Andrei Kurkov: Putin a obținut ceea ce nu dorea – consolidarea națiunii ucrainene

Andrei Kurkov este unul dintre cei mai importanți scriitori ucraineni contemporani. Scrie în rusă, dar a fost catalogat drept „dușman al culturii ruse”. Într-un interviu acordat Veridica, Andrei Kurkov a vorbit despre întoarcerea Rusiei la monarhie sub „țarul” Vladimir Putin, decuplarea – cel puțin temporară – de la cultura rusă, dar și despre războiul Moscovei împotriva țării sale.

 „Sunt denunțat ca dușman al culturii ruse”

VERIDICA: Andrei Kurkov, vă mulțumim că ați acceptat să ne acordați acest interviu. V-ați născut la Leningrad, ați crescut la Kiev, iar acum locuiți atât la Kiev, cât și la Londra. Sunteți cel mai cunoscut scriitor ucrainean contemporan. V-ați mutat de două ori, de când Rusia a invadat Ucraina, după ce ați primit informații că sunteți pe o listă neagră pentru că l-ați criticat deschis pe președintele Vladimir Putin. Vă veți întoarce de la București la Kiev cu familia, soția și cei trei copii?

ANDREI KURKOV: Ei bine, în primul rând, nu știu exact dacă sunt sau nu pe lista celor căutați, dar sunt sigur că întreaga cultură ucraineană este în pericol și se află pe această listă, pentru că acum doi ani a existat o tentativă de răpire a poetului cult ucrainean Serhii Jadan la Minsk. Acum trăiesc în regiunea Transcarpatia, în apropiere de Ujgorod, cu soția și fiul meu cel mare și aș vrea să merg la Kiev, pentru că mulți oameni se întorc la Kiev. Dar de la Kiev nu se poate călători în străinătate acum, iar eu trebuie să călătoresc pentru a participa la conferințe și evenimente dedicate Ucrainei. Așa că, probabil, voi rămâne în vestul Ucrainei, deocamdată.

VERIDICA: Dar aceste informații sunt reale, privind o listă de persoane căutate? Știm că alți scriitori importanți, inclusiv ruși, și nu numai scriitori, se tem pentru viața lor, precum Kasparov. Deci, este adevărat?

ANDREI KURKOV: Nu știu. Nu am văzut lista, așa că nu pot să mă pronunț. Știu că sunt denunțat ca dușman al culturii ruse. Au apărut articole împotriva mea și a cărților mele în presa rusă, iar cărțile mele nu mai sunt în vânzare și nu mai sunt publicate în Rusia. Prima dată au fost interzise în 2005 iar din 2008 nu se mai tipăresc ediții noi. Din 2014, vânzarea cărților mele în Rusia a devenit ilegală. Așadar, nu mă aflu pe lista celor bineveniți. Dar, în jurnalism, trebuie să produci fapte iar eu nu am această listă. Nu pot spune că știu că nu sunt o persoană binevenită și probabil sunt în pericol, dar asta e tot ce pot spune.

„Rusia s-a întors la monarhie. Îl iubesc pe țarul lor, Vladimir Putin, și vor rămâne alături de el”

VERIDICA: Dar până în 2005 vă considerau scriitor rus sau ucrainean?

ANDREI KURKOV: Ei bine, în Rusia mă considerau scriitor rus și chiar o mică vedetă. Odată, la un interviu, mi s-a spus că toți cei care scriu în rusă sunt scriitori ruși. După aceea s-a produs o schimbare și unii intelectuali ruși au fost de părere că literatura de limbă rusă nu este neapărat literatură rusă și că eu aparțin literaturii de limbă rusă din Ucraina. Există scriitori de limbă rusă în Elveția, cum e Mihail Șișkin, sau la New York sau în Israel. Așadar, limba rusă a devenit lingua franca, la fel ca franceza și engleza, iar istoria limbii ruse îmi amintește de istoria francofoniei, a culturii franceze.

VERIDICA: Ce s-a întâmplat în 2005, de fapt?

ANDREI KURKOV: Ei bine, a avut loc Revoluția Portocalie și, pentru prima dată, Ucraina a arătat că nu dorește să trăiască în matricea rusă a vieții politice și sociale. Rușii și ucrainenii sunt foarte diferiți, nu sunt aceiași oameni, așa cum spune Putin, asta e sigur, pentru că au mentalități diferite. Rușii au un destin colectiv și sunt obișnuiți cu monarhia. Uniunea Sovietică a fost o monarhie comunistă, pentru că fiecare secretar general al Partidului Comunist a lucrat ca secretar general până la moarte, cu excepția ucraineanului Nikita Hrușciov, care a fost demis. Iar acum, de fapt, Rusia s-a întors la monarhie. Îl iubesc pe țarul lor, Vladimir Putin, și vor rămâne alături de el și îl vor apăra, iar el va vorbi în numele națiunii ruse. Ucrainenii sunt individualiști și anarhiști în mod natural, deoarece în secolele XV-XVII, Ucraina era un teritoriu independent, fără monarhie, fără familie regală, fără aristocrație. Dar aveau loc alegeri. Șeful statului și al armatei era hatmanul, care era ales. El nu era numit sau pus în funcție de alte forțe. Vreau să spun că ucrainenii sunt obișnuiți să aleagă pe cine vor urî mai târziu. Acesta cel mai bun exemplu de individualism ucrainean, faptul că Ucraina are peste 400 de partide politice înregistrate. Așa că niciodată nu vom avea același partid la conducerea țării. Orice partid care dă președintele dispare după ce acesta nu mai este. Și oamenii nu-și mai amintesc de aceste partide politice, dar ele au fost forțe importante în politică timp de trei, patru ani. Așa cum e Partidul Regiunilor, al lui Viktor Ianukovici, care este din Donbass. Acum nimeni nu se mai gândește la acest partid iar Ianukovici se află la Moscova. Petrecerea s-a încheiat.

VERIDICA: Aceasta este democrația. Iar Putin se teme de acest tip de democrație. Îi este teamă că rușii se vor uita la Ucraina și vor spune: "Iată, democrația este posibilă!"

ANDREI KURKOV: Este adevărat. Dar, de fapt, acest tip de democrație a existat și în Rusia la începutul secolului XX. În 1912-1914, în Parlament erau numeroase forțe și partide politice. Dar democrația a dispărut, acum este un sistem autoritar cu un partid unic, ca în Uniunea Sovietică. Dacă ești funcționar de stat, trebuie să aparții partidului Rusia Unită al președintelui Putin. Și acesta este sistemul sovietic, doar că a fost reelaborat și transformat într-un fel de capitalism de stat.

VERIDICA: Ce este Russki Mir (Lumea rusă)?

ANDREI KURKOV: A fost inițiat ca un proiect umanitar, pentru a-i uni pe toți vorbitorii de limbă rusă din lume în jurul Moscovei, pentru a-i face prietenoși și loiali Rusiei, indiferent de pașapoartele lor. Dar foarte repede, și poate chiar de la început, ideea din spatele conceptului a fost, de fapt, geopolitică, pentru a-i putea folosi pe toți vorbitorii de limbă rusă din lume ca forțe politice care vor apăra și sprijini orice politică a Moscovei. Vedem acest lucru acum în Germania, unde demonstrațiile de susținere a războiului din Ucraina sunt organizate la Berlin, în orașele germane, de către urmașii emigranților ruși și de către foștii cetățeni sovietici.

VERIDICA: Iar aceștia, cetățeni liberi acum, fac asta din proprie voință?

ANDREI KURKOV: Unii dintre ei, probabil că da. Unii dintre ei îl iubesc pe Putin, și cred că este foarte ciudat ca, după ce ai părăsit Rusia sau Uniunea Sovietică și ai o viață confortabilă și liberă în Occident, să rămâi atașat emoțional nu doar de patria ta, de rădăcinile tale, ci și de sistemul politic pe care l-a instalat Putin. Dar ei o fac. Mulți ruși din Occident îl susțin pe Putin. Ei cred că este bine că lumea se teme de Rusia și de Putin, înseamnă că și ei devin din ce în ce mai importanți. Dar dacă cineva se teme de tine, tu nu ești mai important, ești doar mai periculos.

„Este mai bine să luăm o pauză și să nu vorbim despre marea cultură rusă”

VERIDICA: Ați spus că destinul ucrainenilor este individual, iar cel al rușilor este colectiv. Dar cea mai importantă minoritate din Ucraina este cea rusă. Poate că Putin spera că rușii din Ucraina vor întâmpina armata rusă cu flori, ca pe niște eliberatori. De ce s-a înșelat?

ANDREI KURKOV: Ei bine, în primul rând, bineînțeles, a fost dezinformat de generalii săi din FSB și se pare că unul dintre generali este acum arestat. A primit o mulțime de informații false despre starea de spirit din comunitatea rusofonă din Ucraina. Majoritatea vorbitorilor de limbă rusă din Ucraina sunt ucraineni. Ei nu sunt ruși din punct de vedere politic sau etnic. Ei sunt obișnuiți cu libertatea. Ei pot vedea că în Rusia poți fi băgat în închisoare sau poți fi amendat pentru că ai postat ceva pe Facebook. Ucrainenii de orice origine sunt atât de obișnuiți cu libertatea, încât nu-și pot imagina că se vor întoarce la acest tip de control sovietic. Așadar, dacă vorbești rusă, nu înseamnă că îl iubești pe Putin și că îi susții ideile. Înainte de acest război, puteai fi interesat de cultura rusă, dar acum s-a terminat cu cultura rusă în Ucraina. De fapt, vorbitorii de limbă rusă au devenit primele victime ale acestui război. Mariupol este un oraș rusofon, cu o minoritate etnică rusă și greacă, iar acolo au fost uciși 10-20.000 de oameni. Harkovul este bombardat de Rusia în fiecare zi. Este un oraș rusofon. 95% dintre locuitorii din Harkov vorbesc limba rusă. Așadar, nu este un război pentru apărarea vorbitorilor de limbă rusă sau pentru apărarea etnicilor ruși. Este războiul pentru încorporarea Ucrainei în noul imperiu rusesc sau în noua Uniune Sovietică. De aceea, majoritatea vorbitorilor de limbă rusă se teme de această perspectivă. Ei vor să rămână liberi. Sunt convins că există un procent de vorbitori de limbă rusă și de etnici ruși care îl susțin pe Putin în Ucraina și care ar dori să întâmpine armata cu flori. Dar sunt o minoritate redusă și nimeni nu le va vinde flori în acest scop.

VERIDICA: Ați spus că cea mai mare victimă a acestui război va fi limba și cultura rusă. Cum așa?

ANDREI KURKOV: Ei bine, pentru că trăim într-o lume în care cultura poate fi anulată. Iar acest lucru s-a întâmplat deja înainte de război. Iar acum a venit rândul culturii ruse să fie anulată în Ucraina, deoarece limba rusă este, oficial, limba inamicului. Și este interesant că acest lucru este repetat de oamenii care vorbesc limba rusă în Ucraina. Astfel, ei își sacrifică limba maternă cu gândul la viitorul țării lor. Mulți oameni își schimbă limba, adică încep să vorbească în ucraineană. O mulțime de vorbitori de limbă rusă au început să scrie postări pe Facebook în ucraineană, în loc de rusă, inclusiv eu. Folosesc uneori limba rusă pentru că nu îmi resping limba maternă. Adică limba mea maternă nu depinde de Putin, iar Putin nu are monopolul asupra limbii ruse. Dar înțeleg emoțiile ucrainenilor care și-au pierdut părinții, copiii, rudele și prietenii din cauza invaziei rusești. Și astfel, tot ceea ce vine din Rusia este ceva cu care trebuie să ne confruntăm, este inamicul. Ar trebui să fie oprit, ar trebui să i se opună rezistență.

VERIDICA: Veți scrie de acum încolo în limba rusă? Ați scris deja câteva cărți în ucraineană.

ANDREI KURKOV: Voi continua să scriu în limba rusă, pentru că este limba mea maternă. Pot să scriu mult mai bine în limba mea maternă decât în ucraineană, pe care am învățat-o cu mulți ani în urmă și pe care o vorbesc fără accent, dar cunoștințele mele de ucraineană nu sunt suficiente pentru a fi un scriitor în ucraineană la fel de bun ca, de exemplu, Taras Prohazko, care a crescut în limba ucraineană. Așa că nu vreau să mă asimilez, vreau să fiu integrat. Și cred că multe minorități din Ucraina nu sunt integrate în mod corespunzător, nu pentru că nu au vrut să se integreze, ci pentru că au fost ignorate de politicieni pentru o perioadă lungă de timp.

VERIDICA: Limba rusă, cultura și literatura îi vor supraviețui lui Putin?

ANDREI KURKOV: Dostoievski îi va supraviețui lui Putin, dar și el va avea de suferit, așa cum va avea de suferit Pușkin, pentru că Pușkin este folosit acum de ideologii ruși în demonstrațiile organizate de bibliotecarii din Rusia în sprijinul armatei ruse. În cultura rusă, ei folosesc totul, de la balet la teatru, pentru a arăta că sunt o rasă superioară. Și cred că Europa ar trebui să fie foarte conștientă de acest lucru, deoarece Rusia a investit în imaginea sa culturală milioane și milioane de dolari sau euro pe parcursul a 20 de ani, încercând să compenseze cu această imagine culturală pozitivă imaginea politică negativă. Și acum, oamenii cred că știu totul despre cultura rusă, dar nu știu nimic despre politica rusă. Numai că acum pot vedea rezultatele acestei politici la televizor, la știri.

VERIDICA: Vorbim în aceste zile despre „marea cultură rusă” și despre Occident, care vrea să anuleze această cultură. Despre Ceaikovski, care nu mai este cântat de unele orchestre, despre dirijorul Valeri Gherghiev, soprana Anna Netrebko și alții. Este un subiect potrivit, acum, în război, când mor copii în Ucraina? Chiar trebuie să vorbim despre „marea cultură rusă” în aceste zile?

ANDREI KURKOV: Cred că este mai bine să luăm o pauză și să nu vorbim despre marea cultură rusă în vremuri în care, de fapt, marea cultură rusă este folosită pentru a distruge Ucraina și cultura ucraineană. Nu aș amesteca Netrebko, Gherghiev și Ceaikovski. Ceaikovski a fost un compozitor excelent. Era, de asemenea, parțial ucrainean și a trăit în Ucraina. Dar Netrebko și Gherghiev au sprijinit în mod deschis politicile lui Putin și sunt și ei responsabili pentru acest război, la fel de mult ca Putin și alți politicieni din Rusia.

VERIDICA: Unii dintre prietenii dumneavoastră scriitori, cum ar fi Sorokin, Șișkin, Ulițkaia trăiesc deja în exil, în Occident. Ei se opun războiului, i se opun lui Putin. Dar alți mari scriitori trăiesc încă în Rusia și îl susțin pe Putin și rolul mesianic al civilizației ruse. Credeți că, după război, Occidentul îi va citi altfel pe acești scriitori?

ANDREI KURKOV: Este interesant că scriitorii care îl susțin pe Putin nu sunt traduși în limbi străine. Ei nu sunt scriitori  internaționali. Ei nu spun povestea Rusiei lumii exterioare, spre deosebire de Șișkin, Sorokin sau Ulițkaia. Deci avem de-a face, de fapt, cu scriitorii interni care susțin ideologia imperialistă în interiorul țării. Ei sunt mai degrabă propagandiști decât scriitori. Și da, ei semnează scrisori deschise pentru a susține agresiunea rusă în Ucraina. Dar asta nu îi face grozavi, nu îi face mai buni ca scriitori. Așadar, nu cred că trebuie să ne pese de cărțile lor sau de ceea ce scriu, pentru că acțiunile lor ne arată ce sunt.

„Pierderile Rusiei în acest război se datorează și corupției rusești din cadrul forțelor militare. Așa că, Dumnezeu să le binecuvânteze corupția!”

VERIDICA: Cum ați trăit în această perioadă, când ați locuit la Kiev? Cum ați trecut prin război?

