Filiera estoniană: în timp ce încearcă să ajungă în Europa, mii de refugiați ucraineni se văd nevoiți să se îndrepte către est, pentru a evita luptele

Filiera estoniană: în timp ce încearcă să ajungă în Europa, mii de refugiați ucraineni se văd nevoiți să se îndrepte către est, pentru a evita luptele
© EPA-EFE/VALDA KALNINA   |   Copii ai refugiaților ucraineni se joacă la bordul feribotului Isabelle în portul din Tallinn, Estonia, 7 martie 2022.

Orașul estonian Narva este legat de Ivangorod în Rusia de Podul Prieteniei, un nume care poate părea ironic acum, când mulți refugiați ucraineni trec podul în drumul lor către Europa. Ei se văd nevoiți să se îndrepte către est, apoi către nord, deoarece luptele din Ucraina le blochează ruta către vest. O rețea de voluntari ruși și estonieni îi ajută pe acești refugiați. În timp ce o parte din ei își continuă drumul către alte țări europene, mulți au ales să rămână în mica țară baltică, unde autoritățile încep să se simtă depășite.

Ivangorod pe partea stângă, Narva pe partea dreaptă. Voluntarii ruși duc refugiații ucraineni către podul de la frontieră. Aceștia sunt preluați de voluntari locali în Narva și Tallinn. Foto: Olesja Lagashina

Ministrul eston de interne, Lauri Läänemets: „Suntem la limita capacităților”

În condițiile în care bombardamentele barbare ale Rusiei continuă să distrugă infrastructura civilă în Ucraina, se credea că iarna aceasta o să apară un nou val de refugiați, ceea ce nu s-a mai întâmplat. În același timp, valul de refugiați ucraineni din Estonia pune deja o presiune foarte mare pe sistem. De la începutul războiului, aproximativ 120.000 de ucraineni au trecut granița estoniană, dintre care mai puțin de jumătate s-au îndreptat către alte țări.

Pentru Estonia, acest lucru presupune cheltuieli uriașe legate de acoperirea costurilor de trai și a serviciilor sociale adresate refugiaților ucraineni, iar UE nu pare să se grăbească să finanțeze aceste costuri, cel puțin nu în măsura pe care și-o doresc autoritățile estoniene. Tallinnul va primi cel mult 10 milioane de euro de la UE pentru a compensa costurile asociate, o valoare de zece ori mai mică decât cea la care se așteptau autoritățile.

În mod proporțional, Estonia este pe primul loc în Europa la nivelul sprijinului pe care îl acordă Ucrainei: anul acesta, statul baltic a cheltuit până la 1,6% din PIB pentru a sprijini rezistența ucrainenilor. Aproximativ 0,5% din PIB-ul Estoniei este alocat asistenței acordate refugiaților ucraineni. Asta în ciuda inflației galopante și a crizei economice provocate de creșterea alarmantă a prețurilor la energie (la nivelul cel mai înalt, raportat în luna august, rata inflației în Estonia, conform Eurostat, a atins 25.2%, cel mai mare din UE).

Motivul pentru acest sprijin masiv este unul evident: destinul Estoniei suverane depinde de victoria Ucrainei în războiul contra Rusiei. Cu alte cuvinte, convingerea generală este că dacă Ucraina pierde războiul, Statele Baltice ar putea fi următoarele victime ale ambițiilor imperialiste ale Rusiei. Orice asistență acordată Ucrainei, inclusiv asistența umanitară pentru refugiați, este văzută în Estonia drept o luptă generalizată pentru viitorul țării. Totuși, posibilitățile unui stat atât de mic se epuizează rapid.

„Sincer vorbind, suntem la limita capacităților. Desigur, vom continua să-i adăpostim pe cei aflați în dificultate, însă principala întrebare este: vom putea oare să le oferim vreun sprijin pe viitor?”, a declarat Ministrul de Interne, Lauri Läänemets, la începutul lunii decembrie.

Greutățile pe care le întâmpină ucrainenii care vor să ajungă în Estonia, de la lipsa locuințelor și locurilor de muncă până la vameși neîncrezători

Principala problemă cu care se confruntă refugiații ucraineni în Estonia este lipsa locuințelor. Mulți dintre ei încă mai trăiesc pe un feribot al companiei Tallink în portul Tallinn. Nu există suficiente soluții de cazare în capitala estoniană, iar proprietarii de locuințe nu prea sunt dispuți să-și închirieze apartamentele unor refugiați, deoarece le este teamă că aceștia nu vor putea plăti chiria. În același timp, lipsa unor soluții permanente de cazare îi împiedică pe refugiați să-și găsească locuri de muncă legale, ceea ce în sine creează un cerc vicios. Prin urmare, doar 23% din refugiați sunt angajați cu acte în regulă în Estonia.

Cărucioare de copii pe feribotul care adăpostește refugiații. Foto: Olesja Lagashina

Potrivit unui sondaj realizat de Universitatea din Tartu în perioada noiembrie-decembrie 2022 în rândul refugiaților, 70% din refugiații de război trăiesc în apartamente individuale, 8% la hoteluri sau pensiuni, iar restul împart apartamentul cu altcineva, sau au fost primiți de localnici generoși. Doar 60% din refugiați își acoperă costurile de acomodare din surse proprii sau cu ajutorul rudelor. În cazul celorlalți, costurile sunt acoperite parțial sau integral de statul estonian.

În căutare de soluții, guvernul Estoniei a demarat negocieri cu autoritățile finlandeze, care au anunțat la finalul lunii decembrie că Finlanda este pregătită să primească între 50 și 100 de refugiați ucraineni din Estonia în fiecare săptămână. Autoritățile finlandeze au subliniat însă că aceasta este doar o soluție temporară.

O altă problemă în cazul refugiaților care au fugit de război o reprezintă propria siguranță. Deoarece în estul și sudul Ucrainei ostilitățile continuă, mulți cetățeni ucraineni nu au șansa să ajungă în Europa pe o rută directă. Se văd nevoiți să fugă către est, să ajungă pe teritoriul Rusiei, iar de acolo să încerce să ajungă în UE. Acest lucru complică și mai mult lucrurile, de vreme ce țările vecine cu Rusia privesc cu neîncredere pe oricine sosește din această țară, fiind în special precaute când vine vorba de tineri care îndeplinesc condițiile de eligibilitate pentru serviciul militar șî s-au aflat mult timp pe teritoriul Federației Ruse.

În cazul refugiaților care fug din estul Ucrainei, asta reprezintă un obstacol suplimentar. Jurnaliștii estonieni au avut ocazia să discute cu o parte din refugiații care au încercat să treacă granițele UE prin orașul Narva, dar au fost întorși de polițiștii de frontieră și forțați astfel că facă ocol pentru a ajunge în Europa.

De exemplu, Robert, un tânăr de 22 de ani din regiunea Donesțk, pentru a ajunge la părinți, în Bulgaria, a avut un traseu impresionant prin Moscova, Sankt Petersburg, punctul de frontieră Narva, iar de aici înapoi la Sankt Petersburg, Smolensk apoi Polonia. Fostul pugilist a trezit suspiciunile polițiștilor de la frontiera estoniană, care nu l-au lăsat să intre nici măcar în regim de tranzit, deși Robert achiziționase deja bilete de avion din Estonia spre Bulgaria. Vameșii de la granițele Poloniei și Bulgariei l-au tratat cu mai mult respect, iar drept urmare tânărul a reușit să se reunească cu familia lui.

Este doar unul din numeroasele cazuri cu care voluntarii ruși și estonieni se confruntă în eforturile lor de a ajuta refugiații să ajungă în țări ferite de război. De multe ori, reprezentanții societății civile rezolvă eficient probleme pe care statul nu reușește întotdeauna să le gestioneze rapid.

Rețeaua de voluntari ruși și estonieni care ajută refugiații ucraineni să ajungă în UE

În Rusia, voluntariatul pentru a ajuta refugiații ucraineni a devenit o formă de opoziție față de regimul lui Putin. Strângerea de fonduri și de alte obiecte necesare, asigurarea locuințelor temporare și a transportului cad pe umerii oamenilor de rând care empatizează cu tragedia Ucrainei și îi ajută pe cetățenii ucraineni (dintre care mulți sunt de origine rusă) să fugă din Federația Rusă.

Nu este ușor să organizezi o „operațiune de salvare”, mai ales atunci e vorba să transporți pacienți imobilizați la pat, care reprezintă o categorie de refugiați ucraineni care trec granița estoniană. În decembrie, voluntarii au reușit să evacueze o bătrână de 91 de ani cu fractură de femur din Donețk. Traversând Rusia și apoi Estonia, femeia a fost predată fiului ei în Germania. Costul întregii operațiuni a fost de 150.000 de ruble și a presupus cooperarea filialelor Crucii Roșii din Estonia și Germania, a voluntarilor ruși și estonieni și, în mod evident, a polițiștilor de frontieră estonieni.

„Pentru mine a contat să știu că are un pronostic bun de tratament. Și, mai important, familia chiar s-a luptat pentru ea”, spune Ekaterina, o voluntară din Sankt Petersburg implicată în organizarea tranzitului prin Rusia a acestui transport dificil.

