Rusia are nevoie de arme și oameni de la aliați precum Coreea de Nord ca să continue războiul din Ucraina, notează expertul independent și specialistul în relații internaționale rus Pavel Luzin.
Sancțiunile occidentale au diminuat semnificativ capacitatea Rusiei de a produce armament performant
VERIDICA: Se pare că sancțiunile occidentale nu au împiedicat Rusia să continue războiul. Mai au ele sens?
PAVEL LUZIN: Sancțiunile s-au dovedit a fi o "strangulare" lungă și treptată a economiei Rusiei. Planificarea finală a politicii de sancțiuni rămâne necunoscută, dar impactul lor este evident în slăbirea pe termen lung a economiei.
Acestea au afectat cel mai puternic producția militară, crescând semnificativ costurile și izolând Rusia de tehnologia și cooperarea internațională. Practic Rusia s-a autoexclus din sistemul mondial, pierzând definitiv accesul la diviziunea globală a muncii. În prezent, echipamentele care ajung în Rusia din China nu pot înlocui livrările de produse de înaltă calitate din Germania, Japonia, Coreea de sud și America, care au susținut industria rusă în ultimele decenii. Deși astăzi Rusia se laudă cu o creștere a producției uzinelor de prelucrare a metalelor, această creștere este în mare parte o ficțiune, deoarece producția lor este mult inferioară valoric celei occidentale importate în trecut. Acest lucru indică utilizarea de componente de calitate scăzută din China și din alte țări care sunt aduse în Rusia. Acestea sunt asamblate mascat ca produse autohtone.
În condițiile creșterii costurilor și a unui acces redus la resurse de calitate, industria rusă se confruntă cu probleme grave. În timp în Rusia sunt înființate noi ateliere și unități de producție, rămâne fără răspuns întrebarea cine le va furniza echipamente și va instrui personalul. Creșterea cheltuielilor de fabricație și presiunea sancțiunilor contribuie la creșterea costul producției, în special în cazul produselor de înaltă tehnologie, cum ar fi echipamentele militare dezvoltate încă din anii '70 și '80. Produsele de înaltă tehnologie ale industriei ruse devin în mod inevitabil mai puțin calitative și complexe din cauza utilizării unor echipamente și tehnologii învechite.
VERIDICA: Care este starea actuală a complexului militar-industrial al Rusiei?
PAVEL LUZIN: Acesta este menținut în mare parte pe stocurile sovietice, care sunt prelucrate pentru a satisface comenzile guvernamentale. O mare parte din acest echipament a fost produs în anii 1990 și apoi depozitat fără a fi utilizat de trupe. Aceste stocuri sunt cele care fac posibilă astăzi menținerea indicatorilor de apărare, ele servind drept sursă de tancuri și alte echipamente, deși vorbim despre modele învechite și depășite.
Problemele cu resursele sunt, de asemenea, clar vizibile în producția de rachete. În primii ani ai războiului, Rusia a reușit să utilizeze cea mai mare parte a stocurilor sale, dar în al treilea an producția s-a redus aproximativ la jumătate. Coreea de Nord a devenit un partener important pentru armata rusă, furnizând între 50 și 180 de rachete care sunt utilizate în mod activ pe linia frontului. Acest lucru confirmă faptul că propriile capacități ale Rusiei sunt limitate și că este nevoie de sprijin extern, inclusiv asistență din partea Iranului și a Chinei, pentru a menține producția. Armata rusă începe deja să utilizeze componente chinezești, ceea ce subliniază problemele grave ale producției proprii.
În ceea ce privește comanda și interacțiunea în cadrul guvernului rus, acțiunile în situații de criză arată disfuncționalități semnificative. Un exemplu este incidentul în care armata ucraineană a intrat pe teritoriul rus: în regiunea Kursk, nu existau structuri pe teren capabile să reacționeze prompt. Problema este agravată de faptul că liderii ruși nu iau inițiativa, ci așteaptă ordine de sus. Acest lucru înseamnă că durează până vin aprobările și arată ineficiență organizațională.
