Presa ucraineană analizează, la sfârșitul verii, o serie de vulnerabilități care se alimentează reciproc: numărul rachetelor Patriot rămâne mult sub nivelul amenințării balistice rusești, brigăzile intră în campania de toamnă–iarnă cu un deficit sever de personal, iar instituțiile statului sunt zguduite de o nouă anchetă privind preluarea ilegală a unor active economice. Dincolo de front, Kievul încearcă să-și adapteze strategia externă la realitățile războiului, acordând o importanță tot mai mare României și Republicii Moldova. Scăderea dramatică a numărului viitorilor fizicieni și chimiști, precum și bilanțul economic al celor 35 de ani de independență arată cât de dificilă este menținerea unui stat capabil să reziste războiului și să se reconstruiască după încheierea lui.
Prea puține rachete Patriot pentru amenințarea balistică rusă
Ucraina ar urma să primească în întregul an 2026 numai 264 de rachete PAC-3 și PAC-2 pentru sistemele Patriot, scrie Defense Express. Aceasta înseamnă aproximativ 22 de interceptoare pe lună. În 2023, când Ucraina a primit primele baterii Patriot, partenerii au livrat 675 de rachete, iar în 2025 – 364. Pentru 2026, volumul scade din nou, deși Rusia și-a extins producția și folosește tot mai frecvent atacurile combinate.
Potrivit datelor serviciilor de informații militare ucrainene, citate de publicație, Rusia produce lunar aproximativ 60 de rachete balistice 9M723 pentru sistemele Iskander și în jur de 40 de rachete RM-48U pentru sistemele S-300 și S-400. Lor li se adaugă între 10 și 20 de rachete aerobalistice, hipersonice sau de mare viteză, pentru a căror interceptare Ucraina are nevoie de Patriot.
Chiar și în scenariul optimist al folosirii unui singur interceptor împotriva unei singure ținte, cele 22 de rachete disponibile lunar ar permite distrugerea a numai aproximativ 20% din rachetele balistice produse de Rusia. „Conceptul doborârii tuturor rachetelor balistice nu funcționează pentru Ucraina și nu merită să ne punem speranța în el”, scrie Defense Express.
În aceste condiții, apărarea nu poate fi redusă la achiziționarea interceptoarelor. Ucraina trebuie să împiedice producerea și folosirea armamentului balistic rusesc, să lovească infrastructura care susține aceste capacități și, în același timp, să-și pregătească infrastructura civilă și militară pentru atacurile care nu vor putea fi oprite.
Brigăzile ucrainene intră în iarnă cu efective insuficiente
Problema rachetelor este numai una dintre componentele războiului de uzură. Viktor Kevliuk, expert al Centrului pentru Strategii de Apărare, analizează în LB.ua resursele cu care forțele ucrainene intră în campania de toamnă–iarnă.
Strategia Rusiei rămâne cea a înaintării lente, cu pierderi foarte mari, dar constante. Kremlinul încearcă să mențină impresia unui avans neîntrerupt, chiar dacă rezultatele tactice sunt limitate, iar pierderile umane, financiare și materiale depășesc ritmul în care acestea pot fi înlocuite. Obiectivul nu este numai cucerirea unor teritorii, ci distrugerea voinței de rezistență a societății ucrainene și a disponibilității partenerilor de a continua sprijinul.
Principala direcție a ofensivei ruse vizează centura de orașe fortificate din regiunea Donețk și căile de acces spre aglomerația urbană Sloviansk–Kramatorsk. În anumite sectoare, trupele ruse au avansat doar 4–8 kilometri în două luni. Presiunea continuă însă, iar Rusia încearcă să profite de distanțele mari dintre pozițiile ucrainene, infiltrând grupuri mici de asalt prin breșele liniei defensive.
Problema armatei ucrainene rămâne lipsa oamenilor. Distanțele dintre poziții sunt prea mari, unele unități nu au efective suficiente, iar conducerea militară trebuie să construiască rapid un sistem de detectare și neutralizare a grupurilor rusești de infiltrare. „Fără densități operative adecvate ale trupelor, apărarea nu va putea fi menținută numai prin îmbunătățirea conducerii”, avertizează Kevliuk.
Forțele ucrainene intră astfel în sezonul rece cu o situație mai stabilă decât sugerează propaganda rusă, dar și cu o vulnerabilitate pe care tehnologia și reorganizarea comandamentului nu o pot compensa – deficitul de personal în brigăzile care trebuie să acopere sectoare extinse ale frontului.
„Operațiunea Themis” – o schemă de preluare ilegală a unor întreprinderi
În timp ce armata încearcă să oprească ofensiva rusă, o investigație publicată de Slidstvo.Info descrie modul în care instituțiile statului au fost folosite pentru capturarea unor întreprinderi și a unor proprietăți valoroase din Kiev.
