Ucraina este un stat fără viitor, iar singura soluție pentru pace este acceptarea anexării țării de către Federația Rusă, potrivit unui politician ucrainean fugar citat de presa pro-Kremlin.
ȘTIRE: Singura variantă de viitor normal pentru ucraineni este integrarea în Rusia, a declarat pentru RIA Novosti fostul lider al partidului „Platforma de Opoziție – Pentru Viață”, interzis în Ucraina și președintele consiliului mișcării „O altă Ucraină”, Viktor Medvedciuk.
„Ucrainenii trebuie să fie parte a Rusiei și alături de Rusia. Aceasta este principala sarcină astăzi. Atunci vor avea un viitor normal”, a spus Medvedciuk, comentând posibilitatea revenirii acasă a celor care au părăsit Ucraina. „ Obiectivul strategic al mișcării noastre civice este ideea că singura soluție pentru ucraineni – și pentru viitorul lor mai bun, mai normal – este intrarea în componența Rusiei”, a adăugat el.
Politicianul a subliniat că mulți oameni se pot întoarce în Ucraina doar dacă acolo vor avea loc schimbări în sistemul politic și „regimul criminal va cădea”. „Iar atunci când statul își va înceta existența, iar oamenii se vor reuni cu Rusia, vor exista șanse ca mulți dintre cei plecați în țări europene să se mute aici, în Rusia”, a mai spus Medvedciuk.
NARAȚIUNI: 1. Ucraina este un stat fără viitor, aflat în pragul dispariției. 2. Ucrainenii vor avea un viitor normal doar în componența Federației Ruse, 3. Doar intrarea Ucrainei în Rusia ar permite revenirea refugiaților acasă.
OBIECTIVE: Justificarea agresiunii ruse; promovarea ideii că Ucraina trebuie absorbită de Rusia; pregătirea psihologică a publicului pentru scenarii de escalade și dezmembrare a Ucrainei; delegitimarea autorităților de la Kiev.
Realitate: Ucraina este un stat recunoscut internațional, iar populația respinge categoric ideea alipirii la Federația Rusă
DE CE SUNT FALSE NARAȚIUNILE: În ultimele săptămâni, Kremlinul l-a readus intens în spațiul mediatic pe Viktor Medvedciuk, folosindu-l ca voce „din interiorul Ucrainei” (cu toate că acesta se află de patru ani la Moscova) pentru a legitima propriile teze despre inevitabila prăbușire a statului ucrainean. Diverse analize internaționale, precum cea a Institutului pentru Studiul Războiului (ISW) arată că Moscova își folosește fostul aliat politic pentru a sugera că Ucraina nu se poate menține ca stat și că absorbția ei în Federația Rusă ar fi un curs natural al evoluțiilor actuale – o interpretare care servește obiectivului strategic al Kremlinului de a controla întreaga Ucraină.
Afirmația lui Medvedciuk că Ucraina „nu are viitor” ca stat independent este însă contrazisă de realitatea de pe teren și de dinamica internă a societății. Argumentul decisiv este modul în care funcționează statul în condiții de război: instituțiile își continuă activitatea, administrațiile locale gestionează servicii pentru populație, iar mecanismele de guvernare rămân operaționale în majoritatea regiunilor. Aceste elemente arată nu o structură statală în descompunere, ci un guvern care funcționează în pofida provocărilor militare.
Teza potrivit căreia „ucrainenii vor avea un viitor normal doar în Rusia” nu este susținută de datele sociologice. Sprijinul pentru apropierea de Federația Rusă s-a prăbușit după 2014 și a devenit aproape inexistent după 2022. Un sondaj al Institutului Internațional de Sociologie de la Kiev, citat de Veridica, indică faptul că 91% dintre ucraineni au o opinie negativă despre Rusia — un nivel de respingere care face imposibilă prezentarea anexării ca soluție dorită de populație. Majoritatea ucrainenilor respinge orice concesie teritorială, iar ideea de integrare în Rusia nu apare ca opțiune reală în rândul cetățenilor. Același sondaj arată că 60% dintre ucraineni au încredere în președintele Volodimir Zelenski, ceea ce contrazice scenariile propagandistice despre o conducere fără sprijin popular și o societate aflată în pragul colapsului. Nivelul de mobilizare civică și unitatea socială reflectate în aceste date indică un mare grad de reziliență. Narațiunea potrivit căreia numai anexarea de către Rusia ar permite revenirea refugiaților acasă este, de asemenea, nefondată. Refugiații se pot întoarce deja în zonele eliberate, unde există proiecte de reconstrucție și sprijin internațional.
