
Canalele și publicațiile media independente rusești sunt fie închise, fie blocate pe teritoriul Rusiei, fie declarate „agent străin”. Jurnaliștii sunt amenințați cu închisoarea dacă scriu adevărul, iar mulți dintre ei au ales să fugă din țară. Chiar și în aceste condiții dificile, jurnaliștii independenți continuă să scrie sau să realizeze emisiuni on-line despre războiul din Ucraina. În articolele selectate săptămâna aceasta de Veridica, jurnaliștii le cer colegilor de breaslă care au pactizat cu regimul Putin să spună adevărul, scriu despre modul în care e abordat războiul în școlile din Rusia și relatează cum a fost introdusă în manualele școlare, încă de acum câțiva ani, informația care să justifice agresiunea rusă în Ucraina.
„Opriți moartea, opriți ura, opriți vărsarea de sânge, ne ajung toate acestea și nouă și copiilor noștri”.
NOVAYA GAZETA publică apelul jurnalistei Natalia Sindeeva, directoarea TV Rain, post închis odată cu începerea războiului. Apelul le este adresat jurnalistelor Tina Kandelake, Margarita Somonyan și Maria Zaharova, care susțin acțiunile Kremlinului și au fost alături de Putin la concertul dedicat anexării Crimeii.
„În Ucraina sunt uciși copii. Mor prunci, copii de un an, de doi ani, copii de grădiniță și elevi. Sunt uciși băieței și fetițe. Sunt uciși de bombe, mor în adăposturi, mor în drum încercând să se ascundă și să se salveze.
Mamele din Ucraina își înhumează copiii în sicrie mici. Mereu mă gândesc la aceasta și nu știu cum să trăiesc cu acest gând. Ce le vom spune noi, care suntem mame, acelor mame? Cum le vom privi în ochi?
Da, suntem pe diferite părți ale baricadei, dar astăzi aceste părți sunt viața și moartea. Ați ieșit în scenă „Pentru Rusia”. Vă doriți oare aceasta cu adevărat? Nu-mi răspundeți mie la această întrebare, dar, vă rog, răspundeți-vă vouă înșivă. Vă doriți moartea lor? Dacă aceștia erau copiii voștri?
Margo, în discursul de pe stadionul Lujniki ai declarat: „Rusia, apără-ți copiii”! Da, Margo, sunt de acord cu tine. Rusia, apără-ți copiii, nu-i trimite pe băieți la război, lasă-mi fiul meu, lasă-i fiul Tinei și pe fiul lui Margo”. […]
Margo, Tina, Mașa, vă rog. Vă rog ca mamă – opriți-vă. Marina Ovseanikova a făcut timp de mulți ani propagandă, dar a venit un moment în care prețul acestui serviciu a devenit viața. Ea a găsit curajul să iasă cu pancarta la Pervîi Kanal în emisie directă. Este fapta unui om care are inimă. […]
Opriți moartea, opriți ura, opriți vărsarea de sânge, ne sunt destule toate acestea și nouă și copiilor noștri și chiar copiilor lor. Avem în față o viață, o viață dificilă, dar viață. După moarte nu există viață, iar nouă ne-a mers că nu suntem acum copii ucraineni, avem șansa, voi aveți șansa. Vă rog, pe voi, femei, mame, Margo, Tina, Mașa, rămâneți oameni și treceți de partea vieții. Viața e mai complicată decât moartea, dar are multă lumină și poate fi minunată.”
„Copiii simt că le este furat viitorul”.
The Insider publică mărturiile profesorilor de la școlile rusești
„Pe 28 februarie profesorilor din școlile rusești le-au fost distribuite instrucțiuni cu planul lecțiilor pe tema războiului cu Ucraina. Acolo este motivată necesitatea „operațiunii speciale” împotriva „statului fascist” și sunt pregătite răspunsuri la posibilele întrebări din partea elevilor. În chat-urile de lucru ale unor școli, profesorilor le este interzis în mod direct să le vorbească copiilor despre război. În altele li se permite, însă doar celor care susțin acțiunile lui Putin. The Insider a discutat cu profesorii despre presiunile din școli, despre etica pedagogică și despre reacția copiilor la ceea ce se întâmplă.
Natalia (numele a fost schimbat), profesoară de limbă engleză, Moscova: […] „Mulți copii înțeleg, de acasă, ce se întâmplă în realitate în Ucraina. Un băiat mi-a spus că vrea un manual de limbă ucraineană pentru că îi pasă de acest popor și singurul lucru pe care îl poate face este să învețe această limbă. Alt copil a întrebat cum e posibil așa ceva, în istorie sunt o mulțime de exemple de războaie groaznice, de ce să începi altul nou. Clasa a 7-a la care predau engleza mi-a cerut insistent să le spun poziția mea față de război. Le-am explicat că nu pot vorbi cu ei despre asta. Sunt nedumeriți de ce nu îți poți spune opinia? Ei consideră că dacă taci, acest război nu va înceta. Unii copii s-au descurajat. Mă întreabă de ce să mai meargă la școală, să mai învețe limbi străine și literatură universală dacă urmează să trăiască într-un stat izolat în totalitate. Ei deja simt pe pielea lor urmările acestui război. Sunt alungați din rețelele de jocuri on-line. Simt că acum se întâmplă ceva ce îi poate priva de viitorul pe care ar vrea să-l aibă”.