Potrivit anchetatorilor, fostul deputat și om de afaceri Maksim Mikitaș și actualul deputat Vadim Stolar au încheiat în 2024 o înțelegere informală prin care au stabilit împărțirea activelor și profiturilor obținute din viitoarele „proiecte”. În presupusa schemă au fost implicate persoane din Administrația Prezidențială, Ministerul Justiției, instanțe și structuri de înregistrare a proprietăților.
Printre activele vizate se aflau complexul uzinei Arsenal, o clădire din centrul istoric al Kievului și consorțiul Ukrhidroenergobud, care deține contracte importante cu statul. În cazul companiei care controla o parte dintre proprietățile uzinei Arsenal, hackerii ar fi pătruns în contul unei registratoare de stat și ar fi introdus un document fals privind transferul drepturilor corporative. Compania a fost trecută mai întâi pe numele unui cetățean străin, apoi pe numele șoferului lui Mikitaș.
După contestarea transferului la Ministerul Justiției, înregistrarea inițială a fost declarată ilegală, dar următorul transfer a rămas în vigoare. Procurorii susțin că adoptarea acestei soluții ar fi fost facilitată de Irina Mudra, fostă adjunctă a șefului Administrației Prezidențiale. Într-o conversație citată în instanță, Mikitaș ar fi cerut: „Ia o companie juridică și haide să desenăm (fabricăm, n.n.) această datorie. Să o facem repede, pentru ca luni să depunem cererea de arbitraj”.
O altă parte a schemei privea preluarea unei companii care avea de recuperat de la consorțiul Ukrhidroenergobud o datorie de 115 milioane de hrivne (cca 2,23 mil. euro). Gruparea ar fi obținut instrumentul juridic necesar pentru declanșarea falimentului și preluarea consorțiului. Într-o discuție prezentată de procurori, valoarea activelor și creanțelor aflate „pe masă” era estimată la aproximativ 600 de milioane de hrivne.
România și Republica Moldova în noua strategie a Kievului
Actuala Strategie de politică externă a Ucrainei, adoptată în august 2021, descrie o lume care nu mai există, arată echipa Institutului pentru Interesul Național din Kiev într-o analiză publicată de LB.ua. Invazia la scară largă, schimbarea ordinii internaționale, polarizarea politică din Statele Unite și criza modelului euroatlantic obligă Ucraina să-și regândească prioritățile. Într-un război existențial, politica externă trebuie să înceapă și să se încheie cu apărarea statului, păstrarea valorilor sale fundamentale, obținerea unui avantaj asupra Rusiei și tragerea agresorului la răspundere.
Analiza propune trecerea de la relații construite aproape exclusiv pe ajutor la parteneriate economice și militar-industriale stabile. Ucraina trebuie să atragă investiții, să creeze întreprinderi comune în industria de apărare și să transforme experiența dobândită în folosirea dronelor, apărării antiaeriene și războiului electronic într-un avantaj diplomatic și economic.
În această arhitectură regională, România este prezentată drept unul dintre partenerii cei mai stabili ai Ucrainei: „România a devenit pentru Ucraina una dintre cele mai stabile porți de transport și energie din sud-est. Sarcina noastră este extinderea rețelelor logistice de frontieră”.
Analiza propune, de asemenea, dezvoltarea infrastructurii energetice transfrontaliere și construirea unui sistem comun de apărare a Dunării de Jos. Împreună cu Bucureștiul, Sofia și Ankara, Kievul ar trebui să extindă inițiativa comună de combatere a minelor din Marea Neagră, cu participarea flotei ucrainene, arată sursa.
Este analizată și relația cu Ungaria. Kievul ar trebui să continue dialogul privind drepturile minorităților naționale în baza standardelor europene și să evite transformarea fiecărei divergențe într-un conflict public. Dialogul nu trebuie însă să afecteze opțiunea euroatlantică a Ucrainei sau principiul neamestecului în suveranitatea sa.
În privința Republicii Moldova, autorii propun revizuirea formatului „5+2” pentru soluționarea conflictului transnistrean și eliminarea Rusiei din lista mediatorilor. Prioritatea Kievului trebuie să rămână restabilirea pașnică a suveranității Republicii Moldova, în timp ce prezența militară ucraineană la frontieră ar urma să împiedice Moscova să reactiveze conflictul.
O petiție marginală, transformată într-un conflict național
O petiție privind mobilizarea femeilor fără copii a adunat mai puțin de 600 dintre cele 25.000 de semnături necesare. Cu toate acestea, simpla ei apariție pe site-ul guvernului a fost suficientă pentru declanșarea unei ample campanii de manipulare, arată Texty.org.ua.
Monitorizarea publicației a inclus 50 dintre cele mai mari canale anonime ucrainene de Telegram, peste 289.000 de comentarii la circa 6.000 de videoclipuri publicate de 75 de canale ucrainene de YouTube și conținutul unor conturi TikTok care distribuie sistematic mesaje apropiate de narațiunile rusești.
