Breaking Fake News realizează, săptămânal, o selecție a narațiunilor false demontate în presa internațională.
Cum câştigă Rusia de pe urma războiului din Iran
Atacul americano-israelian împotriva Iranului pare să se prelungească, afectând grav economia globală. Nu toată lumea are însă de suferit. O recentă decizie a preşedintelui Donald Trump indică un beneficiar neaşteptat al conflictului, cel puţin pe termen scurt. Este vorba de Rusia lui Vladimir Putin. În 5 martie, Casa Albă a emis o derogare de 30 de zile de la sancţiunile aplicate petrolului rusesc, permiţând rafinăriilor indiene să se aprovizioneze din Rusia. În 12 martie, administraţia Trump a extins derogarea, îngăduind tuturor ţărilor să cumpere ţiţei rusesc pentru a stopa scumpirea accelerată a barilului. Săptămânalul britanic The Economist observa că măsura nu putea veni într-un moment mai potrivit pentru Vladimir Putin, în condiţiile în care veniturile din petrol ale Moscovei - o importantă sursă de finanţare a războiului din Ucraina – scăzuseră dramatic. Propagandiştii Kremlinului, care în ultimul timp îşi răriseră laudele la adresa preşedintelui american, jubilează, aşa cum s-a întâmplat în ediţia din 14 martie a emisiunii lui Vladimir Soloviov de la televiziunea de stat Russia 1. Chiril Benedictov, autorul unei biografii în limba rusă a lui Donald Trump, a lăudat deciziile preşedintelui american, spunând că „Trump este foarte, foarte bun pentru noi.”
Şi politicienii fideli ai lui Vladimir Putin văd în războiul din Iran o şansă nesperată pentru Rusia. Invitat în emisiunea Olgăi Scabeeva, vicepreşedintele Comitetului Apărării din Duma de Stat Alexei Juravliov este ferm convins că Moscova ar trebui să fie principalul beneficiar al conflictului din Orientul Mijlociu. În acest sens, politicianul vede un semn bun în convorbirea telefonică dintre Trump şi Putin din 9 martie, prima de la lansarea atacului asupra Iranului.
„Apelul telefonic al lui (Trump) la Vladimir Vladimirovici (Putin) n-a fost de dragul de vorbi. Îmi închipui că au avut o discuţie serioasă. E posibil să fi discutat şi despre Ucraina, dar cu siguranţă au vorbit despre Orientul Mijlociu, din câte îmi dau seama. Este limpede că Trump încearcă în orice mod să iasă din această „Furie Epică”. Deocamdată, nimeni nu ştie cum s-o facă. În opinia mea, aici avem o poziţie foarte interesantă. Şi, cum se spune, nouă ne-a dat Dumnezeu o astfel de şansă. Există o astfel de pildă în China. Avem un urs care stă pe munte şi se uită cum se luptă tigrii între ei şi, din când în când, mai loveşte un porcuşor pe care l-a crescut de mic. Cam aşa arată.
– Descifraţi-ne cine este porcuşorul? Mi se pare interesant .
– Ucraina, cine altcineva?
– Noi suntem ursul?
– Bineînţeles. Chinezii au o maimuţă stând acolo pe munte. În cazul nostru, pe munte stă un urs. Pentru noi, această situaţie este cu siguranţă benefică. Trebuie să profităm, fără îndoială. Într-un fel, deja facem acest lucru. Şi, în opinia mea, avem tot dreptul. (…)
– Judecând după eficacitatea loviturilor iraniene, cu siguranţă cineva pare să-i ajute (pe iranieni). (…)
– Le furnizăm noi informaţii de la satelit sau nu? Nu se ştie. Dacă nu se ştie, ar trebui să le furnizăm. Nu este ceva de care să ne fie ruşine. Vom participa la negocieri, deşi cuvântul „negocieri” ne provoacă greaţă. (…) Noi trebuie să fim beneficiarii acestui război. Noi trebuie să stabilim dacă va continua sau când se va termina.”