ANDREI KURKOV: Am stat doar două, trei zile la Kiev, după începutul războiului, dar pot să vă spun că este complet diferit. Viața începe atunci când ești trezit la ora 5 dimineața de explozii în fața ferestrei tale. Și acesta este un sentiment teribil. Te simți neajutorat. Înțelegi că lucrurile materiale nu mai contează. Am lăsat apartamentul în urmă și am condus 22 de ore pentru a scăpa cu viață, stând în ambuteiaje, pentru că erau zeci de mii de mașini care fugeau de peste tot din Ucraina, nu numai din Kiev. Atunci înțelegi că viața pe care ai lăsat-o în urmă, viața care s-a terminat pe 24 februarie, nu se va mai întoarce niciodată. Viața ta se schimbă. Bunicul meu mi-a spus, cu mulți ani în urmă, „Cât de norocos ești! Te-ai născut după război!”. Se referea la perioada de după cel de-al Doilea Război Mondial. El nu știa, de fapt, că  eu m-am născut înainte de război, nu după război. Și mă gândesc la copiii mei, care au 19, 24 și 25 de ani - ei s-au născut înainte de război, cu siguranță. Și ei au avut această experiență, pentru că erau cu toții în Ucraina când s-a întâmplat. Și a trebuit să ne căutăm copiii, pentru că în ziua războiului erau în Lviv. Și Lviv a fost bombardat. Fiica mea locuiește acum în Londra, noi nu mai locuim acolo, mergem doar în vacanță. Când a rămas blocată în Lviv, a trebuit să o găsesc, iar prietenii mei m-au ajutat să o trimit în Slovacia. Apoi am căutat un avion care să o ducă înapoi la Londra. Nu vreau ca altcineva să treacă prin asta.

VERIDICA: Credeți că ucrainenii vor fi diferiți după război, că identitatea lor va fi mai puternică? Vor privi altfel viața?

ANDREI KURKOV: Nu știu, este o întrebare bună. Am spus că ucrainenii sunt individualiști, dar aceasta este a treia oară când se adună pentru a apăra viitorul țării lor. Prima dată a fost Revoluția Portocalie. A doua oară a fost Euromaidanul, în 2013-2014, care s-a încheiat cu anexarea Crimeei și cu un război non-stop în Donbas. Iar a treia oară, acum. Practic, Putin a obținut ceea ce nu dorea – consolidarea națiunii ucrainene, pentru că națiunea ucraineană este pregătită să se apere și să apere independența și statalitatea Ucrainei. Aceasta nu înseamnă, desigur, că fiecare ucrainean este pregătit să ia armele. Societatea este diferită. Numărul celor care sunt patrioți și nu vor să plece din Ucraina ca refugiați este mult mai mare acum decât putea fi în urmă cu 20 de ani.

VERIDICA: Când vedeți atrocitățile de la Bucea și îi auziți pe Putin, Peskov și ceilalți spunând că totul este fals, ce părere aveți?

ANDREI KURKOV: Nu, nu cred niciun cuvânt din ceea ce Putin sau Lavrov spun deja de 15 ani. Adică, minciuna face parte din politica lor. Putin a spus în 2014 sau 2015 că, dacă trebuie să mințim de dragul țării noastre, vom minți non-stop. Așadar, aceasta este cultura politică și socială, pentru că înseamnă că, de fapt, toți rușii sunt pregătiți să mintă, să apere ceea ce ei cred că este corect pentru Rusia, și cred că este corect să lupte împotriva Ucrainei și să ucidă civili ucraineni. Așa că, de ce ar trebui să luăm în serios tot ceea ce spun ei? Lumea înțelege deja când mint. Poate nu toată lumea, Europa înțelege cu siguranță, dar America Latină nu, pentru că este prea departe. Și acum, propagandiștii ruși sunt foarte activi în America Latină, difuzând știri false despre Ucraina ca fiind o țară antisemită și că este periculos să fii evreu în Ucraina, despre corupție... Putem vorbi și vorbi și vorbi și vorbi... Și există corupție, da. Dar mult mai puțin decât era înainte de 2005.

VERIDICA: Și mult mai puțin decât în Rusia.

ANDREI KURKOV: Da, categoric.

VERIDICA: Putin a spus că trebuie să-i salvăm pe ucraineni de corupție, înainte de a-i invada.

ANDREI KURKOV: Dar, de fapt, cred că pierderile Rusiei în acest război se datorează și corupției rusești din cadrul forțelor militare. Așa că, Dumnezeu să le binecuvânteze corupția! Ne ajută să supraviețuim!

„Oamenii care au ca profesie să îi otrăvească pe alții nu citesc ficțiune”

VERIDICA: Dar cum rămâne cu oamenii din Rusia? Ei cred în propagandă? Oare chiar cred că aceste atrocități nu au fost comise de armata rusă?

ANDREI KURKOV: Probabil că unii cred, dar sunt sigur că există și oameni cărora le este frică să spună că nu cred. Așa că rămân tăcuți. Ei sunt complici, pentru că, dacă tăceți, dacă știți că nu este adevărat, dar îl susțineți, sunteți și voi complici. Sunteți co-autorul acestei tragedii. Și cred că națiunea rusă va trebui să se pocăiască așa cum s-au pocăit germanii ani și ani de zile, după cel de-al Doilea Război Mondial.

VERIDICA: Într-una dintre cărțile dumneavoastră scriați despre un președinte care a fost otrăvit și despre criza gazului. Iar după doi ani de la publicare, Iușcenko era otrăvit și se producea criza gazului. Cum de ați prevăzut aceste evenimente?

ANDREI KURKOV: Nu cred că a fost ușor de prevăzut. Am fost mereu înnebunit să citesc știri în fiecare zi, uneori de mai multe ori pe zi și mă simt vinovat că pierd timpul, chiar și astăzi...

VERIDICA: Ați fost jurnalist, regizor de film documentar...

ANDREI KURKOV: De fapt, știrile sunt un fel de joc de șah. Dacă știi trecutul, probabil că poți prevedea ce se va întâmpla în continuare, știind mentalitatea și obiceiurile politicienilor implicați. Ați menționat romanul „Ultima iubire a președintelui”. De fapt, cartea se încheie cu ocuparea Ucrainei, organizată de Putin cu ajutorul Bisericii Ortodoxe Ruse și al Partidului Comunist Rus. A fost o exagerare. Ei bine, doar într-o oarecare măsură, nu 100% exagerat.

VERIDICA: Și când cei doi generali de la SBU (Serviciul Ucrainean de Securitate) au venit la dumneavoastră și v-au întrebat dacă cineva s-a inspirat din cartea dumneavoastră?

ANDREI KURKOV: Ei bine, a fost o experiență plăcută. În 2005, am fost invitat la un restaurant belgian. Iar acești generali știau că îmi place coniacul, așa că au comandat imediat 50 de grame pentru mine, iar unul dintre ei a întrebat: „Credeți că cineva ar fi putut folosi cartea dumneavoastră ca scenariu pentru a-l otrăvi pe Iușcenko?". Am spus că nu cred că este posibil, pentru că oamenii care au ca profesie să îi otrăvească pe alții nu citesc ficțiune. Ei citesc cărți de specialitate de chimie, despre otravă, etc. Dar acest lucru era de asemenea previzibil, pentru că înainte de asta am avut o mulțime de asasinate cu pistoale, mitraliere și puști cu lunetă. Cred că se pregătea o schimbare și că otrava a mai fost folosită în scop politic înainte. Un bancher rus de origine greacă a fost otrăvit la Moscova. Apoi Anna Politkovskaia, pe care o cunoșteam foarte bine, a fost otrăvită în avionul spre Beslan, în timpul asediului. Era clar că serviciile secrete rusești au folosit otravă și în cazul lui Litvinenko și Skripal și în toate celelalte. Așadar, exista un tipar, și nu sunt sigur că acest tipar a dispărut, pentru că nu știu ce se va întâmpla cu alți opozanți ai lui Putin.

„Finalul fericit va fi foarte amar”

VERIDICA: Ați fost tradus în peste 30 de limbi. Unul dintre cele mai recente romane ale dumneavoastră, „Albinele gri”, a fost tradus recent în română, acesta este motivul pentru care vă aflați acum în România. Este vorba despre viața în Donbas, în zona gri dintre teritoriile controlate de loialiști și separatiști. Am fost impresionat de tragedia acestor oameni, pentru că am fost acolo acum trei ani. O adevărată  dramă. Sunt oameni care încearcă să își trăiască viața, așa cum ați scris, în ciuda războiului. Dar dacă ne uităm la personajul principal, Sergheici, credeți că cineva poate rămâne inocent, precum acesta, după război?