În esență, statul rus este slăbit la nivel instituțional, ceea ce poate fi chiar benefic pentru comunitatea internațională, deoarece un stat slab este mai puțin capabil să amenințe alte țări. Cu toate acestea, pentru Rusia însăși, acest lucru înseamnă necesitatea unor reforme dureroase pentru a restabili funcționalitatea sistemului de stat și pentru a recâștiga încrederea în instituțiile de putere. O astfel de cale necesită schimbări pe termen lung, pe care nu toată lumea din societatea rusă este pregătită să le accepte.
Arsenalul nuclear rusesc trebuie luat în serios, dar nu trebuie exagerat riscul unui răboi nuclear
Trebuie reținut că, dacă Rusia este capabilă din punct de vedere tehnic să utilizeze arme nucleare, această posibilitate va exista întotdeauna - mâine, peste un an sau peste zece ani. Aceasta nu este o ipoteză, ci un fapt pe care ar trebui să se fundamenteze politicile. Ar trebui să facem același lucru pe care l-am făcut în timpul Războiului Rece, când nimeni nu se îndoia că Uniunea Sovietică era capabilă să ia măsuri extreme. Cu toate acestea, mi se pare că discuția din mass-media cu privire la amenințarea nucleară dramatizează excesiv situația.
Destul de multe țări, în afară de SUA, încă sprijină Ucraina. Este puțin probabil ca acestea să dorească să fie tabăra perdantă în acest război. Cu toate acestea, ca și în alte conflicte prelungite, multe depind de voința de a lupta, nu doar de cantitatea de ajutor material. Exemplul Israelului, care luptă de ani de zile împotriva Hamas și Hezbollah, arată că doar furnizarea de arme nu schimbă în mod fundamental situația.
Acțiunile militare necesită nu numai echipamente, ci și voință umană și angajament față de o idee. Chiar dacă Rusia rămâne fără resurse semnificative, războiul nu se va încheia aici. De asemenea, nu ar trebui să ne imaginăm că un nou transport de arme pentru Ucraina ar putea schimba evoluția conflictului. Situația continuă să evolueze treptat. Ucraina, în ciuda războiului, implementează cu succes reforme care contribuie la îmbunătățirea structurii organizatorice a armatei și la reînarmarea acesteia, precum și la sprijinirea educației, culturii și asistenței medicale. Acest sprijin permite țării să existe la un nivel superior chiar și în fața războiului.
„Ultima dată când RPDC a dus o bătălie majoră a fost în timpul Războiului din Coreea”
VERIDICA: Armata nord-coreeană pare că vine să apere Rusia. Cum va schimba acest lucru situația de pe front?
PAVEL LUZIN: Nu este ușor de anticipat cum se va comporta armata nord-coreeană în condițiile actuale, deoarece capacitatea sa reală de luptă și nivelul de pregătire sunt necunoscute. Este vorba despre o armată care nu a mai participat la lupte de peste 70 de ani și care a păstrat în mare parte o structură de comandă rigidă, apropiată de cea sclavagistă. Ultima dată când RPDC a dus o bătălie majoră a fost în timpul Războiului din Coreea și chiar și atunci supraviețuirea sa a fost asigurată de sprijinul URSS și de milioane de voluntari chinezi.
Având în vedere posibila implicare a Coreei de Nord pe frontul ucrainean, este dificil de anticipat dacă acest lucru se va dovedi eficient. Cu toate acestea, simplul fapt că Rusia a apelat la sprijinul RPDC evidențiază amploarea dificultăților actuale. Implicarea Coreei de Nord în conflictul militar poate fi văzută ca o încercare a Rusiei de a umple golurile de resurse. Și este o decizie forțată, mai degrabă decât o alegere strategică. Toate acestea indică probleme interne grave atunci când fondurile disponibile au fost deja epuizate și sunt necesare surse externe și măsuri imprevizibile pentru a continua conflictul.
Vezi pe Veridica și ce cred ucrainenii despre sosirea nord-coreenilor pe front