Conflictul Hezbollah – Israel: care este arsenalul „Partidului lui Dumnezeu”?

În 7 octombrie 2023, în timp ce Hamas desfășura un atac asupra facilităților militare israeliene și așezărilor civile din proximitatea Fâșiei Gaza, forțele Hezbollah, masate în zona de sud a Libanului, au declanșat un puternic tir de artilerie asupra teritoriului statului Israel. Acțiunea a marcat declanșarea unui conflict de graniță care durează de 10 luni și care a provocat numeroase pierderi de vieți în rândul combatanților din ambele tabere. Bine echipați cu armament și tehnică de luptă (inclusiv modernă), protejați de buncăre și câmpuri de mine, luptătorii Hezbollah sunt, după cum au demostrat și cu alte ocazii, un adversar periculos chiar și pentru una dintre cele mai bine dotate și antrenate armate din lume, Armata de Apărare a Israelului (Tzva Hahagana LeIsrael).

O forță armată unică în Orientul Mijlociu

Spre deosebire de Hamas, care este constituită, din punct de vedere militar, ca o forță paramilitară în înțelesul clasic al cuvântului și al cărei arsenal este compus, în principal, din armament de infanterie și diferite tipuri de rachete, Hezbollah prezintă o serie de particularități care o apropie mai mult de o forță armată ordinară, păstrându-și însă caracterul paramilitar. Acest lucru se traduce prin structură, strategie și organizare specifice unor forțe insurgente, chiar dacă dispune de tehnică de luptă grea, de tipul artileriei. Cea mai bună paralelă istorică în această privință o constituie Frontul Național pentru Eliberarea Vietnamului de Sud (celebrul Việt Cộng) care, prin strategii similare, a creat dificultăți și a produs pierderi însemnate celei mai tehnologizate armate din lume, aceea a Statelor Unite ale Americii.      

Apărută în anul 1982, după invadarea Libanului de către Israel, gruparea Hezbollah cu ale sale diferite denominațiuni, aripi și facțiuni - Serviciile de informații Amn al-Muddad (extern) și Amn al-Hizb (pază și securitate internă); unitatea de acțiuni externe al-Amn al-Khariji (Unitatea 910); Consiliul de Jihad (care controlează forța armată); Rezistența Islamică (Al-Muqawama al-Islamiyya); Brigăzile de Rezistență etc. - s-a implicat activ în războiul civil din această țară. Finanțată și susținută de către Iran și Siria, Hezbollah și-a îndreptat atenția spre Israel, principalul vector de securitate și stabilitate în zonă, față de care a lansat o campanie, susținută până în prezent, de război asimetric și terorism. Deși poate părea un paradox din perspectiva dreptului internațional, Hezbollah nefiind un actor statal. prin faptul că deține, prin forță militară și sprijin popular, controlul absolut asupra unui teritoriu întins din zona de sud a Libanului, scos de sub controlul guvernului de la Beirut, organizația este capabilă să declanșeze și să poarte un război în adevăratul sens al cuvântului. După episodul din 2006, când Israelul a invadat sudul Libanului ca răspuns la agresiunea Hezbollah, organizația s-a făcut remarcată printr-o participare activă în războiul civil din Siria. 

Forțele Hezbollah se bazează pe un arsenal compus din armament de infanterie de diverse calibre și proveniențe, piese de artilerie clasice și reactive, tancuri, transportoare blindate, sisteme antiaeriene mobile și fixe, mergând până la rachete balistice. Toate acestea aflate la dispoziția unei forțe combative care însumează, conform liderului grupării, 100 000 de luptători. Cifra este  considerată exagerată de către experții occidentali, care indică numărul de aproximativ 30 000 în serviciul activ, și aproximativ 20 000 în rezervă, ca fiind mai aproape de realitate. Statutul acestora este destul de diferit, de la soldați „cu contract”, care primesc o anumită sumă de bani pentru serviciul militar realizat pe o perioadă determinată, la marea masă a „milițiilor sătești” și diferitelor organizații de voluntari cărora Hezbollah le pune la dispoziție armament, muniție și o parte din echipament.