Puțini refugiați merg în Estonia cu intenția de a rămâne, spune ea. „Dar mulți se îndreaptă către această țară, deși fluxul de sosiri este mai mic în comparație cu vara trecută. Aproximativ 300 de persoane au ajuns în Estonia cu ajutorul meu”, a mai spus Ekaterina.

Voluntarii reprezintă prima linie atunci când instituțiile oficiale nu apucă să organizeze echipe care să se ocupe de refugiați. Au existat trei pensiuni organizate de voluntari în Narva în perioada cea mai aglomerată. „Unul spăla rufe, altul aducea apă și sucuri pentru drum, cineva contribuia financiar, altcineva aducea haine, fiecare cum putea. Cel mai greu a fost în primăvară, când Departamentul de Asigurări Sociale al Guvernului Estonian și Organizația Internațională pentru Mirație (OIM) nu aveau date de contact. Ambele începuseră să funcționeze la finalul lunii iulie, când fluxul de refugiați scăzuse, după care totul a devenit mult mai simplu. OIM a început să ofere produse de igienă și pentru copii, obiecte de gospodărie, iar începând din toamnă mâncare pentru refugiații aflați în tranzit”, și-aduce aminte Marina Koreshkova, o voluntară din Narva.

În primul rând, voluntarii au nevoie de informații. Foto: Olesja Lagashina

„Când fluxul de refugiați era foarte mare, aplicam un sistem prin care voluntarii ruși îi duceau pe refugiați la granița estoniană, de unde îi preluam noi. La început, a fost greu să relaționăm cu autoritățile estoniene și să atragem atenția că acei oameni care nu doresc să rămână în Estonia, ci se află doar în tranzit, au și ei nevoie de ajutor. Problema s-a rezolvat în iunie, mai ales după ce s-au creat centre speciale cu ajutorul Departamentului de Asigurări Sociale, unde puteau sta refugiații care se îndreptau spre alte țări”, spune Alexandra Averyanova, coordonatoarea grupului de voluntari „Prieteni din Mariupol” din Estonia.

Organizația activează în special în Tallinn și Narva de la începutul lunii aprilie și are în jur de 65 de angajați. Voluntarii, cetățeni estonieni și ruși, trăiesc în aceste centre și ajută refugiații să tranziteze Rusia și Estonia către alte destinații din Europa. Printr-o colaborare strânsă cu Departamentul de Asigurări Sociale al Estoniei, voluntarii au întâlniri regulate cu reprezentanți ai autorităților locale din Narva și ai poliției de frontieră, furnizând refugiaților informații despre țările spre care se pot îndrepta ulterior, cum o pot face, trasee și bilete de transport.

„Nu au la ce să se întoarcă”. Criza refugiaților va continua

Pe parcursul acestor luni, asociația „Prieteni din Mariupol” a primit peste 5.000 de refugiați. Alexandra Avernyanova își aduce aminte în special de cazurile în care a trebuit să organizeze transportul refugiaților răniți către spitale din Europa. „A fost dificil să găsești ajutor ca să treci granița persoane care nici nu puteau sta în capul oaselor. Am avut câteva zeci de astfel de solicitări, iar acum cel mai plăcut este atunci când câte unul din ei ne trimite un filmuleț cu primii pași făcuți după recuperare, când le-a fost deja montată o proteză comfortabilă”, spune Averyanova.

Partea cea mai grea, spune ea, o reprezintă impactul psihologic asupra voluntarilor. „Am văzut toți acești oameni care au stat cu lunile adăpostiți în beciuri de frica bombardamentelor, și care au avut un traseu extrem de dificil, încercând să ajungă într-un loc sigur. Acest lucru a afectat mult voluntarii”, recunoaște ea.

De cele mai multe ori,  refugiații doreau să meargă mai departe, în Polonia și Germania, însă acum voluntarii încearcă să-i ajute să meargă în Norvegia, Suedia și Finlanda. „Aceste țări au programe foarte bune pentru refugiați și nu sunt încă suprapopulate precum Germania, de unde oamenii ne scriu că au trebuit să trăiască luni de zile în săli de sport”, explică Averyanova.

Deși cele mai mari termeri ale autorităților estoniene privind fluxul de refugiați încă nu s-au adeverit, războiul încă nu s-a terminat, ceea ce înseamnă că munca voluntarilor și a oficialilor va continua atâta timp cât va fi necesar.

Potrivit unui sondaj al Universității din Tartu, trei sferturi din refugiații adulți care au obținut azil temporar în Estonia speră să se întoarcă în Ucraina. Aproximativ 5% urmează să rămână în Estonia. 20% încă nu au planuri de viitor; printre aceștia se numără și numeroși refugiați care locuiau în zonele cele mai grav afectate de conflict. La ora actuală, aceștia nu au la ce să se întoarcă.