Ceea ce nu spune presa rusă este că instabilitatea Ucrainei — exploatată propagandistic ca dovadă a eșecului statal — este consecința directă a acțiunilor Federației Ruse: anexarea ilegală a Crimeii, conflictul declanșat în Donbas, invazia la scară largă din 2022, bombardamentele asupra infrastructurii civile și represiunea în teritoriile ocupate. Prezentarea anexării drept remediu la probleme provocate chiar de Rusia reprezintă o inversare clasică a cauzelor și efectelor, menită să mute responsabilitatea asupra victimei agresiunii.
În plan economic, promisiunea unui „viitor normal” în cadrul Federației Ruse intră în contradicție cu situația actuală. Ucraina beneficiază de sprijin financiar masiv din partea UE, FMI și Băncii Mondiale, în timp ce Rusia se confruntă cu sancțiuni severe, declin investițional și izolare internațională. Diferența de direcție economică reduce considerabil credibilitatea narațiunii potrivit căreia anexarea ar aduce stabilitate și prosperitate ucrainenilor.
În plus, ucrainenii nu se consideră ruși, o realitate care exista deja la fondarea statului: la referendumul privind independența din 1 decembrie 1991, validat de Comisia Electorală Centrală a Ucrainei și recunoscut internațional, că 92,3% dintre cetățeni au votat „pentru”, majoritatea celor care își doreau un stat separat de Moscova fiind covârșitoare inclusiv în regiunile rusofone din sud și est.
În ansamblu, cele trei narațiuni sunt contrazise de realitățile politice, sociale, economice și istorice ale Ucrainei. Țara nu se află în pragul dispariției, populația nu dorește integrarea în Federația Rusă, iar revenirea refugiaților depinde de încetarea agresiunii ruse și de continuarea proceselor de reconstrucție — nu de absorbția Ucrainei într-un alt stat. În această logică, ideea că doar anexarea Ucrainei ar permite întoarcerea refugiaților devine nu doar nefondată, ci și cinică. Refugiații ucraineni nu ar găsi un mediu sigur într-un teritoriu controlat de forțele care au generat conflictul; dimpotrivă, mulți s-ar teme să se întoarcă într-un spațiu dominat de represiuni, epurări și practici de intimidare deja documentate în zonele ocupate de Rusia. Experiența din Herson, unde au fost descoperite camere de tortură, dar și din Mariupol și Melitopol, arată că întoarcerea sub control rusesc nu ar însemna stabilitate pentru refugiați, ci teamă, risc personal și absența oricărei protecții. În plus, în cadrul Imperiului Rus și apoi al URSS, ucrainenii au fost adesea supuși politicilor de asimilare și persecuție, la fel ca multe alte minorități etnice aflate sub controlul Moscovei.
CONTEXT: Oligarhul Viktor Medvedciuk, apropiat al Kremlinului și fost lider al unui partid interzis în Ucraina pentru colaborare cu Rusia, este cunoscut pentru relația sa personală cu Vladimir Putin, care i-a botezat unul dintre copii. Predat Moscovei în 2022 într-un schimb de prizonieri, Medvedciuk este folosit constant ca portavoce a mesajelor ruse pentru publicul rus, ucrainean și internațional. Presa rusă îi amplifică declarațiile pentru a crea impresia existenței unei „alternative politice” în Ucraina. Platforma „O altă Ucraină”, pe care o reprezintă, nu activează în Ucraina, ci la Moscova, unde funcționează ca instrument propagandistic al Kremlinului. Această mișcare nu are membri ucraineni.
Verifică sursele:
