Donații
Veridica.md
Cândva cel mai apropiat satelit al Moscovei, devenită între timp membră a UE și NATO, Bulgaria s-a îndepărtat în ultimii ani de Rusia, deși într-un ritm lent. Procesul a fost accelerat în urma invadării Ucrainei de către Rusia. Cu toate acestea, Kremlinul încă mai poate conta pe o varietate de politicieni și spioni, pe o rețea de dezinformare și propagandă pentru a-și promova interesele la Sofia.
Dispută diplomatică fără precedent între Rusia și Bulgaria amplificată de criza politică din ce în ce mai adâncă de la Sofia
Suntem deja la jumătatea verii, iar 2022 se conturează drept unul dintre cei mai turbulenți ani din istoria relațiilor diplomatice ruso-bulgare.
Peste 80 de diplomați ruși au fost expulzați în ultimele șapte luni, iar dintre aceștia 70 au fost declarați personae non grata pe 28 iunie – o decizie istorică a lui Kiril Petkov, ultima luată din calitatea de premier după ce guvernul său reformist a fost înlăturat de la putere de către o opoziție care s-a dovedit prea puternică pentru fosta coaliție. A fost totodată o bună oportunitate pentru Petkov pentru a-și lansa viitoarea campanie electorală, confirmându-și astfel poziționarea pro-occidentală. Decizia survine după o serie de schimburi verbale dure între oficiali guvernamentali și ambasadoarea Rusiei, Eleonora Mitrofanova, dar și după suspendarea acordului cu Gazprom, după ce Sofia a refuzat să achite factura la gaz în ruble, așa cum pretinsese compania rusească. Această decizie se poate dovedi de bun augur pentru Sofia, deoarece a reînnoit ambițiile autorităților centrale de a pune capăt odată pentru totdeauna dependenței economice de Rusia, reorientându-se către importurile de gaz din Azerbaidjan transportate prin intermediul unui nou interconector cu Grecia. De asemenea, Bulgaria importă un volum de gaze naturale lichefiate (GNL) din SUA.
Disputa cu Moscova a izbucnit după ce Rusia a invadat Ucraina, iar Bulgaria a încercat să reacționeze la contextul creat, o sarcină care cu siguranță nu a fost una ușoară, deoarece Sofia era prinsă între nevoia de a acționa la unison cu aliații ei occidentali, în special Uniunea Europeană, strigătul de ajutor al Ucrainei și opoziția celor care încă se mai țineau cu dinții de relațiile „fraterne” cu Rusia.
„Nu mai putem pretinde că nu există un agresor”, a declarat viceprim-ministrul și ministrul de finanțe Assen Vassilev, co-președinte al partidului reformist Continuăm schimbarea, în cadrul unei conferințe de presă susținute împreună cu premierul Kiril Petkov, care urma să efectueze o vizită în Ucraina pentru a se întâlni cu președintele Volodimir Zelenski.
„Este altceva să vezi cu ochii tăi trei rachete cum zboară la 200 de metri deasupra capului – este o nebunie să te simți în siguranță în această situație”, a declarat Petkov pe 2 mai în timpul unui interviu televizat la întoarcerea din Ucraina, acolo unde premierul bulgar și președintele ucrainean au hotărât ca armamentul greu al Ucrainei să fie reparat în două fabrici din Bulgaria, iar cel mai mare oraș de la Marea Neagră, Varna, să devină un nod logistic pentru exporturile de grău ale Ucrainei. „Putem adopta o poziție mai îngăduitoare, precum a Ungariei lui Orban și să numim războiul o „operațiune militară”, sau putem spune răspicat că rachetele n-ar trebui să lovească clădirile rezidențiale, transformându-le într-un maldăr de moloz din care să nu mai rămână decât jucăriile și caietele copiilor.”
Președintele ucrainean, Volodimir Zelenski, și prim-ministrul Bulgariei, Kiril Petkov, își strâng mâna în timp ce participă la întâlnirea lor de la Kiev, Ucraina, 28 aprilie 2022. Foto: EPA-EFE/SERGEY DOLZHENKO
Totuși, în ciuda declarațiilor ferme ale prim-ministrului, cabinetul era divizat cu privire la răspunsul Bulgariei vizavi de război, deoarece coaliția de guvernare includea nu doar partide hotărâte să rămână aliniate poziției partenerilor occidentali ai Bulgariei, ci și Partidului Socialist Bulgar, pro-Kremlin. Atât Socialiștii cât și președintele Rumen Radev, care de-a lungul anilor a făcut mai multe declarații favorabile Rusiei, au devenit din ce în ce mai reticenți chiar și față de condamnarea politicilor lui Vladimir Putin.
Ultimele evoluții pot fi descrise drept cea mai aprinsă dispută dintre Bulgaria și Rusia și o încercare importantă de a ieși din orbita Moscovei, acolo unde Bulgaria a intrat la sfârșitul secolului 19.
Scindare în Parlament de-a lungul „liniei Z”
Recent intrate în Parlament, partidul Continuăm schimbarea(PP), și aliații săi, Bulgaria Democrată (DB), au afișat o orientare pro-europeană și pro-occidentală, fără a se declara de centru-dreapta sau de centru-stânga. Celelalte partide, în schimb, fluctuează foarte mult, poziționându-se în funcție de cum evoluează situația.
Majoritatea partidelor din actualul Parlament au deservit interesele Rusiei, fie sub formă continuă, fie în momentele cheie.
Partidul Socialist Bulgar (BSP) este în general văzut ca succesorul nereformat al Partidului Comunist Bulgar și al Securității, rețeaua de represiune a comuniștilor bulgari. Retorica pro-Kremlin a BSP nu este întotdeauna una deschisă, deși tinde să semnaleze foarte clar orice situație în care interesele Rusiei sunt periclitate: partidul a adoptat atitudini conservatoare în chestiuni care implică drepturile omului, se opune cu înverșunare oricărei încercări de a trimite ajutoare suplimentare Ucrainei și a criticat în termeni duri expulzarea diplomaților ruși.
GERB, la conducerea căruia se află fostul premier Boiko Borissov, principalul actor de pe scena politică locală în perioada 2009-2021, se descrie drept un partid pro-european de centru-dreapta, deși este responsabil pentru îndelungata dependență a Bulgariei de gazele rusești. În timpul mandatului lui Borissov, contractele cu Azerbaidjan privind livrările de gaze nu au mai fost implementate, fiind reluate abia după învestirea guvernului Petkov. Borissov a ținut Bulgaria aproape de Gazprom, o situație care s-a perpetuat până la momentul disputei cu gigantul rus din luna mai. Pe 1 iulie, presa din Bulgaria scria că Lukoil, compania petrolieră națională a Rusiei, și-a plătit taxele către bugetul local de stat pentru prima dată din 2007 încoace, ceea ce înseamnă că Lukoil nu a efectuat plăți către bugetul de stat al Bulgariei în perioada guvernării GERB sau în ultimii doi ani ai guvernării NDSV, la conducerea căreia s-a aflat fostul rege Simeon al II-lea, Mișcarea pentru Drepturi și Libertăți și Partidul Socialist Bulgar.
În 2020, GERB împreună cu partidul naționalist al Patrioților Uniți, la ora actuală desființat, s-a opus deschiderii negocierilor de aderare a Macedoniei de Nord la UE printr-un veto extrem de controversat, o mutare care avantaja Rusia prin amânarea extinderii UE în Balcani.
Pe 1 iulie, deși a susținut-o, Borissov a descris decizia lui Petkov de a expulza diplomații ruși drept una neinspirată deoarece părea să fi fost luată în mod unilateral.
Mișcarea pentru Drepturi și Libertăți (DPS), un partid cu o transformare liberală, se axează pe diaspora turcă, fără a avea însă un profil etnic bine conturat. În 2016, autoritățile turce au interzis accesul fondatorului și liderului DPS de la acea vreme, Ahmed Dogan, cetățean bulgar cu origini turce, pe motiv că figura pe o listă neagră a spionilor ruși. Din partid face parte și unul dintre cei mai cunoscuți și controversați oligarhi bulgari, Delian Peevski.
Mișcarea pentru Drepturi și Libertăți și GERB au mai promovat în trecut o altă practică controversată, criticată în repetate rânduri de Comisia Europeană, anume de a elibera așa-zise pașapoarte de aur. După ce Cipru a renunțat la această practică în 2020, dintre toate cele 27 de țări membre UE, doar Bulgaria și Malta mai ofereau cetățenie străinilor în schimbul investițiilor (un milion de leva, echivalentul a aproximativ jumătate de milion de euro).
Conform relatărilor presei locale, au fost eliberate 96 de pașapoarte de aur, 40% din ele pe numele unor cetățeni ruși. Pe 17 februarie, Parlamentul a votat în unanimitate pentru a elimina acest sistem. Avocatul Ivan Todorov, un apropiat al lui Peevski, a facilitat obținerea pașapoartelor de aur de către oameni de afaceri ruși, scrie bird.bg.
Există un astfel de popor (ITN), partid condus de Slavi Trifonov, un îndrăgit om de televiziune și de scenaristul său, Toșko Iordanov, s-a poziționat ca partid de opoziție, dorind, la fel ca PP și Bulgaria Democrată, să reformeze Bulgaria în era post-GERB. În urma unor decizii îndoielnice, în 2021 partidul s-a alăturat coaliției de patru formațiuni a lui Petkov și de atunci s-a comportat ca un partid de opoziție din interior. Pe 8 iunie, ITN a părăsit abrupt coaliția, spulberând astfel majoritatea parlamentară. La scurt timp după aceasta, Cabinetul Petkov a fost demis prin moțiune de cenzură. Membri importanți ai partidului și-au dat demisia din ITN, susținând că acesta a fost „acaparat de mafia locală”. Prim-Ministrul Kiril Petkov a susținut că Există un astfel de popor a căutat de fapt să dea undă verde unor programe de finanțare adresate unor firme private clandestine, în special în domeniul infrastructurii și la granița turco-bulgară. Partidul s-a întors împotriva coaliției de guvernare atunci când Continuăm schimbarea a decis să ancheteze aceste conexiuni.
Din Există un astfel de popor face parte și finanțistul Liubomir Karimanski, nominalizat fără succes de partid pentru funcția de guvernator al Băncii Naționale Bulgare. Biografia lui Karimanski include și o poziție de director la Investbank. Potrivit bird.bg, în timpul mandatului său la această bancă în 2014, compania offshore Solidstar Worldwide LTD a efectuat plăți prin intermediul băncii către Castlefront L.P., o companie despre care Rețeaua SUA pentru combaterea infracționalității financiare susține că ar fi fost folosită de diferiți cetățeni ruși pentru spălare de bani.
Renașterea este partidul pro-Kremlin cel mai vehement din Bulgaria (în mod curios este și singurul partid care are profil pe Vkontakte, principala rețea de socializare din Rusia). Liderul său, Kostadin Kostadinov nu ascunde că vrea ca în viitorul apropiat să joace un rol important în politica Bulgariei. Kostadinov dorește ca țara să iasă din UE și NATO și susține și promovează declarațiile ambasadoarei Rusiei. Demonstrațiile Renașterea sunt de fiecare dată împânzite de steaguri ruse, iar de la începutul războiului în Ucraina Kostadinov s-a opus cu vehemență oricărei tentative de a trimite Ucrainei asistență de orice fel. Renașterea a intrat pentru prima oară în Parlament după alegerile din noiembrie anul trecut, atunci când a strâns un număr uriaș de voturi datorită protestelor anti-pandemice ale partidului la scară națională, prin care contestau existența virusului, necesitatea măsurilor de combatere a pandemiei și obligativitatea certificatelor de vaccinare.
Poziționarea principalelor partide politice din Bulgaria față de Rusia. Artboard: Veridica/Iulian Preda
Pe 30 iunie, Alpha Research a realizat un sondaj din care reiese că votanții Partidului Socialist Bulgar au cel mai ridicat grad de susținere față de Rusia – 56 la sută, spre deosebire de zero în cazul Bulgariei Democrate și 14 la sută în Continuăm schimbarea, partidul premierului Petkov. Cum era de așteptat, și Renașterea are simpatizanți filoruși: 49,39 la sută dintre votanții partidului sunt de părere că Bulgaria ar trebui să fie mereu de partea UE, 23% cred că politica Bulgariei ar trebui să se alinieze Kremlinului, 28% la sută nu sunt siguri de ce parte se situează iar 3% nu au răspuns.
Președintele și miniștrii apărării care au lucrat anterior cu NATO dar acum se opun ajutării Ucrainei
Așa cum scria Veridica în preajma ultimei campanii prezidențiale a lui Radev, personalitatea președintelui nu este încă bine conturată în mentalul colectiv. Inițial necunoscut publicului larg în afara carierei sale militare din cadrul Forțelor Aeriene Bulgare, în 2016 Radev a câștigat fotoliul prezidențial din postura de candidat independent susținut de Partidul Socialist Bulgar, în detrimentul unor contracandidați mai puțin simpatizați de un electorat care dorea să pună capăt hegemoniei GERB, alegând un președinte capabil să țină piept regimului lui Borissov. În anul următor, Radev s-a opus sancțiunilor împotriva Rusiei, explicând că acest lucru va afecta atât economia Rusiei, cât și economiile statelor europene.
În timpul protestelor anti-guvernamentale din 2020-2021, Radev a susținut public această mișcare, în care s-au implicat mii de oameni din toate segmentele spectrului politic. Președintele a numit atunci coaliția dintre GERB și partidul naționalist Patrioții Uniți o „organizație de tip mafiot”. Declarațiile sale tranșante de la acea vreme i-au sporit reputația, așa cum a făcut-o și cabinetul său interimar reformist din 2021. Guvernul respectiv a fost condus de Stefan Ianev, fost consilier militar al președintelui, care era cvasi-necunoscut și la început a demonstrat o abordare rezonabilă și echilibrată. Cu toate acestea, la finalul lui 2021, Ianev a lăsat să se înțeleagă că orice mărire a prezenței NATO în regiune poate fi considerată un motiv pentru escaladarea tensiunilor. La ora actuală, Ianev este unul din principalii susținători ai „neutralității” Bulgariei în acest conflict.
După alegerile din noiembrie, Ianev, la vremea respectivă având relații cordiale cu Petkov și Continuăm Schimbarea, a fost numit Ministrul Apărării. Insistența cu care a cerut ca Bulgaria să rămână neutră, referindu-se la război drept o „operațiune specială”, l-a costat funcția. Petkov l-a demis pe 1 martie, spunând „Nu putem avea un ministru al apărării care nu poate pronunța cuvântul ‘război’, preferând să-l numească o ‘operațiune’”. La începutul lunii mai, Ianev a anunțat înființarea partidului Avânt Bulgar, care are potențialul de a atrage votanți atât de extremă dreaptă (Renașterea), centru-dreapta (Există un astfel de popor, care de multe ori folosește o retorică naționalistă, în special în privința politicii vizavi de Macedonia de Nord), cât și de stânga (Partidul Socialist Bulgar).
Dacă partidul lui Ianev trece pragul electoral la viitoarele alegeri, se va alătura eforturilor Renașterea și BSP de a face jocurile Kremlinului.
Președintele rus, Vladimir Putin, gesticulează în timpul întâlnirii cu președintele bulgar, Rumen Radev, în timpul întâlnirii lor bilaterale din marginea Forumului Economic SPIEF 2019 din Sankt Petersburg, Rusia, 6 iunie 2019. Foto: EPA-EFE/YURI KOCHETKOV / POOL
Cu un ton din ce în ce mai ostil coaliției pe care inițial a susținut-o, Radev declara pe 1 mai: „Nu lăsați șarlatanii să vă târască în flăcările războiului. Este datoria noastră patriotică să nu participăm la acest război. Orice apel la implicare militară este un apel la vărsare de sânge”. Ministrul Transporturilor, Nicolai Sabev, membru PP, a pus și el paie pe foc, declarând pe 2 mai că „Radev este șarlatanul”, spunând că președintele „se preface că este democrat, deși este cu inima orientată către Est”.
Atât Radev cât și Ianev sunt cumpătați în majoritatea situațiilor și adoptă un ton mult mai ferm atunci când sunt amenințate interesele Rusiei.
„Se pare că Putin a obținut exact ce nu și-a dorit: și-a dorit mai puține forțe occidentale în zonele frontaliere, acum prezența militară a sporit. Și-a dorit să controleze țările care sunt dependente de gazele rusești, acum acestea devin mai independente”, a declarat Dragomir Zakov într-un interviu televizat pe 1 mai. Zakov a fost numit Ministru al Apărării după ce Ianev a fost demis. Cu toate acestea, nici Zakov nu este adeptul ideii de a trimite asistență militară în Ucraina, de teamă să nu pericliteze și mai mult situația precară a armatei bulgare.
Mai trebuie subliniat și următorul paradox: trei dintre oficialii care s-au opus oferirii de sprijin militar – Radev, Ianev și Zakov – au ocupat poziții în cadrul NATO. Înainte să intre în politică, Radev organiza și coordona programe de instruire NATO. Ianev a fost șeful departamentului de transformare în cadrul Centrului NATO de Combatere a Terorismului de la Ankara în perioada 2005-2007. Zakov a fost reprezentantul permanent al Bulgariei la NATO începând cu 2019.
„Spionii ruși se simt ca acasă în Bulgaria”
Experimentatul jurnalist, scriitor și blogger Ivo Indjev, fost prezentator de televiziune, spune că Rusia este motivată să se amestece în politica internă a Bulgariei mai ales pentru că, într-adevăr, Sofia furnizează Ucrainei armament fără să declare acest lucru oficial (o anchetă Capital din 22 aprilie sugerează că livrările se fac via Danemarca, Slovacia, Cehia, Germania, Spania, Slovenia, Polonia, România, Lituania și Estonia), dar și pentru că Bulgaria produce o versiune îmbunătățită a puștii sovietice de asalt AK-47. „În afară de asta, interesele spionilor din Bulgaria se axează pe înființarea de organizații paramilitare, cu participarea directă a instructorilor ruși, precum și pe crearea de grupări politice cu scopul de a destabiliza poziția Bulgariei ca aliat al Occidentului”.
În trilogia lui, „Prietenie lichidă” [„Techna Drujba”], scrisă între 2011-2015, Indjev susține că Rusia a investit 20 de milioane de euro în propagandă la referendumul din 2013, organizat de Partidul Socialist Bulgar, la momentul respectiv electoratul fiind consultat în privința construirii unei noi centrale nucleare. 60% din alegători au votat „da”, însă proiectul noii centrale de la Belene a avansat foarte greu de atunci. Cu toate acestea, Socialiștii sunt hotărâți ca, într-o bună zi, să ducă proiectul la bun sfârșit.
Indjev crede că Rusia a fost în spatele mai multor evenimente, ca de exemplu panica creată în jurul anunțului făcut de Chevron în perioada 2011-2012 cu privire la planurile companiei de a exploata gaze de șist în Bulgaria.
„Din câte știu, spionii ruși se simt ca acasă în Bulgaria, este un nod regional pentru acest tip de activitate”, a declarat Indjev pentru Veridica. „Impactul propagandei ruse este unul nociv. Din cauza ei, bulgarii nu mai pot face diferența între bine și rău, între agresor și victimă. Presa bulgară poartă și ea o parte din vină”.
O femeie strigă sloganuri în timp ce ține steagul național bulgar în timpul unui miting împotriva producției de gaze de șist în Sofia, Bulgaria, 14 ianuarie 2012.. Foto: EPA/VASSIL DONEV
Indjev a comentat și ultimele afirmații ale Lenei Borislavova, deputat din partea partidului Continuăm schimbarea, conform căreia diverși jurnaliști, politicieni și intelectuali primesc aproximativ 2,000 de euro lunar pentru a disemina propaganda Kremlinului, spunând că este posibil să fie adevărate. „Infiltrarea spionilor ruși în sistemul de aici este atât de înrădăcinată și răspândită, încât unii experți ruși au luat pe bună dreptate în derâdere expulzarea așa-zișilor diplomați ruși din Bulgaria – a fost o mutare practic inutilă, din simplul motiv că Bulgaria nu este capabilă să-și ascundă secretele de Rusia, mereu a fost așa.”
În martie 2021, Parchetul a efectuat percheziții care au dus la reținerea a șase persoane suspectate de spionaj, inclusiv trei angajați ai Ministerului Apărării.
Pe 24 septembrie 2020, doi diplomați ruși bănuiți de activități de spionaj vizând armata Bulgariei au fost declarate personae non grata.
În ianuarie 2020, doi diplomați ruși au fost expulzați, deși Anatoli Markov, ambasadorul Rusiei la vremea respectivă, a acuzat faptul că nu a fost informat oficial cu privire la aceste acuzații.
Cu puțin timp înainte, în septembrie 2019, Nicolai Malinov, președintele unui ONG pro-rus, Mișcarea națională rusofilă, a fost acuzat de spionaj. Tot atunci, un fost ofițer de informații rus, Leonid Reșentikov, a primit interdicție de a intra pe teritoriul Bulgariei.
Niciunul dintre cei acuzați de spionaj nu a fost condamnat. Malinov și ONGul său sunt încă activi.
În 2020, procuratura a oprit investigația privind otrăvirea în aprilie 2015 a comerciantului de armament Emilian Gebrev, aparent cu neurotoxina Novichok, deși acest lucru nu a fost niciodată confirmat, probele de laborator dispărând în timpul testelor efectuate în Finlanda. Cazul a rămas nerezolvat, în ciuda faptului că trei cetățeni ruși, care au intrat în Bulgaria cu nume false și documente contrafăcute, au fost suspecți.
Războiul a dus la expulzarea altor diplomați ruși în primăvară, dar pentru unii nu e nici pe departe suficient.
Stefan Tafrov, membru al partidului Bulgaria Democrată, fost parlamentar și fost ambasador în Regatul Unit, Franța, Malta și Italia, cere reducerea numărului de diplomați ruși. Conform estimărilor sale, în acest moment ar fi cam 112. 70 dintre ei au fost expulzați pe 28 iunie.
El ne spune că nemulțumirea tot mai mare față de atitudinea ambasadorului rus Eleonora Mitrofanova ar trebui abordată mai pe față și a descris politica lui Mitrofanova ca fiind arogantă. Mitrofanova a insistat în mod repetat că mulți bulgari susțin Moscova. „Majoritatea națiunii bulgare este împotriva retoricii anti-ruse a guvernului cu privire la operațiunea specială din Ucraina”, a declarat luni Mitrofanova la postul de televiziune rus Rossiya 24 și a descris partidul Continuăm schimbarea ca fiind alcătuit din „funcționari” ai UE.
Tafrov este sigur că actuala criză trasează o linie de demarcație în diplomația ruso-bulgară și ar putea trece ceva timp până să se reia colaborarea: „Câtă vreme regimul lui Putin va fi la putere, relația dintre Rusia și Bulgaria va fi înghețată, menținută la minimum, în caz că este nevoie de protecție consulară”, a declarat Tafrov pentru Veridica.
Pe 31 martie, fără a furniza informații suplimentare, premierul Kiril Petkov și-a exprimat suspiciunile că serviciile de informații ruse au lucrat împotriva îmbunătățirii relațiilor cu Macedonia de Nord în legătură cu numeroasele dispute istorice dintre cele două țări.
Pe 30 iunie, într-un interviu acordat Televiziunii Naționale Bulgare, Mitrofanova a spus direct că atitudinea pro-occidentală a lui Petkov este motivul pentru care nu mai este în funcție. „Dacă și-ar fi schimbat retorica, ar fi putut avea un viitor politic îndelungat”, a spus ea, criticând expulzările.
Amestecul rusesc în Bulgaria are rădăcini adânci. Narațiunea națiunilor-surori
Vremurile noi cer abordări diferite în ceea ce privește propaganda. „Influența Rusiei în Bulgaria, precum și instrumentele și retorica pe care le folosește s-au schimbat de-a lungul istoriei recente a Bulgariei”, a declarat pentru Veridica experimentata jurnalistă, scriitoare și comentator politic Emilia Milcheva. În viziunea Milchevei, influența rusă s-a schimbat în anii 90, în sensul că nu se mai bazează atât de mult pe propagandă. Moscova contează mai degrabă pe pârghiile sale economice, în special pe piața energiei, și pe contactele fostei agenții represive de securitate a regimului totalitar. Acesta din urmă rămâne un subiect controversat pentru Bulgaria, deoarece dosarele unor personalități recunoscute pe scară largă care au fost agenți – din toate domeniile, de la politică la artă - au fost dezvăluite gradat, mai ales după 2008.
Cu toate acestea, vocile pro-ruse și propaganda sunt prezente atât pe platformele tradiționale, cât și pe cele sociale și devin mai active și mai vocale atunci când opinia societății trebuie să fie ferm de partea Rusiei. „Ucraina și-o face cu mâna proprie”, afirmă un site web numit pogled.info. Un altul, durjavnik.bg, citează declarații ale liderului cecen, susținător al lui Putin, Ramzan Kadirov. Popularul prezentator radio Peter Volgin susține în mod deschis Kremlinul la Radioul Național Bulgar, în timp ce partidul naționalist marginal Uniunea Militară Bulgară are peste 8 mii de abonați pe Telegram, care primesc actualizări constante despre cum Rusia „curăță” regiunea și rezistă împotriva „elitelor globale”. Grupuri generice de Facebook cu nume precum „Îmi iubesc mama” au fost activate pentru a răspândi propagandă în favoarea Kremlinului și împotriva guvernului pro-occidental al premierului Kiril Petkov și partidului Continuăm schimbarea (numele acestora, mereu în schimbare, pot fi ușor de urmărit in istoricul grupului public). Acestea sunt doar câteva dintre exemple.