Un arsenal eclectic, luptători îmbrăcați în ținută de camuflaj americană

În marea majoritate a imaginilor și înregistrărilor video realizate din anii '90 și până spre sfârșitul decadei trecute, luptătorii Hezbollah erau echipați cu ținuta de camuflaj americană M81 „Woodland” și înarmați cu diferite versiuni ale puștii de asalt M16, de aceeași proveniență. Acest aparent paradox își are explicația în sursele extrem de variate de aprovizionare cu armament și echipament al grupării teroriste. Astfel, obținerea armamentului de infanterie se realizează cu ajutorul Iranului si Siriei care sunt atât furnizori cât și intermediari pentru terțe părți. Iranienii, unii dintre principalii clienți pentru armamentul american modern în perioada monarhiei, și-au dezvoltat o industrie de apărare națională după răsturnarea Șahului în 1979, prin copierea tehnicii de luptă aflată în serviciu. Unul dintre cele mai bune exemple în acest caz îl reprezintă sistemul de rachete antitanc BGM-71A TOW, reprodus sub denumirea de „Toophan”. Pe de altă parte, Siria facilitează achiziția și transferul de sisteme antitanc moderne rusești, precum  9M113 „Kornet”, pe care militanții Hezbollah l-au adaptat pentru a lupta cu sistemele de protecție activă ale tancurilor israeliene Merkava. Armamentul ușor de infanterie, pe lângă diferitele versiuni de M16, este constituit, în cea mai mare parte, din arme realizate pe platforma Kalașnikov: AKM, AK-74, RPK etc.

Lansator de rachete antitanc „Kornet” montat pe ATV (sursa httpswww.militantwire.compweapons-used-by-hezbollah-during)

În ceea ce privește mijloacele blindate de lovire, trebuie spus că Hezbollah deține un arsenal superior calitativ și cantitativ celui deținut de multe țări mici, ca Albania și Republica Moldova printre altele. Tancuri T-55, T-62, T-72 și T-90, mașini de luptă ale infanteriei BMP-1, sisteme de artilerie autopropulsate de tipul 2S1 „Gvozdika” și diferite tipuri de transportoare blindate (inclusiv de fabricație americană), cu mențiunea că toate acestea, conform informațiilor aflate în surse deschise, s-ar afla doar în Siria, de unde au și fost procurate de la armata siriană loială lui Bashar al-Assad.

Arsenalul „de acasă”, adică cel care constituie capacitățiile militare ale Hezbollah în sudul Libanului, este compus, pe lângă armamentul de infanterie, din sisteme de artileri clasice, reactive, și un număr însemnat de drone de diferie modele. Toate aceste sisteme folosite împreună urmăresc implementarea strategiei bombardamentului de saturație, adică lovirea unei ținte cu cât mai multe guri de foc și cu o cantitate de muniție mare, într-un interval temporal redus, pentru a crea pierderi însemnate și a zădărnici orice efort al inamicului de regrupare în vederea apărării și prin aceasta obținerea unei breșe în sistemul său defensiv. Conștienți că nu dețin capacitățile tehnologice și puterea financiară pentru a rivaliza cu una dintre cele mai moderne forțe armate ale lumii, conducerea politico-militară a Hezbollah a adoptat o tactică specifică războaielor de uzură. Strategia presupune epuizarea resurselor din sistemul de apărare antiaeriană al Israelului prin lansarea unui număr mare de proiectile și rachete care în cele din urmă vor reuși să străpungă celebrele „Iron Dome”. 