Administraţia Trump ameninţă presa „nepatriotică”
Oricât ar părea de neverosimil în cazul Statelor Unite, preşedintele Comisiei Federale americane pentru Comunicaţii – corespondentul CNA-ului românesc – a ameninţat radiodifuzorii că vor rămâne fără licenţele de emisie ca pedeapsă pentru modul în care jurnaliştii reflectă războiul din Iran. Într-un mesaj publicat în reţeaua X, Brendan Carr – numit în funcţie de Donald Trump – a acuzat presa că „publică falsuri şi distorsionează ştirile”, împărtăşind astfel criticile preşedintelui de pe platformaTruth Social, conform cărora The New York Times, The Wall Street Journal şi mass-media în general vor ca SUA „să piardă războiul”. O zi mai târziu, într-un interviu exclusiv acordat CBS, Carr a insistat că licenţele nu sunt „un drept de proprietate”, spre mulţumirea lui Donald Trump, care s-a declarat „încântat” că oficialul instalat de el „analizează licenţele unor organizaţii de presă extrem de nepatriotice”.
Încă de la începutul celui de-al doilea său mandat, Trump şi-a asumat remodelarea peisajului presei americane prin intimidări, reglementări restrictive şi presiuni politice care au umbrit autonomia redacţiilor. Confruntată acum cu un război impopular în sondaje ca urmare a unor mesaje confuze şi contradictorii, administraţia îşi îndreaptă tirul asupra reporterilor consideraţi incomozi şi ameninţă cu sancţiuni publicaţiile de ştiri. Un recent exemplu este conferinţa de presă din 4 martie a secretarului Apărării, când Pete Hegseth, fost moderator la Fox News, i-a criticat pe jurnalişti pentru că, în loc să folosească un ton pozitiv, evidenţiază pierderile de vieţi în rândul armatei americane cu scopul de „a lovi în preşedintele Trump”. În 13 martie, Hegseth – care i-a certat din nou pe reporteri pentru relatările despre război şi titlurile afişate pe ecran, concentrându-şi tirul asupra canalului de televiziune CNN:
„Alte ştiri false de la CNN: reportaje care susţin că administraţia Trump a subestimat impactul războiului din Iran asupra Strâmtorii Ormuz. Evident, este ridicol. Timp de decenii, Iranul a ameninţat transportul maritim în Strămtoarea Ormuz. Asta fac ei dintotdeauna, ţin strâmtoarea captivă. CNN nu crede că ne-am gândit la asta. Este un reportaj profund neserios. Cu cât mai curând David Ellison va prelua această reţea, cu atât mai bine.”
Miliardarul David Ellison invocat de Hegseth este un apropiat al lui Donald Trump, proprietar al companiei Paramount Skydance, care încearcă să achiziţioneze şi Warner Bros Discovery, compania-mamă a CNN. Paramount a cumpărat nu de mult televiziunea CBS, pe care a transformat-o dintr-un post critic la adresa administraţiei într-o televiziune obedientă faţă de preşedinte. Puterea de influenţă a administraţiei Trump în actualul mandat a fost cea care a schimbat în ultimul an şi linia editorială a cotidianului american The Washington Post, deţinut de proprietarul Amazon Jeff Bezos. După ce zeci de ani a fost publicaţia fanion a presei americane, The Post s-a scufundat în mediocritate, confruntându-se cu masive reduceri de personal şi pierderi substanţiale de tiraj. Vizat de preşedintele Donald Trump este şi cotidianul The New York Times, una dintre publicaţiile care recent au dezvăluit responsabilitatea armatei Statelor Unite în bombardarea unei şcoli primare iraniene. În 14 martie, Trump a insultat într-o postare o jurnalistă de la Times, numind-o „vierme” şi ameninţând-o cu chemarea în justiţie, împreună cu publicaţia la care aceasta lucrează. Ceea ce nu înseamnă că justiţia americană vede întotdeauna cu ochi buni măsurle luate împotriva presei de actuala administraţie americană. În 20 martie, un judecător federal a respins parţial măsurile restrictive impuse jurnaliştilor de conducerea Pentagonului, considerând că acestea încalcă Primul Amendament al Constituţiei Statelor Unite.