Expertul în analiză de date Nikola Tulechki de la Factcheck.bg estimează că sunt câteva sute de persoane implicate în răspândirea dezinformării în Bulgaria. „Schemele de marketing pe mai multe niveluri atrag oameni cu venituri mai mici, uneori de vârstă înaintată. De obicei sunt plătiți pe comentariu și primesc un procent dacă reușesc să îi racoleze și pe alții în schemă”, a declarat Tulechki pentru Veridica.Emilia Milcheva spune că, deși Bulgaria s-a rupt de sfera de influență a URSS în 1989, o mare parte din retorica sovietică a rămas în conștiința publică a societății – inclusiv retorica despre Rusia ca națiune soră cu Bulgaria, un fel de garant al identității Bulgariei datorită Războiului ruso-otoman (1877-1878), care s-a încheiat cu o victorie pentru Rusia, văzută ca un eveniment major pentru independența Bulgariei. În ultimii ani și mai ales pe fondul invaziei din Ucraina, tradiționalele evenimente organizate pentru sărbătorirea Zilei Eliberării Bulgariei la 3 martie au fost un motiv pentru discuții aprinse. Sentimentul că Bulgaria ar trebui să-și reexamineze viziunea asupra Rusiei ca eliberatoare este unul care capătă amploare, mulți considerând că ar trebui mai degrabă să se sărbătorească mult mai vizibil Ziua Unirii, pe 6 septembrie, care comemorează unificarea provinciei otomane Rumelia de Est și a principatului Bulgariei în 1885, și care a fost un eveniment mult mai important. Și deși pentru mulți ziua de 3 martie este o sărbătoare tradițională, aceasta a început să fie sărbătorită în 1978, când țara era încă un satelit comunist al URSS.
Oameni flutură un steag al Armatei Roșii în fața monumentului Armatei Roșii în timpul sărbătorilor Zilei Victoriei din Sofia, Bulgaria, 09 mai 2022. Foto: EPA-EFE/VASSIL DONEV
După cum amintește filmul documentar „Ce-a de-a doua eliberare” (2021) al regizorului Svetoslav Ovcharov, chiar în primii ani ai regimului totalitar (1944-1989) sentimentele rusofile au început să devină parte din povestea de ansamblu prin eforturi de propagandă, pornind de la cântece patriotice care glorificau URSS exact în timp ce sovieticii preluau resursele Bulgariei, inclusiv hrana, și mai târziu treceau arta și literatura sub controlul statului.
Milcheva a adăugat că multe dintre narațiunile despre „surorile” Bulgaria și Rusia, care au aceeași moștenire slavă, au fost insuflate opiniei publice, generație după generație. „Pe atunci, după 1989, influența rusă se baza pe modele vechi. Privind retrospectiv, chiar și retorica anti-rusă și anticomunistă a partidelor pro-occidentale de pe vremuri pare acum oarecum mută, deoarece în anii 90 nimeni nu se gândea că unele dintre primele grupuri [de afaceri] precum „Multigroup” [o companie de investiții care în 1992 a înființat compania de gaze Overgas împreună cu Gazprom din Rusia și a fost condusă de magnatul Iliya Pavlov, ucis în 2003], au fost instrumente pentru uneltirile din culise menită să facă din Bulgaria o țară instabilă economic.
Ambiția Gazpromului de a controla toate rutele de transport al gazului din Bulgaria în timpul guvernării lui Jean Videnov [prim-ministru din partea Partidului socialist bulgar, criticat pentru inflația din 1996-1997], nu a afectat încrederea societății în Rusia.”
Retorica rusă a revenit în timpul aderării la NATO și a planurilor de reactivare a centralei de la Belene, Vladimir Putin și președintele bulgar Georgi Pârvanov, pe atunci membru al Partidului Socialist Bulgar, întâlnindu-se în 2008 pentru a-și consolida relația.
„Dar adevărata bacanală propagandistă a început după 2014, odată cu anexarea Crimeii de către Rusia, mișcarea Euromaidan de la Kiev și crearea statelor separatiste din Donețk și Lugansk”, spune Milcheva. „Dacă, până atunci, Rusia se concentra pe impunerea unui fel de neutralitate în Bulgaria, după ocuparea Crimeii am avut de-a face cu războaie hibride în toată puterea cuvântului”.
Teorii ale conspirației, fluxuri de știri false și legăturile lor cu Rusia
Partea mass-mediei bulgare care critică statul și legăturile dintre oligarhie și oamenii de la putere suspectează de multă vreme legăturile dintre grupurile conservatoare de pe rețelele sociale și răspândirea teoriilor conspirației și a sentimentelor pro-Rusia. În ultimii câțiva ani, mai multe astfel de teorii au provocat un fel de panică societală: în 2018, așa-numita Convenție de la Istanbul, un tratat privind prevenirea violenței împotriva femeilor, a provocat proteste ale oamenilor care se temeau că documentul impune o „ideologie de gen” care va eradica „valorile naționale și tradiționale” ale Bulgariei – o narațiune care a fost susținută de grupul Patrioții Uniți ai partidelor naționaliste, pe atunci în coaliție cu GERB și în prezent împotriva oricărei implicări militare a Bulgariei în Ucraina. Într-o reacție mult criticată de activiștii pentru drepturile omului, instanța supremă din Bulgaria a decis că această convenție încalcă de fapt constituția Bulgariei. Motivul a fost că definiția „genului” din convenție, ca fiind un construct social, „relativizează granița dintre cele două sexe – bărbat și femeie, așa cum sunt ele determinate biologic”.