Alte opinii
Preluarea Fâșiei Gaza de către SUA, o propunere sortită eșecului

Preluarea Fâșiei Gaza de către SUA, o propunere sortită eșecului

Donald Trump a spus că SUA ar putea prelua Gaza după ce pleacă palestinienii de acolo. Nimeni din Orientul Mijlociu nu poate accepta o astfel de propunere întrucât ar amplifica instabilitatea în regiune.

Războiul îmbogățește elitele pro-Putin și accentuează inegalitatea din societatea rusă

Războiul îmbogățește elitele pro-Putin și accentuează inegalitatea din societatea rusă

Războiul din Ucraina sporește decalajul dintre elitele bogate ale Rusiei și majoritatea populației. În același timp, a fost lansat un proces de redistribuire a resurselor și direcționare a acestora către cei loiali regimului Putin.

De ce au încetat să protesteze bulgarii pro-occidentali

De ce au încetat să protesteze bulgarii pro-occidentali

În timp ce în diferite capitale europene asistăm la proteste de amploare, în Bulgaria, unde există o tradiție a protestelor, reformiștii par apatici, după ani de blocaj politic și revenirea partidelor-sistem la putere.

EBOOK> Razboi si propaganda: O cronologie a conflictului ruso-ucrainean

EBOOK>Razboiul lui Putin cu lumea libera: Propaganda, dezinformare, fake news

Mai multe
Alegerile din Belarus: spectacolul regizat de regimul Lukașenko n-a păcălit pe nimeni
Alegerile din Belarus: spectacolul regizat de regimul Lukașenko n-a păcălit pe nimeni

Aleksandr Lukașenko a câștigat al șaptelea mandat de președinte cu 86,82% din voturi și o rată de participare de 85,9%, rezultate tipice regimurilor dictatoriale. Cifrele au fost fluturate drept dovadă a stabilității din Belarus, a sprijinului popular pentru Lukașenko și a toleranței față de opoziție. Alegerile nu au fost însă nici libere, nici corecte, ci doar un spectacol care n-a păcălit pe nimeni.

Ce fac suveraniștii la Bruxelles, când nu-i vede nimeni. Și cui folosesc, dacă folosesc
Ce fac suveraniștii la Bruxelles, când nu-i vede nimeni. Și cui folosesc, dacă folosesc

Un nou cuvânt se impune în media și dezbaterea politică: „suveraniștii”. Ce impact au și cuvântul, și știrile de mai sus asupra democrației liberale? Cum schimbă ele jocul politic din Europa?

Cine ne-a furat istoria, s-o aducă înapoi!
Cine ne-a furat istoria, s-o aducă înapoi!

Să fii supărat pentru dispariţia unor vestigii de o imensă valoare istorică e normal, să crezi că acest fapt va duce la dispariţia poporului e, în termeni blânzi, amuzant. Mai mult, să ai impresia că gestul a țintit românitatea și nu doar valoarea materială a obiectelor respective este de domeniul fantasticului.

Cezar Manu
29 ian. 2025
Președinția poloneză a Consiliului UE: securitatea pe primul loc!
Președinția poloneză a Consiliului UE: securitatea pe primul loc!

Într-o perioadă în care Uniunea Europeană se confruntă cu tensiuni geopolitice, incertitudini economice și amenințări externe, Polonia își propune să o direcționeze către un viitor care acordă prioritate securității, rezilienței și consolidării solidarității dintre statele membre.

Michal Kukawski
28 ian. 2025
Extinderea NATO a întărit securitatea la Marea Baltică, dar mai sunt multe de făcut
Extinderea NATO a întărit securitatea la Marea Baltică, dar mai sunt multe de făcut

Admise recent în NATO, Finlanda și Suedia sunt din ce în ce mai implicate în eforturile de sporire a securității în regiunea baltică, acolo unde s-a putut observa o serie de acțiuni agresive ale Rusiei, inclusiv acte de sabotaj asupra infrastructurii submarine. Cu toate acestea, potențialul de cooperare cu statele baltice a fost prea puțin valorificat.

Românii care s-au prins în hora lui Georgescu au simțit „atingerea îngerilor”
Românii care s-au prins în hora lui Georgescu au simțit „atingerea îngerilor”

Am întâlnit, la Hora Unirii, printre adepții lui Călin Georgescu, un amestec de misticism naționalist, teorii ale conspirației, narațiuni false rusești și credința că „președintele ales” e un soi de figură mesianică ce va transforma România într-un Dubai.

Ariana Coman
25 ian. 2025