Uniunea Europeană nu arată foarte bine în ultimul Eurobarometru despre rețelele sociale, dar România arată mai rău decât restul, sau cel puțin media, continentului. Europenii, mai ales tineri, își iau tot mai multă informație de pe social media, pe care verificarea jurnalistică și contextualizarea lipsesc în general. Tendința e mai accentuată la noi, cu un consum marcat de TikTok, rețea mai puțin condiționată de legile și constrângerile etice occidentale.
Televiziunea rămâne mediul predilect de informare și în România, și în UE, pentru 72, respectiv 71% dintre respondenți. Noi suntem, însă, consumatori sensibil mai mari de rețele sociale, cu 48% față de 40%, media europeană. Televiziunea este importantă pentru europenii de peste 25 de ani, dar în intervalul 15-24 de ani, e detronată de social media.
@europa.eu
De ce sunt atât de folosite rețelele și care e efectul lor politic negativ
Câteva explicații, necesare, probabil, numai pentru o parte dintre cititori (cei care știu despre ce e vorba pot sări la următorul intertitlu): în principiu, presa clasică, fie ea scrisă sau online, este construită în jurul metodei jurnalistice, care tinde spre verificarea și integralitatea adevărului prezentat și spre contextualizare și imparțialitate. Rețelele sociale au devenit dominante prin mixul de divertisment, informații personale și conținut de știri pe care îl prezintă, conform unor algoritmi care vizează mai degrabă engagement-ul (animația, folosirea intensivă a platformei) decât un „sumar” echilibrat și relevant. Ceea ce văd utilizatorii pe Facebook sau TikTok depinde într-o oarecare măsură de ei înșiși (prin prietenii și celelalte conturi/pagini la care se abonează), dar nu poate fi controlat cu totul, din cauza naturii inerent virale a social media și din cauza acelorași algoritmi, cum se va vedea mai jos.
Desigur, presă clasică rău intenționată, colportoare de fake news sau manipulatoare, există din plin și a existat dintotdeauna. Dar, în ciuda tentativelor mai mult sau mai puțin sincere ale companiilor de social media de a elimina conținut rasist sau a marca fake news ca atare, presa tradițională posedă o „metodă de adevăr”, în timp ce rețelele sociale nu au așa ceva. O redacție tipică este compusă, în principiu, din câteva zeci de jurnaliști antrenați în sensul imparțialității și al verificării și are niște mecanisme de publicare omologate și funcționale. Orice articol clasic este verificat/editat cel puțin o dată înaintea publicării, iar așa numitul fact checking a apărut tot în presa clasică.
Dacă facem exercițiul de a considera o rețea socială masivă o redacție, realizăm imediat că cele câteva miliarde de „cetățeni-jurnaliști” (cum li s-a spus la un moment dat utilizatorilor) nu au cum fi gestionați cu la fel de multă acuratețe ca o echipă jurnalistică propriu-zisă, chiar presupunând că ar avea aceleași abilități profesionale cu jurnaliștii propriu-ziși. Ei pot ajunge să dezinformeze chiar și cu bune intenții.
Apetitul mai mare al românilor pentru social media e în principiu de înțeles, cât timp presa românească serioasă, de referință, a fost foarte grav afectată începând cu criza economică din 2007-2009. Titluri altădată prestigioase au ajuns mașinării rudimentare de propagandă mascată, cu surse de finanțare dubioase, în situația în care piața de reclamă, principala aducătoare de venituri a presei tradiționale, s-a micșorat de peste zece ori. Publicul resimte în mod corect degradarea calitativă a media și are motive să renunțe la aceasta, mai ales în piețe ca aceea din România, dar asta nu îi rezolvă problema de adevăr pe care o are pe rețele.
Rețelele preferate ale românilor: Facebook, TikTok și Youtube
Dintre rețelele sociale dominante, singura pe care românii o utilizează mai puțin decât media europeană (40% față de 46%) este Instagram. Tinerii sub 24 de ani o indică însă ca sursă predilectă de informare, și la noi, și ca medie europeană. Facebook-ul se confirmă ca rețea dominantă (76% dintre români, 58% dintre europeni), dar surprizele neliniștitoare apar la capitole ca TikTok și WhatsApp. De pe primul își iau informații 46% dintre români, față de 31% media europeană, ceea ce ne plasează pe primul loc în Europa. Dacă mai e nevoie s-o spunem, TikTok este o rețea socială apărută în China, care se conformează declarativ diferitelor reguli impuse de Uniunea Europeană, dar securitatea datelor personale este mai problematică acolo, cât timp ele sunt stocate pe servere din alte părți ale lumii. Din punctul de vedere al unui utilizator oarecare, asta nu înseamnă neapărat riscuri personale paroxistice, la fel cum Facebook sau Instagram nu sunt aprioric rețele „bune”. Pus la dispoziția unui rival geopolitic precum China însă, ansamblul datelor personale a milioane – la nivel de țară – sau miliarde – în toată lumea – de utilizatori e o bază pornind de la care se pot imagina diferite acțiuni de dezinformare și se pot trage concluzii sociopolitice foarte relevante. Nu întâmplător, apariția de nicăieri a lui Călin Georgescu pe primul loc al turului I anulat de la prezidențiale a fost pusă repetat în legătură cu TikTok.
În plus, într-o economie parțial liberă, ca aceea chineză, e ușor de imaginat un amestec politic al actorului statal într-o companie privată ca ByteDance, deținătoarea TikTok, în care statul chinez este chiar implicat nemijlocit, deși în formula de proprietate au intrat diferite fonduri de investiții.
În privința WhatsApp, deși e deținută de aceeași Meta, din Silicon Valley, ca și Facebook, îngrijorările se leagă mai degrabă de caracterul opac sau ne-public al comunicării de pe aplicație. Deși pe Whatsapp au fost lansate în ultimii ani diferite canale publice, grupurile și comunitățile nu au – și nici nu ar trebui să aibă – același caracter transparent pentru cei din afara lor. Or procentul românilor care afirmă că își iau informații sociale și politice din această aplicație e de 36% (față de 27% media europeană). Putem presupune că mecanismul este altul decât comunicarea personală 1:1 care a fost la începuturi specialitatea aplicației. Iar procentul ridicat de utilizatori „politici” din România se asortează cu relatări anecdotice despre prezența unor grupuri de susținători ai lui Călin Georgescu la vremea prezidențialelor. România e doar cu un procent în urmă față de „campioana” Italia, unde WhatsApp este utilizată în aceeași accepțiune de 37% dintre amatorii de rețele.
O altă rețea populară în România este YouTube (66% față de 57% media). 48% dintre români „preferă” video-urile scurte, de sub un minut, pentru informare, deși o astfel de durată este foarte mică pentru un conținut informativ cu sens. Preferința pentru video, în detrimentul cuvântului scris, se poate lega și de rezultatele proaste în materie de înțelegere a textului obținute de România la testele PISA.
@europa.eu
Cum și ce consumăm pe rețele
Ideea că ne-am face cu toții „ziarul personal” pe una sau alta dintre rețele, selectându-ne prietenii și paginile la care suntem abonați exact pe gustul nostru, se dovedește puțin iluzorie dat fiind „consumul pasiv” de conținut menționat de Eurobarometru. 76% dintre europeni sunt de acord sau tind să fie de acord cu privire la faptul că uneori întâlnesc pe rețele informație socială sau politică, fără s-o fi căutat, din întâmplare. Aceasta le-a fost „dată” de un algoritm de afișare. În cazul României, același procent este de 85%. E adevărat că utilizatorii își caută activ informațiile (66% la nivel european, 76% în România), încercând să contracareze consumul pasiv. Dar căutarea nu anulează expunerea inițială.
În materie de subiecte politice, europenii – ca și românii – arată că știu pe ce lume trăiesc, fiindcă, pe lângă teme tradiționale ca sănătatea și economia, sunt interesați de altele care capătă o nouă încărcătură în ultimii ani: democrația și statul de drept, migrația, schimbarea climatică și politica de apărare și securitate a Europei. În materie de migrație, românii sunt totuși cel mai puțin interesați din UE (18%), lucru de înțeles dacă avem în vedere volumul comparativ redus al nou-veniților în țară și integrarea relativ reușită a celor veniți din afară (curieri, taximetriști, lucrători în industria textilă etc.). Putem spera ca tentativele de a crea curente xenofobe, extremiste, să fie mai puțin încununate de succes, dată fiind situația.
O diferență marcată între români și media europeană există, în plus, la capitolul influenceri sau „creatori de conținut”. 47% dintre utilizatorii români de rețele îi urmăresc, față de 37%, media continentală. Din nou, asta se leagă și de o carență sau o prezență mai scăzută a liderilor „clasici” de opinie din peisaj.
Dacă ne uităm la diferitele topuri pe țări din sondaj, comportamentele românilor se aseamănă în general, și excepții punctuale, cu cele ale utilizatorilor din țările sudice și estice, mai puțin prospere, prin opoziție cu țările nordice și occidentale.
Cu ce rămânem de pe urma consumului: chiar dacă sunt mai sceptici decât europenii, românii sunt victime mai probabile ale dezinformărilor TikTok
Desigur, cazul Călin Georgescu și acțiunile de dezinformare ale Rusiei sau Chinei nu sunt primele exemple de manipulare prin intermediul rețelelelor. Problema dezinformării de pe social media a explodat în 2018, odată cu scandalul Cambridge Analytica. Era vorba de o așa-numită companie de cercetare, cu mai multă legătură cu miliardarul Robert Mercer și Steve Bannon, celebru strateg al lui Trump în epocă, decât cu Universitatea din Cambridge. Compania a exploatat o carență a Facebook pentru a micro-targeta un număr uriaș de utilizatori potențial sensibili la mesajele dorite. Au urmat primul mandat prezidențial al lui Trump, în America, și Brexit-ul, în Marea Britanie. Nu era vorba de o breșă de securitate a Facebook sau de hacking, ci, în ultimă instanță, de faptul că nimeni nu se gândise că o rețea socială poate fi folosită în acest mod. Era vorba de a ajunge la anumiți utilizatori profilați foarte amănunțit de rețea, care aveau potențialul de a da un anume tip de vot.
La fel ca toți europenii, românii știu că sunt ținta campaniilor de dezinformare. 55% consideră că au fost expuși sau foarte expuși la așa ceva în ultima săptămână, al doilea cel mai mare procent din UE, după Ungaria. Românii tind să verifice informațiile din alte surse într-o proporție mai mare decât media (57% față de 49%), se uită la autorul postării, la comentariile la ea și așa mai departe.
Toate acestea denotă un lăudabil spirit critic, dar și o stare de incertitudine. Incertitudinea este oricum o situație definitorie pentru lumea contemporană, date fiind mutațiile geopolitice din ultimii ani. Iar ea dă anxietate, de la care se poate ajunge ușor la o gândire de tip conspiraționist, cu alte cuvinte la sensibilitate pentru mesajele tuturor extremelor, din ce în ce mai prezente în lume. Pentru a evita acest cerc vicios, singura soluție e probabil o „dietă” informativă mai strictă și mai redusă, bazată pe lucrurile cu adevărat importante pe care ni le spun sursele cu adevărat de încredere, fie ele de pe rețele sau din media clasică. Datele arată că un român este o victimă de 1,5 ori mai probabilă a unei campanii de dezinformare de pe TikTok. E de reflectat la ce beneficii îi oferă o astfel de rețea în sens politic, pe lângă divertismentul căutat de toată lumea.
