Războiul purtat de Rusia împotriva Ucrainei a intrat într-o nouă etapă: drone de atac ucrainene lovesc tot mai des obiective din interiorul Rusiei, iar incursiunile acestora în regiunea de nord-vest au devenit o constantă. Pentru Statele Baltice, acest fenomen atrage după sine riscuri sporite, inclusiv în plan politic.
Pe 19 mai, un avion de vânătoare românesc aflat într-o misiune NATO de poliție aeriană a doborât, în premieră, o dronă ucraineană care pătrunsese în spațiul aerian al Estoniei. Incidentul nu s-a soldat cu victime. Oficiali ucraineni de rang înalt au prezentat scuze publice, explicând că Rusia perturbă în mod intenționat sistemele de ghidare ale dronelor de atac ucrainene. De cealaltă parte, autoritățile de la Tallinn au reamintit că nu au permis Ucrainei să folosească spațiul aerian al Estoniei în scopuri militare. În același timp, Ministrul de Externe Margus Tsahkna a subliniat că Ucraina este pe deplin îndreptățită să vizeze obiective militare rusești pentru a diminua capacitatea de agresiune a Moscovei. „Aceste incidente sunt o urmare directă a războiului și a provocărilor orchestrate de Rusia”, a transmis oficialul eston pe rețelele de socializare.
În aceeași zi, Serviciul de Informații Externe al Rusiei a acuzat Letonia că ar intenționa să pună propriul teritoriu la dispoziția armatei ucrainene pentru noi atacuri împotriva Rusiei, amenințând totodată Statele Baltice cu represalii. Unii analiști militari, printre care și Arkadi Babcenko, s-au grăbit să catalogheze această tensionare drept un scenariu „Gleiwitz 2.0”.
„Provocările constante, periculoase și agresive ale Rusiei la adresa Statelor Baltice au atins un nivel critic”, a avertizat europarlamentarul și fostul ministru de externe Urmas Paet, într-un apel adresat președintei Comisiei Europene, prin care cerea o poziție comună și fermă din partea UE. „Iar toate acestea se întâmplă în condițiile în care Estonia, Letonia și Lituania se confruntă zilnic cu încălcări ale spațiului aerian de către drone”.
Președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, a catalogat amenințările drept inacceptabile, în timp ce Secretarul de Stat al SUA, Marco Rubio, și-a exprimat îngrijorarea față de riscul unei escaladări. Între timp, sâmbătă, 23 mai, o altă dronă s-a prăbușit și a explodat în Letonia, din fericire fără a provoca distrugeri semnificative.
Dronele ucrainene răstoarnă guvernul leton și provoacă tensiuni politice în Estonia
Dacă la Riga incidentele cu drone au provocat deja căderea guvernului, la Tallinn coaliția aflată la putere pare suficient de stabilă pentru a rezista până la următoarele alegeri, în ciuda unor cote de popularitate extrem de scăzute. Cu toate acestea, opoziția speculează momentul pentru a transforma starea de neliniște de la nivelul societății în capital politic.
„În Letonia au pătruns drone ucrainene, iar Ministrul Apărării și-a asumat răspunderea politică și a demisionat, fiind urmat de întregul cabinet. Drone de atac zboară și deasupra țării noastre. Mai mult, am aflat că Ucraina nici măcar nu ne avertizează când lansează drone pe această traiectorie. Dumneavoastră de ce refuzați să vă asumați răspunderea politică?” l-a întrebat pe Prim-Ministru Alexander Chaplygin, un politician centrist sprijinit de electoratul rusofon.
La rândul său, deputatul conservator independent Varro Vooglaid a preluat și a expus public retorica Moscovei :
„O întrebare simplă și directă cere un răspuns la fel de simplu, direct și, mai ales, cinstit. Concret: de unde a venit această dronă? Ce rută a parcurs pentru a ajunge în spațiul aerian al Estoniei? Pe unde a intrat și ce traiectorie a urmat? E timpul să punem capăt secretomaniei și să le vorbim deschis cetățenilor”.
În schimb, Mart Helme, fostul lider al partidului conservator EKRE (și tatăl actualului președinte al formațiunii), fost candidat la președinție, a salutat reacția aliaților NATO, situându-se, în mod atipic, pe aceeași lungime de undă cu linia oficială.
