
Decizia Consiliului European de a demara negocierile de aderare cu Ucraina și Republica Moldova și de a acorda statutul de candidat Georgiei indică dorința Bruxelles-ului de a juca un rol mai activ în politica externă. Exista mai multe motive pentru acest lucru.
Agresiunea pe scară largă a Rusiei împotriva Ucrainei a demonstrat că UE este mai pregătită să acționeze decât NATO. Sună paradoxal, dar în 2022 Uniunea Europeană a fost cea care a luat decizia fără precedent de a oferi asistență militară Ucrainei. De altfel, pentru prima dată, UE a sprijinit un stat care nu este membru al UE și care se află de fapt în război cu un stat înarmat nuclear - Rusia. De altfel, din 2023, UE a decis să ofere asistență și Republicii Moldova pentru crearea unui sistem eficient de apărare antiaeriană.
Războiul ruso-ucrainean care se prelungește tot mai mult (2023 va fi primul an complet al celei mai mari confruntări militare din Europa de la cel de-al Doilea Război Mondial încoace) obligă UE să își reconsidere posibilitățile. După cum s-a dovedit, este mult mai ușor să promiți Ucrainei un milion de obuze până în martie 2024 decât să pui în practică aceste planuri. Ca urmare, Ucraina a primit până acum doar o treime din cantitatea de muniție promisă, ceea ce, printre altele, a alimentat declarațiile agresive ale lui Putin. Kremlinul a luat în mod clar în considerare ritmul lent de relansare a complexului militar-industrial european și urmărește cu un sentiment de profundă satisfacție confruntarea dintre democrați și republicani în Congresul SUA.
În mod paradoxal, principala speranță a Rusiei de a încetini ritmul de extindere a UE este dată de procedurile democratice din diferite țări. Pe scurt, de alegeri. De exemplu, 2023 a adus victoria partidelor Smer-SD în Slovacia și Partidului Libertății în Olanda, în timp ce liderii acestora, Robert Fico și Geert Wilders, nu-și ascund atitudinea sceptică față de Ucraina. De notat și că toată această chestiune a integrării europene și euro-atlantice a Ucrainei nu a fost un subiect mainstream pentru elitele europene înainte de 24 februarie 2022. Invazia rusă a făcut ca așa-numita „chestiune ucraineană” să devină importantă pentru multe state europene, și acest lucru va rămâne valabil și în continuare.
Nu întâmplător, premierul ungar Viktor Orban se poziționează drept principalul sceptic față de perspectivele de aderare a Ucrainei la UE. Pentru el Ucraina pare, printre altele, un potențial concurent pentru fondurile de dezvoltare ale UE în viitorul apropiat. Deocamdată, Budapesta a reușit nu doar să-i demonstreze cu succes Kremlinului consecvența poziției sale, ci și să obțină de la Bruxelles deblocarea unui ajutor financiar de 10 miliarde de euro. Poate că tocmai de aceea Viktor Orban a declarat că va avea multe alte ocazii de a se opune prin veto evoluției Ucrainei pe calea integrării europene. Și, cu o doză mare de probabilitate, acesta este motivul pentru care premierul ungar a blocat alocarea de către Uniunea Europeană a 50 de miliarde de euro pentru Ucraina în următorii 4 ani. Liderii UE vor relua discutarea acestei probleme la 1 februarie 2024, iar factorul livrărilor neonorate de obuze își va juca cu siguranță rolul său.
Cu toate acestea, la ultima reuniune a Comisiei Europene, Viktor Orban a preferat să se retragă în timpul votului decisiv, ridicând astfel prestigiul colegului său german Olaf Scholz și conservând posibilitatea unui dialog între Bruxelles și Budapesta. Ce-i drept, această pasivitate are mai multe explicații:
- Extinderea Uniunii Europene la 30+ state membre este una dintre inițiativele Ursulei von der Leyen, pe care a evocat-o în Parlamentul European încă în luna septembrie, și va fi, evident, una dintre temele principale ale campaniei electorale a Partidului Popular European în perspectiva alegerilor europarlamentare. Această situație prezintă și avantaje și dezavantaje, dar ar fi ciudat ca PPE să abandoneze acest subiect.
- Trebuie să realizăm că în timpul alegerilor pentru Parlamentul European, Orban, Wilders și mulți alți politicieni vor fi adversarii Partidului Popular European. Nu este exclus ca aceștia să exploateze politica de extindere a UE pentru a critica acțiunile forței politice dominante din Uniunea Europeană.
- Chiar și în cele mai favorabile circumstanțe, este puțin probabil ca Ucraina și Moldova să devină membre ale UE înainte de 2030 (Chișinăul recunoaște acest lucru, în timp ce Kievul preferă să emane optimism, fără să aibă prea multe motive).
- Republicile post-sovietice vor intra în competiție cu țările din Balcanii de Vest, care dispun de un lobby puternic, reprezentat de Germania și Austria.
- Procesul de extindere a Uniunii Europene pare astăzi mai degrabă un basm strălucitor de Crăciun decât o șansă reală de a schimba situația din Lumea Veche. În același timp, ar trebui să înțelegem că proiectul de integrare va fi incomplet fără aderarea Ucrainei – cel mai mare stat european. Acest lucru este bine înțeles la Kremlin și ar trebui conștientizat și la Bruxelles.