ANDREI KURKOV: Cred că civilii pot rămâne inocenți, ei nu sunt vinovați. A avea, de exemplu, opinii politice pro-ruse și a vota pentru un partid politic pro-rus nu este o crimă. S-ar putea să devină o crimă după război, pentru că eu cred că nu vor mai exista partide politice pro-rusești. Dar simpatiile dvs. politice nu sunt o crimă. Așadar, dacă acești oameni, indiferent dacă erau pro-ruși sau pro-ucraineni, nu au ucis și nu au colaborat cu inamicul, nu sunt criminali și, într-un fel, sunt nevinovați. Probabil că pentru ei este mai greu să supraviețuiască decât pentru unii soldați ucraineni, mai ales acum, când zona gri nu mai există. Și ar trebui să înțelegem că Donbasul este un teritoriu distrus. Rusia nu are nevoie de Donbas din motive industriale sau pentru populația de limbă rusă. Nu știu ce se va întâmpla acolo, pentru că odată ce Donbasul a devenit parte a zonei de război, elita a părăsit Donbasul, a fugit fie în Rusia, fie în Ucraina. Iar teritoriile au fost conduse de infractori și apoi de oameni trimiși din Rusia. Așadar, vorbim despre civilii obișnuiți care trăiesc acolo, care au lucrat în mine și în fabrici, iar apoi au rămas fără locuri de muncă, fără bani, fără infrastructură, fără magazine, fără farmacii. Supraviețuirea lor a fost foarte dificilă. Și le doresc să supraviețuiască acestui război. Dar nu sunt sigur că o vor face, pentru că devin și ei victime colaterale. Devin victime nevinovate, orice s-ar întâmpla, pentru că sunt deja victime. Și-au pierdut nu numai țara, ci și o viață normală. Și-au pierdut trecutul. Dacă fugeau din satele sau orașele în care locuiau, pierdeau legătura cu mormintele strămoșilor lor.

VERIDICA: Nu voi dezvălui finalul romanului. Totuși, credeți că există vreun pericol ca albinele gri, albinele rele, infectate de FSB-ul rusesc, să le copleșească pe cele bune din Ucraina?

ANDREI KURKOV: Nu cred. Cultura apicolă este foarte veche în Ucraina. De fapt, oamenii au învățat mai întâi să găsească mierea de la albinele sălbatice și abia mult mai târziu au început să coacă pâine. Așadar, la început, viața era dulce, apoi a fost dulce și acră. Iar pentru ucraineni, apicultura este importantă pentru că, de fapt, fiecare apicultor este considerat un om înțelept, deoarece înțelege albinele. Și, așa cum spune Sergheici în carte, albinele sunt singurele care au construit o societate comunistă, în care muncesc și primesc ceea ce au nevoie, nici mai mult, nici mai puțin, și nu se plâng. Vreau să spun că albinele ucrainene vor fi harnice după război și nu vor fi influențate de niciun fel de operațiuni speciale ale inamicului, nici măcar în cultura apicolă.

VERIDICA: Toate cărțile dumneavoastră sunt străbătute de umor. Nu știu dacă este vorba de umorul specific ucrainenilor. Dar ați inventat o categorie morală - optimismul negru. Despre ce e vorba?

ANDREI KURKOV: Ei bine, în 1992, când a avut loc o criză socială uriașă în Ucraina după prăbușirea Uniunii Sovietice, mulți dintre prietenii mei au emigrat în Germania și în Israel și erau siguri că și eu voi emigra. Și unul dintre prietenii mei, Sașa Belfer, înainte de a pleca în America, m-a întrebat: „Mai ești un optimist prost sau acum ești un pesimist normal, ca toți ceilalți?". Iar eu am spus: „Nu, eu sunt un optimist negru, negru, negru, negru". Și a întrebat: „Ce înseamnă optimist negru?” Iar eu am spus: „Este cineva care știe că totul va fi bine în cele din urmă. Dar nu este sigur că va supraviețui până în acel moment.” Așa că acum sunt un optimist cenușiu, pentru că eu cred că pot supraviețui și că pot vedea un final fericit în această poveste. Și înțeleg că finalul fericit va fi foarte amar, desigur, din cauza tuturor pierderilor provocate statului și societății ucrainene. Dar Ucraina va supraviețui. Ucraina a supraviețuit foametei artificiale din 1932-1933.

