Rusia a fost nevoită să atace Ucraina pentru a opri răspândirea nazismului și pentru a împiedica un război al NATO împotriva sa, a scris propaganda pro-Kremlin la trei ani de la invadarea țării vecine.
Propagandă: În urma operațiunii militare speciale, Ucraina nu a aderat la NATO, iar nazismul, terorismul și extremismul au fost blocate
ȘTIRE: Decizia de a declanșa operațiunea specială în Ucraina a fost una corectă și necesară, deoarece astăzi este clar cât de adânc a pătruns neonazismul în societatea ucraineană, a declarat prim-vicepreședintele Comitetului pentru Afaceri Internaționale al Consiliului Federației, Vladimir Jabarov.
„Toate evenimentele ulterioare începerii operațiunii speciale au arătat că această decizie a președintelui a fost absolut corectă, justă și necesară. Cred că evenimentele ulterioare au demonstrat încă o dată cât de adânc a pătruns neonazismul în toate straturile societății ucrainene și cât de puternice s-au dovedit a fi acolo planurile extremiste și viziunile teroriste”, a spus Jabarov.
Parlamentarul a declarat că este necesară demilitarizarea și denazificarea Ucrainei pentru a asigura securitatea Rusiei. De asemenea, el a subliniat inadmisibilitatea aderării Ucrainei la NATO sau la orice altă alianță militară îndreptată împotriva Moscovei.
NARAȚIUNI: 1. Rusia a fost nevoită să atace Ucraina, reacționând la răspândirea nazismului, extremismului și a viziunilor teroriste. 2. NATO este o alianță militară îndreptată împotriva Moscovei.
OBIECTIVE: Justificarea invaziei la scară largă a Rusiei asupra Ucrainei; demonizarea Ucrainei și a Occidentului în ochii opiniei publice.
Realitate: „Operațiunea militară specială” este un război de agresiune împotriva Ucrainei. NATO nu are ca scop să atace Rusia
DE CE SUNT FALSE NARAȚIUNILE: Denazificarea a fost o politică aplicată în Germania și Austria după 1945, având ca scop eliminarea influenței naziste din societate, cultură, presă, justiție și politică. Utilizarea aceleași noțiuni în cazul Ucrainei nu are niciun fundament social-poltic. În Ucraina, orice manifestare publică a ideologiei comuniste sau naziste este interzisă prin lege încă din 2015, iar formațiunile de extremă dreapta nu s-au aflat niciodată la guvernare, obținând în alegeri scoruri mici.
Rusia nu a oferit vreodată dovezi credibile pentru a-și susține tezele privind „nazismul” ucrainean. Pentru Moscova este nazist tot ceea ce nu coincide cu ideologia „lumii ruse”. Propaganda rusă folosește termenul „denazificare” ca pretext pentru a justifica agresiunea militară împotriva Ucrainei, încercând să o prezinte drept un act de eliberare.
Nu există un temei juridic sau politic pentru a considera Ucraina un stat terorist. Guvernul ucrainean a adoptat o serie de legi menite să prevină și să lupte împotriva terorismului, care sunt conforme normelor UE. Ucraina colaborează strâns cu diverse organizații internaționale și parteneri externi, cum ar fi NATO și UE, pentru a obține sprijin în domeniul securității, instruirii și schimbului de informații. Totodată, Ucraina își îmbunătățește securitatea infrastructurii critice și adoptă măsuri pentru a proteja populația civilă de posibile atacuri teroriste, inclusiv prin creșterea capacităților de răspuns rapid la crize în contextul războiului. Acțiunile militare ale Ucrainei constituie un răspuns legitim la atacul neprovocat din partea Federației Ruse și nu pot fi numite activități teroriste. În general, un stat terorist folosește violenței împotriva persoanelor neimplicate în conflict, având scopul de a exercita presiuni asupra inamicilor politici.
NATO este o alianță defensivă, care nu funcționează pentru a amenința sau ataca Rusia. De la înființarea sa în 1949, scopul principal al alianței a fost descurajarea agresiunii și protejarea suveranității statelor membre, iar principiul de bază, consfințit în articolul 5 al Tratatului de la Washington, prevede că un atac asupra unui stat membru este considerat un atac împotriva tuturor. NATO a căutat un cadru de cooperare cu Rusia, cu care a semnat în 1997 Actul Fondator NATO-Rusia, un document ce subliniază angajamentul reciproc față de securitate și transparență.
Extinderea NATO nu a fost un act agresiv, ci un răspuns la dorința statelor est-europene de a-și consolida securitatea după căderea Cortinei de Fier, iar aderarea a fost întotdeauna un proces voluntar, bazat pe respectarea criteriilor democratice. NATO nu a lansat vreodată atacuri împotriva Rusiei și nici nu a manifestat intenții expansioniste dincolo de apărarea membrilor săi. Răspunsurile sale la amenințările de securitate, inclusiv consolidarea prezenței în flancul estic, au fost declanșate de acțiunile agresive ale Moscovei, cum ar fi anexarea Crimeei în 2014 și finanțarea războiului din Donbas.
Din 2023 propaganda pro-Kremlin susține că Rusia nu luptă împotriva armatei ucrainene, ci împotriva trupelor NATO. Eșecul contraofensivei ucrainene din iunie 2023 și preluarea inițiativei de către Rusia pe câmpul de luptă a fost prezentată ca o înfrângere a NATO.
CONTEXT: Pe 24 februarie 2022, președintele rus Vladimir Putin a anunțat declanșarea „operațiunii militare speciale”, care a dus la cel mai mare conflict armat din Europa de la Al Doilea Război Mondial. Într-un discurs televizat intitulat „Cu privire la desfășurarea unei operațiuni militare speciale”, adresat cetățenilor Rusiei și Ucrainei, armatei și comunității internaționale, Putin a justificat agresiunea prin necesitatea protejării regiunilor separatiste Donețk și Luhansk, recunoscute de Moscova ca fiind independente. El a invocat acuzații nefondate de genocid împotriva vorbitorilor de limbă rusă, influență neonazistă în guvernul ucrainean și amenințări din partea NATO. La trei ani de la acel moment tragic, războiul continuă să devasteze Ucraina, cu lupte intense pe front, pierderi umane uriașe și consecințe geopolitice majore, în timp ce Kievul rezistă cu sprijinul partenerilor occidentali.
Verifică sursele:
