Donează
Tătarii din Crimeea au fost primele victime ale agresiunii rusești din Ucraina și continuă să fie persecutați de Moscova, potrivit ministrului adjunct de externe de la Kiev, Emine Japarova. Într-un interviu acordat Veridica, Japarova, care coordonează strategia pentru Platforma Crimeea și este responsabilă, printre altele, cu diplomația publică și relația cu organizații internaționale, a explicat cum încalcă Rusia convențiile de Geneva și de ce crimele sale din Ucraina pot fi considerate genocid.
Mobilizarea tătarilor este „o altă crimă de război comisă de Rusia în Crimeea”
VERIDICA: După „mobilizarea parțială” convocată de Putin la 21 septembrie, presa ucraineană și cea internațională au relatat faptul că tătarii din Crimeea au primit cam 80% din totalul notificărilor de mobilizare din Crimeea (60.000), chiar dacă nu reprezintă mai mult de 15% din populație. Autoritățile ucrainene au spus deja că aceasta este o politică deliberată de a scăpa de tătari și o încercare deliberată de a elimina tătarii din Crimeea. Aceasta este definiția genocidului. Care sunt argumentele?
Emine Japarova: De la începutul invaziei pe scară largă a Ucrainei de către Rusia, teritoriile ocupate temporar de Federația Rusă s-au confruntat deja cu mai multe valuri de mobilizare, așa-numita „mobilizare ascunsă” efectuată sub pretextul amenințării teroriste.
După 21 septembrie, amenințarea mobilizării a fost simțită și mai puternic de toți cei din teritoriile ocupate temporar. Avem toate motivele să credem că mobilizarea în teritoriile ocupate temporar ale Ucrainei i-a afectat în primul rând pe cei care sunt neloiali regimului lui Putin și solicită în mod deschis înlăturarea acestuia și eliberarea acestor teritorii.
Potrivit informațiilor primite din diverse surse, campania de mobilizare din Crimeea i-a vizat în mod special pe tătari, indigeni în Crimeea, care s-au dovedit neloiali față de administrația ocupantului. Mobilizarea a arătat mai degrabă ca o operațiune specială în Crimeea, cu raiduri dimineața devreme în zonele rezidențiale ale comunității tătare, cu implicarea poliției și a „Rosgvardia”. Unii tătari din Crimeea au primit notificări chiar la locurile de muncă, alții au fost trimiși direct la comisiile de recrutare. Am fost informați și despre mobilizarea femeilor doctor din Crimeea.
Campania de mobilizare organizată de Federația Rusă în Crimeea ocupată temporar este o încălcare clară a dreptului internațional umanitar și o altă crimă de război comisă de Rusia în Crimeea.
Conform normelor dreptului internațional, una dintre formele de genocid este crearea deliberată a anumitor condiții de viață, pentru un grup sau grupuri rasiale, în scopul de a produce exterminarea fizică completă sau parțială a acestora. Genocidul nu trebuie să ia forma violenței în masă pentru a fi recunoscut legal. Articolul II din Convenția ONU privind genocidul interzice încercarea intenționată de a distruge grupuri naționale, rasiale, etnice sau religioase.
Pentru a fi vorba de genocid, agresorul trebuie să comită o tentativă de distrugere a unuia dintre grupurile protejate prin: 1. uciderea membrilor grupului; 2. impunerea în mod deliberat asupra grupului a unor condiții de viață menite să aducă distrugerea fizică a acestuia în totalitate sau în parte.
Și asta este exact la ce asistăm acum în Crimeea!
Aș dori să subliniez că misiunea lui Putin de a comite un genocid în Ucraina e clară chiar din propriile sale declarații, transmise publicului rus și internațional, înainte și în timpul războiului. Acele mesaje subliniază în mod explicit politica statului rus în așa-numita „operațiune militară specială”, scopul fiind inexistența Ucrainei și a ucrainenilor.
VERIDICA: A patra Convenție de la Geneva interzice unei puteri ocupante să oblige populațiile ocupate să servească în forțele sale armate. Potrivit Statului Major ucrainean, din februarie până în septembrie cel puțin 139 de locuitori ai Crimeii au fost uciși luptând de partea Rusiei în Ucraina, iar 22 sunt în prezent prizonieri de război. Este aceasta o crimă de război internațională și poate fi documentată?
Emine Japarova: Conform celei de-a patra Convenții de la Geneva privind protecția persoanelor civile în timp de război, la care Rusia continuă să fie parte, o putere ocupantă nu poate obliga rezidenții teritoriului ocupat să servească în forțele sale armate sau auxiliare. De asemenea, interzice în mod explicit orice „presiune sau propagandă care are ca scop asigurarea înrolării voluntare”. Aceste norme sunt absolute, iar încălcarea lor reprezintă o încălcare gravă a normelor și principiilor dreptului internațional umanitar.
Ucraina face deja tot posibilul pentru a aduce Rusia în fața justiției. Inițiativa ucraineană de a înființa un Tribunal special pentru crima de agresiune împotriva Ucrainei este un pas extrem de important către un efort internațional mai amplu de a trage Rusia la răspundere pentru crimele de război din Ucraina și agresiunea împotriva statului nostru.
În ceea ce privește documentarea faptelor de constrângere a tătarilor din Crimeea să servească în forțele armate ruse, aș dori să precizez că Parchetul Crimeii, cu sediul la Kiev, adună în mod regulat date despre înrolarea forțată în Crimeea și include aceste informații în rapoartele sale către Curtea Penală Internațională.
În același timp, cred că este o misiune foarte dificilă, deoarece este foarte greu de precizat numărul exact, dar vorbim de mii de recruți. Practica de a constrânge tătarii din Crimeea să intre în armata rusă a fost continuată prin cel de-al 16-lea val de recrutare, început în Crimeea la 1 noiembrie 2022.
„Agresiunea rusă din 2014 a transformat Crimeea într-un loc al lipsei de libertate”
VERIDICA: Sunt documentate încălcările drepturilor omului în Crimeea? După anexarea la Rusia, câți tătari din Crimeea au fost închiși sub acuzații politizate de „extremism” sau „terorism” și câți au fost urmăriți penal pentru „discreditarea forțelor armate ale Federației Ruse”?
Emine Japarova: Agresiunea rusă din 2014 a transformat Crimeea într-un loc al lipsei de libertate. Ucrainenii, tătarii din Crimeea și toți cei care se opun ocupației au fost lipsiți de drepturile lor fundamentale. Autoritățile de ocupare au recurs la represiuni brutale: dispariții forțate, tortură, detenții arbitrare și hărțuire judiciară.
Rusia urmărește o politica sistematică de oprimare a tuturor comunităților religioase necontrolate de Moscova, în special a comunităților musulmane. Interzicerea Mejlisului și opresiunile sistematice având ca țintă organizațiile religioase și culturale au ruinat întregul sistem de instituții naționale ale tătarilor din Crimeea ocupată.
Invazia militară la scară largă a agravat această situație și generat rezultate catastrofale. În prezent, peste 140 de cetățeni ucraineni se află în detenție, sub acuzații motivate politic, în Crimeea ocupată temporar și în Rusia. Perioada totală de detenție ilegală a tătarilor din Crimeea este de peste 1300 de ani.
La 21 septembrie 2022, administrația de ocupație a dat o „sentință” rușinoasă pentru liderul Mejlis al Poporului Tătar din Crimeea, Nariman Dzhelyal, precum și pentru frații Asan și Aziz Akhtemov, care au fost condamnați la 17 și respectiv 15 și 13 ani de închisoare.
Este încă o mărturie a persecutării din motive politice, de către autoritățile ruse, a tătarilor din Crimeea, ținuți ostatici de regimul criminal Putin din cauza dezacordului lor față de ocuparea Crimeii.
După începerea agresiunii pe scară largă, Rusia a adoptat noi legi care au un caracter represiv. O nouă legislație îndreptată spre urmărirea, intimidarea și persecutarea tuturor celor care nu sunt de acord cu acțiunile țării ocupante. Această legislație a dus la o creștere a cazurilor motivate politic în Crimeea ocupată temporar.
Potrivit anumitor date, din monitorizarea website-urilor „instanțelor” din Crimeea în perioada 4 martie - 17 august 2022, s-a văzut că probleme privind presupusa discreditare a forțelor armate ale Rusiei au ajuns cazuri în „instanță” de 117 ori. În urma acestor 117 proceduri, s-au decis sancțiuni administrative (amenzi) în 96 de cazuri. Există chiar și un caz când o persoană a fost supusă răspunderii administrative de două ori.
