Donații
Veridica.md
Estonia se pregătește pentru alegeri generale, care sunt programate în martie. Anul acesta alegerile se vor desfășura pe fundalul invaziei Ucrainei de către Rusia și a problemelor provocate de război în întreaga regiune. Astfel, securitatea și energia nu au cum să nu fie temele principale ale campaniei electorale. Pe de altă parte, tot din cauza războiului, este foarte puțin probabil ca vreunul dintre partidele principale să ridice problema îmbunătățirii relațiilor cu Moscova, ca o modalitate de a curta minoritatea rusă din Estoniei.
Unii estonieni consideră că Rusia ar trebui ignorată și privită ca „un ocean dincolo de graniță”, în vreme ce alții încă se tem de ea
În timp ce adevăratul război continuă în Ucraina, în țările baltice el ia forme diplomatice și economice. Relațiile Estoniei cu Rusia sunt la cel mai scăzut nivel de la dobândirea independenței, în 1991.
În ianuarie, Estonia a dispus reducerea misiunii diplomatice ruse la Tallinn pentru a atinge paritatea cu numărul de angajați ai ambasadei Estoniei la Moscova. La scurt timp după această decizie, Ministerul rus de externe a declarat că toate relațiile cu Rusia au fost distruse în mod intenționat de conducerea estonă în ultimii ani. Având în vedere situația, Rusia a decis să reducă relațiile diplomatice cu Estonia la nivel de însărcinat cu afaceri.
După ce Moscova i-a cerut ambasadorului Estoniei Margus Laidre să părăsească țara, Letonia a anunțat și ea retrogradarea statutului relațiilor diplomatice cu Rusia. Lituania, o altă țară baltică, și-a rechemat ambasadorul de la Moscova în aprilie anul trecut.
În ceea ce privește politica și politicile interne, un efect al războiului este acela că așa-numita „carte rusească” este puțin probabil să fie jucată la aceste alegeri, așa cum a fost la cele anterioare. Aproape niciun politician sau partid, cu excepția unor membri ai Partidului de Centru și a unui partid de stânga foarte controversat, nu mai îndrăznește să cocheteze cu populația rusă, căreia să îi promită, de exemplu, păstrarea educației în limba rusă sau dezvoltarea legăturilor culturale și economice cu Rusia.
Este logic că după ce s-a întâmplat la Bucea, Borodianka și Irpin, politicienii estonieni nu văd perspective de dezvoltare a relațiilor cu vecinul lor estic. „Cel puțin în următorii 20 de ani, Estonia trebuie să se comporte ca și cum dincolo de granița sa de est ar fi un ocean mare”, spune omul de afaceri Joakim Helenius, membru al partidului „Estonia 200”.
Doar că nu există niciun ocean între aceste două țări vecine, nici real, nici metaforic, și de aceea autoritățile estoniene se întreabă ce se va întâmpla dacă ostilitățile din Ucraina se vor opri, temporar sau definitiv, dar fără ca asta să ducă la o schimbare de regim în Rusia. „Nu este nevoie de prea multă imaginație ca să ne gândim ce ar putea servi drept pretext pentru o nouă demonstrație a puterii militare și a capacității de răzbunare a Rusiei. Eforturile celor trei state baltice de a sprijini Ucraina sunt cunoscute pe scară largă. Asemenea eforturilor Poloniei, Marii Britanii și ale SUA... dar acestea sunt țări mari...” a subliniat comandantul Forțelor de Apărare, Martin Herem, pe o rețea socială.
„În primul rând, bineînțeles, trebuie să ne concentrăm pe victoria Ucrainei, pentru că acesta este obiectivul principal și inevitabil pentru a asigura un viitor mai bun. Dar acesta este doar primul lucru important. În al doilea rând, trebuie să fim pregătiți pentru următoarea agresiune împotriva noastră, a aliaților noștri și a valorilor noastre. Așa cum ne este frică de foc, chiar dacă nu ne gândim că e probabil ca un incendiu să izbucnească azi sau mâine, trebuie totuși să fim pregătiți pentru asta. În ciuda pierderilor semnificative de efective și echipamente, Rusia își păstrează capacitatea de a lansa o lovitură militară împotriva unora dintre vecinii săi”, a adăugat Herem.
Din acest motiv, Estonia ia în considerare creșterea bugetului destinat apărării. Social-democrații locali au propus chiar introducerea unui impozit special pentru apărare; articolul corespunzător se află în programul lor electoral. Partidul propune un impozit pentru apărare pe cinci ani de 1% din venit, excluzând pensiile.
Această propunere nu este însă susținută de partidele cu care se vor confrunta la alegeri. Cele mai multe sunt de acord că Estonia ar trebui să aloce 3% din PIB pentru cheltuieli de apărare, dar au opinii diferite cu privire la sursele de finanțare. Unele partide propun creșterea finanțării apărării naționale prin împrumuturi, în timp ce altele preferă creșterea veniturilor prin alte taxe și impozite dacă este necesar. Sunt însă și alții care atrag atenția că nivelul cheltuielilor pentru apărare în raport cu PIB-ul este deja unul dintre cele mai ridicate din NATO.
Unii politicieni insistă că, odată cu achiziționarea de arme moderne, este necesară creșterea finanțării pentru securitatea internă. „Întrucât în viitorul apropiat atacurile hibride împotriva Estoniei sunt mai probabile decât atacurile convenționale, costurile din domeniul securității interne trebuie crescute și ele la cel puțin 2% din PIB. Aceasta ar include și costurile protecției civile”, spune Ilmar Raag, care participă la alegeri din partea partidului „Parempoolsed”.
