Breaking Fake News realizează, săptămânal, o selecție a narațiunilor false demontate în presa internațională.
Bombardarea unei şcoli din Iran, ţinta dezinformărilor
Ziua de 28 februarie – prima a atacului americano-istraelian asupra Iranului – a adus nu doar uciderea liderului suprem Ali Khamenei şi a altor fruntaşi ai regimului, ci şi moartea a 175 de civili, majoritatea eleve la o şcoală primară bombardată în sudul ţării. Statele Unite şi Israelul nu şi-au asumat responsabilitatea loviturii, americanii spunând că vor face, totuşi, o investigaţie. Emoţia stârnită de numărul mare de victime şi vârsta fragedă a acestora – majoritatea între şapte şi unsprezece ani – a făcut ca atribuirea vinovăţiei pentru tragedie să capete o miză deosebită pentru ambele tabere.
Imediat pe reţelele de socializare au început să circule dezinformările. La scurt timp după bombardament, un utilizator a susţinut într-o postare vizualizată de 1,4 milioane de ori că, de fapt, şcoala primară din Minab ar fi fost lovită de „o rachetă defectă lansată de Garda Revoluționară Iraniană”. El a ataşat ca pretinsă dovadă o fotografie în care se vede un nor de fum neregulat, aparent lăsat de o rachetă sau de o aeronavă cu o traiectorie dezordonată. Totuşi, un internaut a demonstat că fotografia în cauză a fost realizată în orașul Zanjan, în nord-vestul Iranului, situat la 1.300 km de şcoala din Minab. Imaginile din satelit oferite de Google Maps permit identificarea coordonatelor precise ale locului unde a fost făcută fotografia. În aceste imagini se poate observa o antenă pe o clădire administrativă, un acoperiș ascuțit cu ferestre înguste şi o altă clădire cu faţada maronie, toate identice cu cele din fotografia postată.
În 1 martie, Simon Weinberg, un utilizator cu poziții apropiate guvernului israelian, susţinea într-o postare în reţeaua X că regimul iranian ar fi recunoscut o eroare a Gărzilor Revoluționare, care ar fi tras asupra școlii din Minab. El a prezentat ca presupuse dovezi informaţii publicate pe canalul Telegram al unei publicaţii în limba persană, „Radio Gilan”, despre care afirma că ar fi afiliată regimului iranian. „Incidentul este prezentat ca o «eroare neintenționată». Autoritățile susțin că vor fi luate măsuri împotriva celor vinovaţi”, cita internautul din relatarea Radio Gilan. Totuşi, contrar afirmţiilor lui Weinberg, autorităţile iraniene nu şi-au recunoscut responsabilitatea pentru bombardarea şcolii de fete din Minab. În primul rând, instituţia de presă citată de utilizatorul pro-israelian nu este afiliată regimului iranian, ci un canal Telegram pro-monarhist, care difuzează mesaje în sprijinul lui Reza Oahlavi, fiul fostului şah al Iranului. În acelaşi timp, nu există în presa oficială nicio declaraţie a autorităţilor iraniene în care acestea să sugereze măcar implicarea Gărzilor Revoluţionare în bombardarea şcolii.
Există şi postări ai căror autori contestă autenticitatea imaginilor distribuite online cu clădirea distrusă a şcolii, susţinând că clipul, distribuit în scop „propagandistic” de către regimul iranian, ar fi fost de fapt filmat în Peshawar, Pakistan. Filmarea este însă reală şi redă clădirea distrusă a şcolii din Iran. Mai multe instituții media și organizații — inclusiv Organizaţia Națiunilor Unite — au relatat despre atac iar înregistrări video verificate cu consecinţele bombardamentului confirmă tragedia. Într-adevăr, o şcoală din Peshawar a fost ţinta unui atac terorist în 2014, dar imaginile de arhivă de acolo arată complet diferit faţă de filmările din Iran. În mod total eronat, Grok, asistentul de inteligenţă artificială al reţelei X, conectează imaginile şcolii distruse în Minab cu atacul din Pakistan.
Şi totuşi, cine se face vinovat de bombardarea şcolii primare iraniene, în condiţiile în care fapta, potrivit legilor internaţionale, poate fi încadrată în categoria crimelor de război? Mai multe publicaţii, inclusiv americane, care au analizat şi imaginile din satelit au ajuns la concluzia că, cel mai probabil, responsabilitatea uciderii celor peste o sută de copii aflaţi la ore în timpul bombardamentului revine armatei Statelor Unite. Analiza videoclipurilor de la sol şi a imaginilor din satelit sugerează că zona a fost „lovită de mai multe atacuri simultane sau aproape simultane”, ceea ce – potrivit experţilor – înseamnă că au fost lovituri de precizie repetate şi nu erori de tragere sau proiectile rătăcite. Două clădiri avariate pot fi văzute clar în imagini: una complet distrusă, care este baza Corpului Gărzilor Revoluţionare Iraniene, şi clădirea școlii, parțial prăbușită. Un expert în armament a declarat pentru BBC că craterul de la parterul școlii cu două etaje indică faptul că ar fi fost folosită o muniție specială penetrantă, aptă să „pătrundă la nivelurile inferioare”. Clădirea școlii se învecina cu baza militară iraniană. Imaginile din satelit din 2013 par să arate că iniţial școala făcea parte din același complex, pentru ca din 2016 să fie separată de cazarmă cu un zid. Toate aceste indicii sunt completate de faptul că harta ilustrativă a primelor 100 de ore ale războiului declanşat de Statele Unite şi Israel în Iran include între ţintele lovite şi zona Minab.
În ciuda acestor probe , preşedintele Donald Trump se arăta convins, la o săptămână de la atac, că şcoala a fost lovită de iranieni. În 7 martie, în prezenţa secretarului Departamentului de Război Pete Hegseth, Trump le spunea jurnaliştilor la bordul Air Force One: „Credem că este mâna Iranului pentru că ei, aşa cum ştiţi, sunt foarte lipsiţi de precizie în lovituri. Nu au deloc precizie, în niciun fel. A fost mâna Iranului.” La doar o zi după declaraţia lui Donald Trump, grupul de investigaţii Bellingcat publica un videoclip care pare fie o probă convingătoare a responsabilităţii americane pentru bombardarea şcolii. În imagini, verificate de jurnaliştii de la The New York Times, se poate vedea o rachetă de croazieră Tomahawk lovind în 28 februarie baza navală iraniană din apropierea şcolii. Or, Statele Unite sunt singurii beligeranţi din acest conflict care deţin şi au folosit rachete Tomahawk. În ciuda acestei noi dovezi, preşedintele Donald Trump a continuat să învinovăţească Iranul, susţinând că racheta de fabricaţie americană s-ar putea afla şi în dotarea armatei iraniene. Totuşi, informaţiile oficiale arată că, în afară de SUA, singurele state posesoare de rachete Tomahawk sunt Japonia, Regatul Unit, Australia şi Ţările de Jos. În fine, în 11 martie, The New York Times cita surse oficiale din cadrul anchetei Pentagonului potrivit cărora rezultatele preliminare indică faptul că Statele Unite sunt responsabile pentru atacul asupra şcolii iraniene, militarii americani folosindu-se de informaţii învechite pentru alegerea ţintelor. Bombardarea unei şcoli pline de copii pare a fi cea mai mare eroare militară americană din ultimele decenii.
Propagandă americană de război cu eroi de la Hollywood
Un videoclip de propagandă american a reuşit să-i surprindă până şi pe cei obişnuiţi cu filmuleţele excentrice distribuite din când în când de administraţia Trump. La doar câteva zile după bombardarea şcolii primare din Iran, pe conturile oficiale ale Casei Albe a apărut un montaj de 42 de secunde care amestecă secvenţe din filme blockbuster hollywoodiene cu jocuri video şi imagini reale ale atacurilor militare asupra Iranului.
Intitulat „Justiţie în stil american”, clipul începe cu o scenă din „Iron Man” şi replica „Trezeşte-te, tăticul e acasă” – cel mai probabil o trimitere la o expresie folosită de şeful NATO Mark Rutte, care l-a descris odată pe preşedintele Trump drept „Daddy”. Urmează, într-o succesiune rapidă, secvenţe cu diverşi actori distribuiți în roluri de eroi, între care Tom Cruise în „Top Gun: Maverick”, Mel Gibson în „Braveheart”, Russell Crowe în „Gladiator”, Bryan Cranston în „Breaking Bad” și Keanu Reeves în „John Wick”. Între scenele de eroism din producţiile hollywoodiene sunt intercalate imagini publicate de armata americană care prezintă atacuri reale asupra a diverse ținte.
Videoclipul a stârnit critici cvasi-unanime pe reţelele de socializare. Internauţii au acuzat administraţia Trump de „imaturitate” şi au calificat strategia folosită ca fiind „infantilă”. Au existat şi reacţii mai dure, care au atras atenţia că războiul înseamnă în primul rând moarte, nu este un joc video. Actorul și cineastul Ben Stiller a cerut Casei Albe să elimine din clip un fragment din producţia „Tropic Thunder”, o satiră cinematografică din 2008 despre filmele de război pe care Stiller a regizat-o. „Nu v-am dat niciodată permisiunea și nu avem niciun interes să facem parte din mașinăria voastră de propagandă. Războiul nu este un film”, a scris Stiller pe X. De critici asemănătoare a avut parte şi un alt clip propagandistic, în care Casa Albă a intercalat imagini reale din jocul video „Grand Theft Auto: San Andreas”, totul din perspectiva unui jucător care se distrează urmărind imaginile reale cu atacuri asupra țintelor iraniene.