VERIDICA: Iosif Stalin a făcut ca întreaga populație tătară să fie deportată în Asia Centrală în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, numindu-i pe toți, pe nedrept, colaboratori naziști. Mulți s-au întors, 40-50 de ani mai târziu. Acesta a fost unul dintre motivele pentru care Crimeea a ales să fie parte din Ucraina la referendumul din 1991?
Emine Japarova: În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, din 1941 până în 1945, Crimeea a fost sub ocupație germană. După ce a alungat armata nazistă, Moscova a acuzat fără temei poporul tătar din Crimeea de colaborare cu naziștii. Începând cu 18 mai 1944, Kremlinul a deportat peste 200.000 de oameni, inclusiv copii nou-născuți, în Asia Centrală și alte teritorii sovietice. Această deportare s-a transformat în Genocid, deoarece în primii ani de deportare au pierit 20-25% dintre tătarii din Crimeea.
La referendumul din 1991 privind suveranitatea Crimeii, 94% dintre alegători au susținut propunerea de a deveni parte a unei noi Ucraine independente. Și este clar că Crimeea rămâne o parte integrantă a Ucrainei și o vom dezocupa cu siguranță.
VERIDICA: Ne-am întâlnit în 2016, când erați Ministru adjunct pentru politica informațională. Care sunt astăzi tezele propagandei ruse referitoare la Crimeea? Mai au tătarii și ucrainenii de acolo acces la informații?
Emine Japarova: Mașina de propagandă rusească este principalul instrument de spălare a creierului cetățenilor și de a-i face obedienți. Își răspândește propaganda cinică bazată pe principiul „cu cât minciunile sunt mai mari, cu atât oamenii le cred mai mult”.
Libertatea presei și accesul la informații în Crimeea sunt complet controlate de serviciile de securitate ruse și sunt afectate de legile ruse. Orice jurnalist sau blogger care furnizează informații adevărate primește statutul de „agent străin” și este interzis sau persecutat.
De la începutul ocupației în 2014, Rusia a întrerupt emisiunile de televiziune și radio ucrainene în Crimeea și a închis mass-media independentă. De exemplu, Rusia a forțat postul de televiziune ATR, unde lucram înainte, să nu mai difuzeze în Crimeea și să se mute la Kiev.
Următorul pas în distrugerea accesului la sursele independente de informații din Crimeea a fost blocarea resurselor media ucrainene de pe internet. Astfel de acțiuni au început în 2015 cu blocarea selectivă a presei din Ucraina și din Crimeea pentru conținut „extremist”, după cum se spunea.
Mulți jurnaliști care au trăit și au lucrat în Crimeea au părăsit peninsula și s-au mutat la Kiev, iar unii și-au adus și familiile, pentru că le-a fost teamă să le lase acolo. Unii au renunțat chiar la profesie pentru a nu-și risca viața. Cei care au decis să continue să facă jurnalism independent în peninsulă, în ciuda temerilor lor, au fost supuși unei hărțuiri fără precedent din partea serviciilor de securitate și se confruntă cu percheziții continue acasă, cu arestări, interogatorii, „invitații” pentru discuții cu poliția, Parchetul, Comisia de anchetă și FSB.
Noi, cei de la Minister, desfășurăm periodic campanii de informare menite să evidențieze situația din teritoriile ocupate temporar. Iată doar câteva exemple de astfel de activități:
- campanie de informare privind aniversarea a 8 ani de la începutul agresiunii armate a Rusiei împotriva Ucrainei;
- campanie de informare dedicată Zilei de Comemorare a Victimelor Genocidului Poporului Tătar din Crimeea (o campanie dedicată onorării memoriei victimelor deportării forțate a poporului tătar din Crimeea de către regimul stalinist, al cărei element cheie a fost povestea lui Nariman Dzhelyal, prim-vicepreședintele Mejlis-ului poporului tătar din Crimeea, întemnițat ilegal);
- campanie de informare pentru Ziua drapelului tătarilor din Crimeea (campania #FreePoliticalPrisonersOfCrimea, al cărei semnal cheie a fost un apel către lumea întreagă pentru a ajuta la eliberarea prizonierilor Kremlinului);
- pentru al doilea Summit al Platformei Crimeii (o serie de videoclipuri tematice, în special despre situația drepturilor omului în Crimeea);
- pentru Ziua Internațională a Victimelor Dispariției Forțate.
În ciuda tuturor încercărilor de a bloca orice tip de gândire diferită, cred că oricine dorește să afle adevărul îl va putea găsi întotdeauna, mai ales în era noastră informațională.