A urmat o altă teorie a conspirației, conform căreia cuplurile de același sex occidentale (de obicei descrise ca norvegiene) vânează copii bulgari pentru a-i adopta, ceea ce a dus și la proteste. Pandemia de COVID-19 a escaladat polarizarea societății și neîncrederea în autorități. Ca și în alte țări din regiunea balcanică, sentimentele antivax din Bulgaria sunt răspândite în principal atât prin grupuri secrete, cât și deschise de pe Facebook (în ultimul timp și Telegram), un sistem folosit și pentru răspândirea de teorii ale conspirației sau fluxuri de știri false – de la retorica anti-vax la ura față de „propaganda” LGTB, de la frica privind ștergerea identității naționale până la teorii privind influența exagerată a unor personalități precum George Soros și Bill Gates. Aceleași grupuri de pe rețelele sociale și cele câteva personalități din media care au fost sceptice față de UE, campania de vaccinare și conceptele din ce în ce mai cuprinzătoare privind drepturile omului, sunt acum în ton cu versiunea Kremlinului despre evenimentele din Ucraina.
La sfârșitul anului 2020-începutul anului 2021, Partidul Socialist Bulgar a declarat că va sprijini o inoculare în masă doar cu vaccinul rusesc Sputnik V, liderul socialist Kornelia Ninova nu s-a vaccinat niciodată și a făcut COVID-19 de două ori, în timp ce președintele Rumen Radev a comentat rar în legătură cu pandemia și a mărturisit că s-a vaccinat în august 2021 doar când a fost presat să răspundă la o întrebare despre situația sa în legătură cu vaccinarea.
Partidul ultranaționalist pro-Kremlin Renașterea și-a bazat campania electorală din 2021 aproape exclusiv pe protestul împotriva folosirii certificatelor de vaccinare ca drept de acces în spații închise, în vreme ce mai multe persoane, cunoscute pe rețelele sociale ca având conexiuni cu Uniunea Națională Bulgară, de extremă-dreapta, au atacat un centru mobil de vaccinare din Varna în septembrie 2021. Din primăvara anului 2022, Bulgaria este în continuare una dintre țările cu cele mai scăzute rate de vaccinare, cu puțin peste 30% din populație vaccinată.
„Evenimentele din Ucraina din 2014 și pandemia de COVID-19 din 2020 au fost ca niște detonatoare pentru fluxurile de știri false. Dezinformarea, mai ales în ceea ce privește pandemia și vaccinarea, a găsit un sol fertil în Bulgaria”, spune Milcheva. „Scepticismul față de vaccinare acționează ca scepticism față de știință și realizările Vestului. Propaganda rusă beneficiază, evident, de resurse mari în Bulgaria, cunoscută deja ca fiind punctul slab al UE și NATO”.
Propagandă și dezinformare rusească în Bulgaria. Artboard: Veridica/Iulian Preda
Milcheva a observat că multe dintre narațiunile care se răspândesc în mass-media rusă și prin canalele Kremlinului s-au instalat rapid și în Bulgaria, uneori cu accente relevante pentru contextul țării – cum ar fi, de exemplu, știrile false legate de cazul marinarilor recent eliberați a căror navă a fost captivă în portul Mariupol de la începutul invaziei. Unii au scris că nava a fost blocată de forțele ruse, alții că luptătorii regimentului Azov ar fi luat echipajul ostatic. Milcheva crede că circulația știrilor false, precum și activitatea utilizatorilor care pun opinii pro-Kremlin la secțiunile de comentarii ale articolelor se intensifică atunci când în țară se instalează un consens diferit de ce prezintă narațiunile rusești.
Partidele marginale de extremă dreapta, cum ar fi Uniunea Militară Bulgară, care au fost anterior angajate din plin în criticarea campaniei de vaccinare, iau acum cu pasiune partea Rusiei în război, cu postări online care îi batjocoresc pe președintele ucrainean Volodymyr Zelensky sau pe președintele SUA Joe Biden, sau lăudându-se cu succesele armatei ruse. O mare parte a retoricii a fost oglindită de canalul Telegram al ambasadei ruse din Bulgaria.
Minoritățile din străinătate sunt și ele vulnerabile în fața propagandei rusești și a nostalgiilor sovietice
La 29 aprilie, în timpul vizitei sale în Ucraina, Kiril Petkov s-a întâlnit cu reprezentanți ai comunității bulgare. Bulgarii reprezintă al cincilea grup minoritar ca mărime din Ucraina și estimările indică aproape 200.000 de persoane de origine bulgară, majoritatea locuind în regiunea din jurul Odessei.
Jurnalistul independent Dimiter Kenarov este de mult timp preocupat de modul în care minoritățile din Ucraina de Sud raționalizează tensiunea dintre țară și Rusia și de ce majoritatea, conform observațiilor sale personale, sunt sau au fost de partea lui Putin.
Kenarov a acoperit evenimentele din Ucraina în perioada 2013-2014, a relatat despre anexarea Crimeei și a călătorit în 2022 în partea de sud-vest a țării, în regiunea Buceag de lângă Odessa, parte a regiunii istorice a Basarabiei.
