Conflictul dintre Ucraina și Rusia a testat rezistența economiei globale, care a prosperat mult timp pe baza principiilor comerțului liber și globalizării. Restricțiile comerciale, văzute în mod obișnuit ca o modalitate de a reduce acțiunile agresive ale națiunilor care încalcă regulile, s-au dovedit a fi mai complexe în implementare, în special împotriva unei țări atât de interconectate cu piețele globale cum este Rusia. Această complexitate devine evidentă atunci când se analizează dinamica comerțului dintre Uniunea Europeană (UE) și Rusia, în special înainte și după invazia pe scară largă a Ucrainei de către Rusia.
O perspectivă istorică asupra relațiilor comerciale UE-Rusia
UE și Rusia sunt de multă vreme parteneri comerciali esențiali, datorită proximității lor geografice și a legăturilor istorice adânc înrădăcinate. Schimburile dintre cele două acoperă o gamă largă de bunuri și servicii, de la bunuri de larg consum la echipamente de înaltă tehnologie. Deși multe dintre aceste bunuri pot fi înlocuite cu ușurință pe piața globală, o parte semnificativă rămâne critică și de neînlocuit pe termen scurt.
Deși Rusia joacă un rol important în comerțul UE, este departe de a fi un partener dominant. Pentru Rusia, însă, UE a fost în mod tradițional mult mai importantă în ceea ce privește volumele comerciale. Situația este și mai complicată de faptul că UE nu este o piață unică, ci mai degrabă o grupare de economii individuale, dintre care unele se bazează pe Rusia mult mai mult decât altele.
Impactul conflictului din Ucraina asupra comerțului UE-Rusia
De la începutul invaziei Rusiei în Ucraina, comerțul dintre UE și Rusia a suferit o transformare dramatică. UE a implementat o serie de sancțiuni care vizează atât importul, cât și exportul de mărfuri, ducând la o scădere bruscă a schimburilor comerciale. Între trimestrul al doilea al anului 2022 și al doilea din 2024, exporturile UE către Rusia au scăzut cu 59%, în timp ce importurile din Rusia au scăzut cu 87%. Numai în al doilea trimestru al anului 2024, exporturile către Rusia au scăzut cu 9,5%, iar importurile din Rusia s-au redus cu 16% față de trimestrul precedent.
Deficitul comercial dintre UE și Rusia s-a micșorat considerabil, ajungând la doar 0,2 miliarde EUR la jumătatea anului 2024 – semnificativ mai mic decât deficitul maxim de 45,8 miliarde EUR înregistrat în al doilea trimestru al anului 2022. Această scădere semnificativă reflectă succesul sancțiunilor în reducerea comerțului, dar evidențiază și cât de dificilă este ruperea totală a legăturilor economice cu Rusia.
Ponderea în scădere a Rusiei în comerțul cu UE
Dacă ne uităm la imaginea de ansamblu, ponderea Rusiei în comerțul cu UE a scăzut cu mult sub nivelurile de dinaintea conflictului. În primul trimestru al anului 2022, Rusia a acoperit 3,2% din exporturile UE și 9,3% din importurile UE. Până la jumătatea anului 2024, aceste cifre s-au redus la doar 1,2% și, respectiv, 1,3%. Această scădere subliniază efectele de amploare ale sancțiunilor de ambele părți, precum și dinamica fluctuantă a comerțului global, în vreme ce UE caută parteneri comerciali alternativi.
O privire mai atentă asupra exporturilor și importurilor
Balanța comercială generală dintre UE și Rusia a fost întotdeauna strâns legată de prețurile energiei. În 2021 și 2022, creșterea prețurilor la energie a contribuit la atingerea unui deficit comercial semnificativ, care a ajuns la 45,8 miliarde EUR în al doilea trimestru al anului 2022. Cu toate acestea, până la jumătatea anului 2024, combinația dintre prețurile mai scăzute la energie și controlul strict al importurilor au redus acest deficit la doar 0,2 miliarde de euro.
O analiză mai atentă a importurilor UE din Rusia relevă o concentrare puternică pe cinci categorii esențiale: nichel, gaze naturale, petrol, îngrășăminte și oțel. Aceste mărfuri au reprezentat mai mult de 60% din toate importurile UE din Rusia. Sancțiunile care vizează gazele naturale, cărbunele și petrolul au avut un impact profund asupra comerțului, în timp ce restricțiile parțiale privind oțelul și îngrășămintele au jucat, de asemenea, un rol în reducerea volumelor importurilor.
Deși sancțiunile au întrerupt efectiv o mare parte din comerțul cu aceste produse cheie, au fost și alți factori care au contribuit la declin. Chiar și în absența unor sancțiuni specifice privind nichelul, de exemplu, importurile din Rusia au scăzut semnificativ. Între al doilea trimestru din 2022 și al doilea trimestru din 2024, ponderea Rusiei pe piața UE pentru importurile de nichel a scăzut cu 15 puncte procentuale, în timp ce importurile de petrol au scăzut cu 20 de puncte procentuale. În schimb, importurile de gaze naturale au scăzut doar cu 5 puncte procentuale, iar importurile de oțel au scăzut cu 4 puncte procentuale. Interesant este că ponderea îngrășămintelor importate din Rusia în UE a crescut cu 8 puncte procentuale în aceeași perioadă, ceea ce indică faptul că unele sectoare rămân rezistente în fața restricțiilor comerciale.
Gazele naturale sunt o poveste din care UE a avut de învățat, pentru că a aflat la modul dureros cât de periculoasă este dependența excesivă de un singur furnizor. În 2022 și 2023, multe țări din UE s-au confruntat cu șocuri inflaționiste în timp ce se luptau să își diversifice sursele de energie departe de Rusia. Această lecție dureroasă a ajutat alți parteneri comerciali ai Rusiei. De exemplu, China a ezitat să dea undă verde pentru construcția unei a doua conducte din Rusia – „Puterea Siberiei 2” – deoarece se teme să devină prea dependentă de gazul rusesc, la fel ca Europa. În schimb, China s-a concentrat pe diversificarea importurilor de gaze din țările din Asia Centrală.
UE exportă o gamă diversă de mărfuri în Rusia, utilajele, vehiculele, produsele farmaceutice, echipamentele electrice și materialele plastice fiind categoriile de top în 2021. Cu toate acestea, între 2021 și jumătatea anului 2024, exporturile în cazul a patru dintre aceste cinci categorii au înregistrat scăderi semnificative. Produsele farmaceutice au fost excepția notabilă, exporturile atingând un vârf de 2,89 miliarde EUR în al patrulea trimestru al anului 2022, înainte de a scădea la 2,03 miliarde EUR până la jumătatea anului 2024.
Scăderea exporturilor UE către Rusia a fost resimțită în mod inegal în statele membre ale UE. În timp ce exporturile totale către Rusia au scăzut cu 57% în 2023 comparativ cu 2021, unele țări au înregistrat scăderi mai accentuate decât altele. De exemplu, exporturile Maltei către Rusia au scăzut cu 98%, în timp ce Irlanda a înregistrat o scădere de doar 13%. Interesant este că anumite țări precum Croația, Bulgaria, Letonia și Slovenia, și-au crescut exporturile către Rusia cu 9%, 10%, 14% și, respectiv, 32%.
În mod similar, impactul sancțiunilor asupra importurilor UE din Rusia a fost inegal în blocul comunitar. În timp ce totalul importurilor UE din Rusia a fost cu 69% mai mici în 2023 comparativ cu 2021, severitatea declinului a variat foarte mult de la o țară la alta. Suedia, de exemplu, a înregistrat o scădere a importurilor din Rusia cu 98%, în timp ce Austria a înregistrat o scădere de doar 1%. În unele cazuri, importurile din Rusia au crescut chiar — importurile Bulgariei au crescut cu 9%, iar cele ale Ungariei cu 34%.
O privire asupra evoluției relațiilor comerciale consacrate
Din februarie 2022, comerțul dintre UE și Rusia a suferit cea mai dramatică transformare din ultimele decenii. Relațiile comerciale consacrate, dintre care unele existau încă din epoca Războiului Rece, au fost perturbate. În locul lor a apărut o rețea complexă de restricții comerciale bilaterale, cu sancțiuni care afectează nu numai UE și Rusia, ci și zeci de țări terțe care au fost prinse la mijloc.
Integrarea Rusiei în economia globală în ultimii 30 de ani a permis economiei sale să continue să funcționeze în ciuda sancțiunilor. Cu toate acestea, provocările aplicării acestor restricții au fost recunoscute chiar de UE. Eficacitatea regimului de sancțiuni împotriva Rusiei a fost semnificativ mai mică decât cea a măsurilor anterioare impuse unor țări precum Coreea de Nord sau Iran. În mod ironic, aspectele orientate spre piață ale economiei Rusiei sunt cele care permit țării să suporte sancțiuni, chiar dacă conducerea sa promovează politici care sunt în mod inerent anti-piață.
Abordări divergente ale restricțiilor comerciale
Ineficiența relativă a sancțiunilor poate fi atribuită în mare măsură abordărilor diferite adoptate de UE și Rusia. Factorii politici europeni, conduși de raționalitate economică și pragmatism, s-au concentrat asupra daunelor imediate și pe termen lung aduse economiei Rusiei, așteptându-se ca această presiune să ducă la soluționarea conflictului. În schimb, conducerea Rusiei operează într-un cadru diferit, în care păstrarea puterii elitei conducătoare are prioritate față de consecințele economice pentru populație în general.
Atâta vreme cât guvernul rus are resursele pentru a-și menține puterea, costurile viitoare pentru economia și societatea sa sunt pe locul doi. În acest context, sancțiunile care vizează mai degrabă elita decât economia în ansamblu sunt probabil cele mai dureroase și eficiente. Implementarea și aplicarea lentă a acestor sancțiuni au redus semnificativ eficacitatea acestora, calea pentru UE și aliații săi fiind una lungă și dificilă. În timp ce se străduiesc să slăbească fundația economică a Rusiei, scopul final rămâne îndepărtat: încheierea războiului din Ucraina.