VERIDICA: Holodomorul...

ANDREI KURKOV: În 1947, Ucraina a supraviețuit deportării fermierilor ucraineni care nu doreau să fie colectivizați. Ucraina va supraviețui și acestui război. Poate că Ucraina va deveni mai mică, deoarece Rusia este imensă și are o armată uriașă și poate mușca mai mult din teritoriul ucrainean. Dar Ucraina va rezista până la capăt și sunt sigur că va rezista în fața inamicului.

VERIDICA: Ce părere aveți despre Occident și ipocrizia Occidentului? Pentru o lungă perioadă de timp, chiar și după 2014, când Ucraina era în război, Occidentul a preferat să facă afaceri cu Putin și să uite de acest război. Acum, credeți că Occidentul poate face mai mult?

ANDREI KURKOV: Ei bine, cred că nu știu tot ce face Occidentul. Știu că America ajută, Marea Britanie ajută foarte mult. Germania este, în sfârșit, pregătită să ajute. Dar, de fapt, Germania a fost cea care a avut de-a face cu Putin mai mult decât alte țări. După anexarea Crimeii și după începerea războiului din Donbas, Angela Merkel a fost cea care a vrut să-l liniștească pe Putin și să construiască gazoductul Nord Stream 2. Și, bineînțeles, pentru mine, astfel de acțiuni au arătat că Ucraina nu înseamnă nimic pentru Germania, pentru că ei doreau să investească în țări mari precum Rusia. Ucraina era o țară mai mică și mai puțin importantă. Și probabil că același lucru se poate spune și despre alte țări europene. Acum se poate vedea rezultatul acestei politici, pentru că, de fapt, Franța și Germania au vândut arme Rusiei până la începutul războiului. După 2014, acestea vindeau armament și arme de înaltă tehnologie armatei ruse.

VERIDICA: Pentru ultima întrebare, citez titlul unui articol pe care l-ați publicat în New Yorker: „Care vor fi consecințele invadării Ucrainei de către Rusia?”

ANDREI KURKOV: Ei bine, vor exista mai multe consecințe. Cultura ucraineană va deveni mult mai puternică, pentru a rezista altor culturi, inclusiv culturii rusești, din punct de vedere social. Va fi foarte traumatizant pentru persoanele care au rude în Rusia. Iar aceste rude îl susțin, în mare parte, pe Putin. Deci vor fi multe legături de familie tăiate. După 2014, timp de doi ani, rudele nu și-au vorbit nici măcar la telefon. Apoi, multe familii au fost de acord să vorbească, dar nu să discute politică. Acum nu poți să nu discuți politică cu rudele tale din Rusia. Cred că partidele politice pro-rusești nu vor mai putea exista în politica ucraineană, pentru că toți s-au dovedit a fi trădători și colaboratori, și în teritoriile ocupate. Acum, în unele locuri, forțele de ocupație rusești instalează noi primari, fost membri ai așa-numitei Platforme de opoziție - Pentru Viață, ceea ce a mai rămas din Partidul Regiunilor, forța politică pro-rusă. Vor exista și alte consecințe, desigur. Reconstrucția patrimoniului cultural va necesita mult timp și bani, pentru că avem teatre demolate, distruse de bombardamente. Avem muzee incendiate. Avem sute de școli distruse, universități avariate. Învățământul va trebui reorganizat. Și cred că limba rusă va dispărea din toate procesele educaționale. Există cereri ale părinților pentru excluderea limbii ruse din programa școlară și înlocuirea sa cu o altă limbă străină. Moștenirea războiului va fi foarte, foarte complicată, dar Ucraina va trebui să se descurce.

VERIDICA: Andrei Kurkov, vă mulțumesc foarte mult pentru acest interviu.

 

Mulțumiri editurii Paralela 45 pentru mijlocirea acestui interviu