Între timp, armele sunt achiziționate în funcție de posibilitățile financiare; în ianuarie, la baza militară Tapa au ajuns noi sisteme de rachete cu lansare multiplă HIMARS cu o rază de acțiune de peste 400 km. Aceleași arme sunt achiziționate în Letonia și Lituania. Fostul ambasador al Rusiei în Estonia, Vladimir Lipaev, a interpretat acest lucru la televiziunea rusă spunând că țările occidentale vor furniza Estoniei arme care să poată ține Sankt Petersburgul sub amenințare.
Securitatea energetică necesită cooperare regională și alternative la gazul rusesc
O altă problemă este securitatea energetică a țării. Deși decidenții politici sunt conștienți de ani de zile de pericolele dependenței de resursele energetice rusești, țara nu era pregătită pentru criza energetică declanșată de război.
Toamna trecută, Estonia a avut nevoie disperată de surse alternative de aprovizionare, ca urmare a crizei gazelor. În fața unei amenințări comune, țările din regiune ar trebui să coopereze mai mult, dar în practică nu se întâmplă întotdeauna așa. Un exemplu clasic al modului în care vecinii își urmăresc propriile interese este povestea construcției unui terminal GNL în Paldiski.
Companiile estoniene au construit o dană pentru un terminal plutitor de GNL care, conform unui acord dintre Estonia și Finlanda, trebuia să livreze combustibil pe piețele de gaz finlandeză și estonă. Finlandezii își construiau propria dană; terminalul GNL trebuia să fie instalat pe platforma care urma să fie construită prima.
Când dana din Estonia a fost gata, s-a dovedit că terminalul va fi situat până la urmă în Finlanda, deoarece consumă de câteva ori mai mult gaz și trebuie să-și asigure securitatea energetică. Vânzătorilor de gaze din Estonia li s-au promis condiții preferențiale pentru utilizarea acestuia, dar, în schimb, finlandezii au cerut să cumpere o participație la compania care le administrează terminalul. Acest lucru demonstrează clar că într-o situație de criză nu trebuie să ne bazăm doar pe vecini, ci să fim în primul rând noi înșine pregătiți.
Felul în care Estonia, Letonia și Lituania ar putea să-și coordoneze eforturile în cazul întreruperii furnizării de gaze a fost discutat și la nivelul prim-miniștrilor statelor baltice. „Estonia, împreună cu Letonia și Lituania, ar dori să încheie un acord regional privind furnizarea de gaze consumatorilor în cazul unei discontinuități în ceea ce privește fiabilitatea aprovizionării. Economisirea energiei este, de asemenea, extrem de importantă. Cu toții trebuie să depunem eforturi comune pentru a reduce consumul” a declarat premierul estonian Kaja Kallas.
Iarna a fost una blândă și de aceea prețurile gazelor au scăzut în ultima vreme, dar Estonia încă se confruntă cu provocarea de a obține energie electrică ieftină și ecologică. Spre deosebire de Finlanda, Estonia nu are nicio centrală nucleară și perspectivele de construire a uneia sunt neclare. Estonia are o sursă de energie internă: a exploatat multă vreme șisturi bituminoase în nord-est pentru centrale electrice locale. Cu toate acestea, acest tip de energie nu este ecologic și contravine planurilor ambițioase ale Estoniei de a deveni neutră din punct de vedere climatic până în 2035.
Desigur, Estonia instalează panouri solare la scară masivă și încearcă să dezvolte parcuri eoliene, dar chiar și aici există provocări de securitate. Înălțimea turbinelor eoliene este limitată în nord-estul Estoniei, deoarece, potrivit Ministerului Apărării, turbinele eoliene prea înalte interferează cu activitatea radarelor de supraveghere și a sistemelor de informații electronice.
Ani de zile, acest lucru a împiedicat construirea de noi parcuri eoliene și le-a amenințat pe cele deja construite. Problema părea să fi fost rezolvată: odată cu construirea de noi radare, s-a promis ridicarea restricțiilor, dar nu și în regiunea de frontieră. Având în vedere că marile centrale solare, potrivit Ministerului Apărării, reduc și eficiența sistemului radio național de apărare, perspectivele de schimbare a mediului în regiune sunt scăzute. Liderii Narva și ai altor administrații locale l-au abordat pe prim-ministru în legătură cu această problemă, dar chestiunea a rămas nerezolvată.
Acest lucru îi face pe unii politicieni să nu fie prea entuziasmați de așa-numita „tranziție verde” și să caute cheia independenței energetice în utilizarea șisturilor bituminoase. „Mulți experți în energie spun că șisturile bituminoase sunt cea mai bună opțiune posibilă pentru a asigura securitatea energetică a Estoniei”, spune Maria Yufereva, deputată din partea Partidului de Centru.
În opinia ei, nu este înțelept să punem toate ouăle într-un singur coș atunci când vine vorba de securitatea energetică și este necesar să se dezvolte atât energia regenerabilă, cât și energia de șist. „Prețul șisturilor nu depinde de prețurile mondiale. Șisturile bituminoase nu sunt doar energie electrică, ci și industrie, care asigură locuri de muncă pentru populația Estoniei”, spune Yufereva. Și întrucât producția de energie este localizată tocmai în regiunea de graniță, unde locuiește o populație predominant rusă, problema energiei este și o chestiune de bunăstare socială a regiunii și, în cele din urmă, una ce ține de loialitatea populației sale față de statul estonian.
Alegerile vor arăta cât de mult cred oamenii din regiune în capacitatea politicienilor de a rezolva această ecuație cu mai multe necunoscute.