[…]
Cristina, profesoară de biologie, Moscova: […] „În cadrul colectivelor de profesori, bineînțeles că au loc discuții privind evenimentele actuale. Mulți copii îmi spun că profesorilor le scapă opinii politice chiar în timpul orelor. În procesul educațional nu trebuie să admitem acest lucru. Psihicul copiilor încă nu este format, încă nu au o viziune formată, de aceea asimilează ca un burete orice informație care le este prezentată. […] Știu că profesorii își exprimă deschis poziția lor politică. Unii susțin acțiunile armatei ruse, alții le critică. Unii citesc instrucțiunile venite și le povestesc copiilor, alții le ignoră. Cred că nicio poziție politică nu trebuie transmisă copiilor.
[…]
În prezent, elevii sunt consumatori activi ai rețelelor sociale, iar fluxul de informații care le vine de pe Instagram și TikTok este mult mai puternic decât orice circulară venită de sus. Nu trebuie să uităm de familie, unde se discută evenimentele. Mulți dintre elevii mei sunt cetățeni conștienți. Ei pot trage concluzii logice din ceea ce se întâmplă. Ei pot gândi critic și eu sper că dacă noi nu reușim, ei vor putea face Rusia mai fericită. […]”
Război să fie!
Agents relatează cum autoritățile ruse au pregătit copiii pentru invazia Ucrainei.
„Conducerea Rusiei și-a pregătit de mult timp cetățenii pentru agresiunea militară. În timp ce publicul matur a fost influențat cu ajutorul propagandei televizate, pentru copii aceasta a fost transferată în școală. În ultimii 10 ani, autoritățile au rescris manualele de istorie – în pofida tradiției academice, acum este acordată o atenție sporită performanțelor actualului președinte, Vladimir Putin, criticii dușmanilor țării și atacurilor asupra „naționaliștilor” din Ucraina. În schimb în manuale este mai puțină informație despre represiuni și greșelile autorităților.
La sfârșitul lunii februarie, între Rusia și Ucraina au început negocieri, iar componența delegației ruse poate părea neobișnuită la prima vedere. În timp ce partea ucraineană este reprezentată de ministrul apărării și liderul partidului de guvernare, delegația rusă este condusă de consilierul prezidențial pe cultură Vladimir Medinskii. Într-un anumit fel, nu este ceva nefiresc, având în vedere că el este implicat indirect în declanșarea războiului în țara vecină. Medinskii este autorul unuia din cele cinci manuale de istorie, care în ultimii ani le relatează copiilor situația din Ucraina, cu toate argumentele pe care le utilizează în prezent autoritățile pentru justificarea războiului. În manuale sunt descrise și alte părți ale istoriei, dintr-un punct de vedere favorabil pentru Kremlin. […]
De la stalinism la putinism
[…] În manualul editat de „Prosveșenie” red. Torkunov, publicația a identificat 18 fragmente în care este lăudat direct Putin și politicile sale. […]
Un capitol întreg este dedicat noilor sisteme de rachete și focoase nucleare. Cea mai importantă este concluzia: „Toate aceste tipuri moderne de armament au anulat eforturile SUA și NATO privind schimbarea parității militaro-strategice în favoarea lor”. Conform propagandei de stat, autorii susțin că SUA tind să devină liderii unei lumi monopolare, acționând în afara cadrului ONU, „sub lozinca „democratizării” să rezolve problemele internaționale cu forța”. […]
Dar, pe lângă SUA, autorii le mai prezintă copiilor încă un dușman al Rusiei.
„Naționaliștii ucraineni”
Descriind perioada subsecventă semnării Pactului Molotov-Ribbentrop, autorii manualelor folosesc vocabularul bine cunoscut celor ce privesc știrile de după invazia Rusiei în Ucraina din acest an. Astfel, la sfârșitul anilor 1930, Armata Roșie a „eliberat” Ucraina de polonezi.
În descrierea evenimentelor din Ucraina din ultimii ani, autorii folosesc în mod obligatoriu cuvântul „naționalist” cu referire la autoritățile din țara vecină. De asemenea, copiilor le este amintită apartenența istorică a Crimeii la Rusia, iar acesta e un element absolut inedit. În edițiile mai vechi nu era deloc evocată transmiterea Crimeii Ucrainei de către Hrușciov. Acum este scris în detaliu despre acest lucru. Și mai minuțios autorii explică de ce a fost necesară recuperarea Crimeii. În primul rând, Ucraina nu investea în peninsulă iar relațiile dintre Kiev și Crimeea erau tensionate, în al doilea rând, majoritatea locuitorilor din Crimeea „din punct de vederea cultural, lingvistic și în plan mental au rămas în spațiul rusesc”. Tema „reunirii Crimeii cu Rusia” este relatată pe câteva pagini în fiecare manual. Autorii încep cu „lovitura de stat din 2014” și venirea la putere a „militanților forțelor naționaliste, orientate spre integrarea în UE și aderarea la NATO”. Autorii susțin că acest lucru a nemulțumit populația din Crimeea, regiunile Donețk și Luhansk, unde au început proteste pe care autoritățile ucrainene au încercat să le înăbușe cu forța.
După începerea războiului în Ucraina pedagogii din câteva școli au fost invitați în mod obligatoriu la o videoconferință susținută de Margarita Somonyan [redactor-șef al Russia Today]. Aceasta i-a învățat pe profesori cum să le explice corect copiilor ceea ce se întâmplă. De exemplu, dacă cineva numește „operațiunea specială” „război”, acesta reprezintă CIA – care s-ar afla în spatele tuturor informațiilor cu o retorică incorectă. Acum această informație importantă le va fi prezentată copiilor de către profesori.”