„Partea rusă a formulat anumite amenințări. Dacă ar începe să doboare dronele ei înșiși, acest lucru ne-ar dezavantaja total. În primul rând, rachetele rusești ar pătrunde în spațiul nostru aerian, iar în al doilea rând, ar demonstra că nu ne putem apăra singuri spațiul aerian. Partea ucraineană a prezentat scuze, iar noi știm foarte bine că sistemele rusești de război electronic sunt cele care deviază aceste drone spre teritoriul nostru. Deși capacitatea noastră este încă redusă, am demonstrat, cu sprijinul aliaților, că putem să gestionăm cu succes criza”, a punctat acesta.
O nouă etapă a războiului
Prin devierea dronelor către state NATO, Rusia reușește practic să folosească armele aliaților împotriva lor, manipulând inclusiv opinia publică. Strategia este vitală pentru Kremlin în condițiile în care șantajul nuclear pare să-și fi pierdut impactul – ultimele exerciții nucleare comune ruso-belaruse trecând aproape neobservate de publicul din Estonia.
Istoricul militar eston Igor Kopytin consideră că atacurile cu drone ucrainene asupra Moscovei confirmă faptul că războiul s-a prelungit și a intrat într-o fază de uzură. „Conflictul nu mai poate fi tranșat pe câmpul de luptă, iar dinamica s-a mutat de la confruntarea strict militară la un război total împotriva unei întregi societăți și a unui stat”, a explicat acesta, comparând acțiunile ucrainene cu bombardarea Dresdei de către forțele aliate în al Doilea Război Mondial. Însă această armă are două tăișuri.
Incursiunile dronelor în Statele Baltice au lăsat în penumbră dezbaterile intense din ultimele săptămâni privind eventuale negocieri de pace cu Rusia. Cu toate acestea, însăși aducerea în discuție a tratativelor este interpretată la Tallinn drept un indiciu privind noua etapă a războiului.
De exemplu, istoricul militar Yuri Kochinev observă o nuanțare în discursul liderului de la Kremlin: „Dacă în trecut se referea la președintele ucrainean Volodimir Zelenski folosind etichete precum 'toxicoman' sau 'neo-nazist', președintele Rusiei adoptă acum o formulă neutră: 'domnul Zelenski’. Este o nuanță fină, dar semnificativă în retorica lui Vladimir Putin”.
În paralel, liderii locali pro-ruși consideră că deschiderea politicienilor europeni către dialog este o capitulare forțată, mai ales când este vorbim de figuri considerate „șoimii” Europei, cum este cazul Kajei Kallas.
De exemplu, Stepan Romanov, membru al partidului Koos (care militează pentru încheierea rapidă a păcii cu Moscova), cataloghează această evoluție drept „o mișcare tectonică în discursul european, dacă nu chiar cel mai mare paradox politic actual”, punând-o pe seama acțiunilor recente ale Washingtonului.
„Pe fondul instabilității politice interne din SUA și al refuzului evident al americanilor de a finanța la nesfârșit acest conflict, Bruxellesul trăiește cu frica de a se trezi într-o realitate în care arhitectura de securitate a Europei se decide direct între Casa Albă și Kremlin, lăsând Uniunea Europeană în afara discuției”, afirmă acesta.
Totuși, scena geopolitică globală a fost marcată de atât de multe „mișcări tectonice” în ultimii ani, încât acestea au început să-și piardă din efect. Iar știrile privind reducerea prezenței militare americane pe continentul european nu sunt mai frecvente decât atacurile dronelor ucrainene asupra rafinăriilor de petrol rusești.
Atât timp cât aceste incidente nu provoacă distrugeri semnificative în Estonia, iar raportul de forțe din Riigikogu (Parlamentul Estoniei) rămâne intact, consecințele pe scena politică internă vor fi minime. Pe de altă parte, dronele deviate de la traseu pot deveni un instrument de presiune diplomatică, capabil să accelereze deschiderea negocierilor de pace. Un singur lucru devine din ce în ce mai cert: Kaja Kallas nu se va mai afla la cârma acestora.