Una dintre temele dominante a fost că „elitele nu luptă”. Mesajul exploatează inegalitățile reale, cazurile de corupție și nemulțumirile față de mobilizare pentru a crea impresia că povara războiului este suportată numai de cetățenii obișnuiți. Alte narațiuni susțineau că trebuie să lupte numai militarii, polițiștii și angajații centrelor de recrutare sau că mobilizarea femeilor ar demonstra că statul își distruge propria populație.
Pe TikTok, mesajele sunt mai eficiente pentru că nu apar sub forma unor texte anonime, ci sunt transmise direct de persoane care vorbesc în fața camerei. Autorii creează impresia unei conversații sincere, iar afirmațiile false sau manipulatorii sunt prezentate drept un adevăr incomod ascuns de presă. „Toate liniile identificate urmăresc să provoace tensiune socială, să distrugă încrederea în instituții și să mute atenția de la Rusia”, concluzionează Texty.org.ua.
Când lipsa fizicienilor și a chimiștilor devine o problemă de securitate națională
Rezultatele admiterii din 2026 arată că reducerea numărului viitorilor fizicieni și chimiști a devenit o problemă de securitate națională, avertizează Iurii Halavka, doctor în chimie și prorector al Universității Naționale din Cernăuți, într-o analiză publicată de Dzerkalo Tîjnia.
La specializarea chimie, numai Universitatea Națională „Taras Șevcenko” din Kiev și Universitatea „Ivan Franko” din Liov mai păstrează grupe relativ numeroase. La Cernăuți, Jitomir, Luțk și Ujhorod grupele au coborât la 10–13 persoane. Situația fizicii este și mai gravă.
Problema nu este doar una academică. Iurii Halavka arată că dezvoltarea științelor naturii este legată direct de progresul tehnologic și de capacitatea de apărare. Cercetările asupra bateriilor cu litiu, începute cu decenii înainte ca tehnologia să fie folosită pe scară largă, susțin astăzi atât funcționarea stațiilor de alimentare în timpul penelor de curent, cât și echipamente de pe front.
„Să ne imaginăm cum s-ar fi desfășurat războiul fără aceste tehnologii, folosite pentru alimentarea dronelor, terminalelor de comunicații și a diferitelor tipuri de armament”, scrie Halavka.
Autorul avertizează că inteligența artificială și cunoștințele teoretice nu pot înlocui experiența cercetătorului care a lucrat într-un laborator, a realizat experimente și a construit diferite dispozitive. Tocmai această expertiză devine dificil de găsit atunci când statul are nevoie urgentă de consultanță în domeniul apărării.
Situația este gravă și în cazul tehnologiilor chimice, aflate la baza multor ramuri industriale de care depind economia și securitatea Ucrainei. Mai puțin de 500 de tineri sunt admiși în prezent la asemenea specializări, un număr infim în raport cu necesitățile unei țări care va trebui să refacă întreprinderile distruse și să deschidă noi capacități de producție. Criza nu mai este, așadar, o prognoză îndepărtată: platforma militară „Rezerv+” include deja numeroase posturi pentru chimiști, de la activități de înaltă tehnologie până la misiuni legate direct de operațiunile de luptă.
Independența Ucrainei și costul modelului oligarhic
La 35 de ani de la proclamarea independenței, Volodimir Omelcenko, directorul programelor energetice ale Centrului Razumkov de la Kiev, propune pentru Espreso un bilanț critic al parcursului economic și demografic al Ucrainei.
Potrivit datelor invocate de autor, populația s-a redus de la 51,9 milioane de locuitori în 1991 la aproximativ 31–36 de milioane în 2025, iar natalitatea a scăzut cu aproape 73%. Volumul real al economiei este cu aproximativ 44% mai mic decât în 1991, în timp ce economia mondială a crescut de 2,6 ori.
Omelcenko nu atribuie declinul exclusiv crizei anilor 1990 sau războiului, ci modelului economic oligarhic, consolidat la începutul anilor 2000. „Rădăcina problemei este modelul oligarhic rentier al statului. Economisirea pe seama apărării a făcut parte din contractul social al vechilor elite”, scrie autorul în Espreso.
Modelul s-a bazat pe forță de muncă ieftină, acces la energie rusească sub prețul mondial și privilegii politice acordate grupurilor apropiate puterii. El a produs profituri rapide pentru un număr redus de exportatori, dar a limitat concurența, a blocat inovația și a împins milioane de ucraineni să plece la muncă în străinătate.
Costul s-a văzut și în domeniul securității. După renunțarea la arsenalul nuclear, Ucraina nu a construit la timp o alternativă convențională: o apărare antiaeriană puternică, rachete cu rază lungă de acțiune și o aviație modernă.
După 2022, Ucraina și-a relansat industria militară și a construit capacități importante de producere a dronelor, artileriei și sistemelor de război electronic. „Demontarea vechiului sistem nu mai este doar o reformă cerută de UE, ci o condiție a supraviețuirii fizice a națiunii”, scrie Omelcenko.