Indiscutabila superioritatea aeriană israeliană, care le permite acestora să lovească cu impunitate orice țintă de pe teritoriul Libanului și Siriei nu a fost, până în acest moment, contracarată în mod eficient de către Hezbollah. Gruparea teroristă are la dispoziție, în Liban, un număr important, dar totuși ineficient, de sisteme antiaeriene portabile cu rază scurtă de acțiune de tipul „Strela” și „Igla”, în diferite versiuni, și tunuri antiaeriene de 23 mm. Pe lângă toate acestea se pare că Hezbollah mai dispune și de unele sisteme moderne cu rază scurtă și medie de acțiune ca 9K33 „Osa”, 9K40 Buk-M2 și Panțir-S1, obținute din Siria și Iran, care se pare că încă se află pe teritoriu sirian.   

Artileria clasică, mai puțin spectaculoasă comparativ cu celelalte sisteme, dar care totuși își păstrează gradul ridicat de letalitate, este compusă din piese proiectate și fabricate în fosta Uniune Sovietică, unele dintre acestea montate pe camioane civile, iar altele încorporate în cadrul unor lucrări de fortificații. Un astfel de exemplu recent este cazul obuzierului sovietic de 152 mm (ML-20, model 1937) care a fost utilizat la începutul acestei luni pentru a deschide foc asupra unei așezări israeliene situată în apropierea graniței de nord a țării.  

Tun sovietic M-46 (cal. 130 mm) montat pe șasiu de camion civil (sursa httpswww.militantwire.compweapons-used-by-hezbollah-during)

Artileria reactivă este compusă, conform unor analize, din aproximativ 130 000 – 150 000 de rachete de diverse calibre. Pornind de la rachete sovietice „Grad”, de calibrul 122 mm și cu o rază de acțiune de 40 km, și ajungând până la rachete balistice ca Fateh-110, de proveniență iraniană, care transportă o încărcătură de luptă de 500 de kilograme pe o distanță de 300 de kilometri și sfârșind cu celebrele rachete „Scud” care au o rază de acțiune de aproximativ 700 de kilometri, arsenalul Hezbollah este pe cât de divers, pe atât de letal. 

Hezbollah a reușit să-și fabrice propriile drone

Sistemele de zbor fără pilot, asemenea tuturor celorlalte categorii, formează un arsenal eterogen compus din aparate de mărimi, clase, și proveniențe diverse. De la primul zbor al unui aparat fără pilot aparținând Hezbollah deasupra teritoriului israelian, în anul 2004, la canonada de sute de drone sinucigașe lansată din octombrie 2023 și până în prezent, gruparea teroristă a dovedit o adaptabilitate evolutivă remarcabilă în acest câmp tehnologic.

Armă antidronă aflată în dotarea Hezbollah (sursa: httpswww.militantwire.compweapons-used-by-hezbollah-during)

Pe lângă dronele comerciale achiziționate de pe piață și militarizate în funcție de nevoi, Hezbollah a reușit, printre altele, să își fabrice propria dronă grea de luptă denumită „Ayoub”. Vehiculul aerian este construit cu ajutor iranian și este foarte apropiat din punct de vedere al caracteristicilor tehnice cu modelul Shahed-129. Aparatul, deși modern la momentul introducerii în serviciu, se pare că este completat și, cel mai probabil, urmează să fie înlocuit de vehicule aeriene iraniene ca „Mohajer”, „Shahed”, „Samed”, „Karrar” și „Saegheh”. Cu un arsenal care se ridică, după unele estimări, la câteva mii de drone de toate tipurile și clasele, Hezbollah reprezintă un adversar redutabil pentru Armata de Apărare a Israelului. O eventuală escaladare a conflictului și transformare a acestuia într-un război pe scară largă ar putea avea efecte dintre cele mai dezastruoase. Cu asumarea unor pierderi militare însemnate, o victorie a Israelului este extrem de posibilă, însă pericolul saturării apărării aeriene a statului evreu aduce cu sine probabilitatea unui număr mare de victime în rândul civililor. 

 

 

 

 

• Tags:
• Liban
• Israel
• Hezbollah
• Iran
• Siria
• război