El a declarat pentru Veridica că etnicii bulgari din Ucraina au de mult acest sentiment că se află pe pământul nimănui. Nu sunt neapărat pro-Putin din dragoste pentru Kremlin; mai degrabă reacționează la faptul că nu au simțit niciodată că guvernul ucrainean este de partea lor. Legile privind limba de stat, prin care ucraineana a devenit obligatorie pe întreg teritoriul țării, adoptate în ianuarie, au creat îngrijorări față de situația limbilor minoritare și, conform observațiilor lui Kenarov, acest lucru nu a ajutat în ceea ce privește trecerea etnicilor bulgari de partea Kievului, deoarece mulți sunt dornici să-și păstreze tradițiile intacte. „Nu este ca și cum oamenii au încetat să-l susțină pe Putin peste noapte, dar războiul a schimbat unele dintre sentimentele din regiune – și îmi pot imagina că, deocamdată, unii își țin pentru ei opiniile.”O mare parte din ceea ce cred bulgarii pro-ruși e împărtășit și de etnicii bulgari din Ucraina, mai ales că în rândul comunității există nostalgie pentru vremurile sovietice, când oricine avea un loc de muncă. Sărăcia este și ea un factor, oamenii trăind în condiții mai grele decât în nord-vestul Bulgariei, cea mai săracă regiune a UE.„Ceea ce este diferit este modul în care localnicii din Basarabia percep Rusia – ei încă o văd ca pe Uniunea Sovietică, ca pe o entitate multinațională care are o oarecare putere de protecție, și nu ce este cu adevărat Rusia în prezent”, a mai spus Kenarov.
Pe măsură ce scade sprijinul pentru Putin, se accelerează propaganda pro-Rusia
Revenind la Bulgaria, toate agențiile de sondare a opiniei indică faptul că, de la începutul invaziei, încrederea în Vladimir Putin a scăzut brusc - de la peste 50% în 2020, la 30% în primele zile de război, în timp ce 63% aprobă sancțiunile împotriva Rusiei.
Un sondaj realizat de Alpha Research la 18 aprilie arată că 25 % din cetățeni îl sprijină pe Putin, 15 % cred că Bulgaria ar trebui să se alieze cu Rusia, iar o zonă gri uriașă, a celor care pot fi influențați în orice direcție, 38%, nu urmărește îndeaproape evoluțiile legate de război.
La aproape o jumătate de an de la declanșarea războiului, sunt încă multe sentimente ezitante. Un sondaj Gallup International din 20 iunie arată că 59% sunt împotriva agresiunii Kremlinului în Ucraina, 23% susțin politica lui Putin, alții nu sunt siguri ce se întâmplă.
„Putin și-a pierdut într-adevăr sprijinul în Europa pentru că a eșuat campania sa din Ucraina, nu doar din punct de vedere informațional, ci și din punct de vedere militar. Întreaga lume îl înfățișează ca fiind răul personificat și, în mod natural, acest lucru schimbă modul în care este privit aici. Acum, cei implicați în propagandă trebuie să diminueze magnitudinea eșecului său”, a declarat pentru Veridica expertul Nikola Tulechki, din echipa platformei Factcheck.bg. „De la începutul invaziei, aproape toate resursele s-au concentrat pe rapoarte despre război.”
Echipa verifică diferitele știri îndoielnice, dar și declarații ale politicienilor, dintre care unele se dovedesc a fi neadevărate (unele dintre exemplele recente au fost liderul Partidului Socialist Bulgar, Kornelia Ninova, care a susținut într-un interviu TV că Germania nu a ajutat în niciun fel armata ucraineană, sau informația conform căreia Polonia, care a rupt legăturile cu Gazprom în același timp cu Bulgaria, a fost de acord să plătească în ruble până la urmă). „Bineînțeles, cea mai mare parte a dezinformării provine din surse rusești.”
Tulechki spune că există unele fragmente care au proveniență locală – cum ar fi știrile false conform cărora UE și NATO au refuzat să ajute Bulgaria să acopere daunele cauzate de incendiile de vegetație din 2007. Au existat elemente de dezinformare venite și din Ucraina – cum ar fi cea de la Forțele Armate ale Ucrainei, care au spus că Google Maps a făcut vizibile bazele rusești.
Crearea, diseminarea și amplificarea știrilor false și dezinformării. Artboard: Veridica/Iulian Preda
Tulechki vede retorica rusă din Bulgaria – și modul în care aceasta se transferă de la chat-uri și rețele sociale în știri în mass-media oficială și declarații ale politicienilor – ca fiind rezultatul muncii unor „propagandiști pricepuți”.
Ce presupune asta? „La urma urmei, este nevoie de o abilitate specială pentru a face o mare parte a societății să gândească într-un anumit fel, să se identifice cu anumite idei. În contextul modern, acest lucru este realizat de o organizație de oameni, mai degrabă decât de un individ. Există oameni care cunosc foarte bine tehnologia și știu să creeze pagini și grupuri de social media. Există oameni care știu cum funcționează psihologia și pot formula mesaje ușor de înțeles, pot analiza feedback-ul și pot vedea ce stârnește reacții și ce nu. Există oameni care lucrează în IT, care pot crea numeroase site-uri web publicând același conținut sau pot naviga în sute de profiluri din rețelele sociale. Toate acestea necesită destul de multe abilități organizatorice, deoarece nu este vorba doar de gestionarea tuturor straturilor, ci și de a plăti trolii pentru conținutul pe care îl publică”, explică Tulechki.„Întrebarea cu adevărat importantă, cred eu, este care ar fi situația în cel mai rău scenariu, având în vedere resursele investite în propaganda rusă – de exemplu, cum ar arăta Bulgaria dacă Putin și-ar fi atins obiectivele și Ianukovici încă ar fi președintele Ucrainei; iar acesta este un gând înfricoșător.”
