Rusia nu oprește focul pentru că își dorește o pace durabilă și vrea să ajute Ucraina să revină la neutralitate, potrivit ministrului rus de Externe, Serghei Lavrov.
ȘTIRE: Ministrul de Externe al Rusiei, Serghei Lavrov, a declarat într-un interviu acordat ziarului „Magyar Nemzet” că un eventual acord de pace trebuie să prevadă demilitarizarea și „denazificarea” Ucrainei, retragerea cererilor din instanțe, anularea sancțiunilor impuse Rusiei, precum și returnarea activelor rusești înghețate în Occident.
Potrivit diplomatului rus, comunitatea internațională ar trebui, de asemenea, să recunoască Crimeea, republicile populare Donețk și Luhansk, precum și regiunile Herson și Zaporojie ca părți ale Federației Ruse. Șeful diplomației ruse a subliniat că toate aceste prevederi trebuie să fie „stipulate într-un acord cu caracter juridic obligatoriu” privind reglementarea pașnică a conflictului. El a mai menționat că statutul de neutralitate, nealiniere și denuclearizare al Ucrainei este prevăzut în Declarația privind suveranitatea statală a acesteia din 1990.
Potrivit lui Lavrov, Ucraina ar trebui [...] să urmeze spiritul și litera documentelor care au constituit baza juridică a [statalității sale]. În interviu, diplomatul a subliniat că Rusia dorește o pace durabilă, nu un armistițiu temporar de care partea ucraineană s-ar folosi pentru a-și regrupa forțele armate. Anterior, Ministerul de Externe al Rusiei a exclus posibilitatea încheierii păcii în Ucraina fără luarea în considerare a intereselor ruse.
NARAȚIUNI: 1. Ucraina trebuie să fie „demilitarizată" și „denazificată” pentru a obține pacea. 2. Rusia are dreptul să impună condiții unilaterale pentru încetarea conflictului. 3. Sancțiunile occidentale împotriva Rusiei sunt ilegale. 4. Teritoriile anexate trebuie recunoscute ca părți ale Federației Ruse.
OBIECTIVE: Legitimarea agresiunii ruse și a anexărilor ilegale; prezentarea Rusiei ca fiind dispusă la pace în timp ce impune condiții de capitulare; slăbirea sprijinului internațional pentru Ucraina; creșterea oboselii de război.
Realitate: Lavrov nu cere o pace echitabilă, ci capitularea Ucrainei
DE CE SUNT FALSE NARAȚIUNILE: Conceptul de „demilitarizare” propus de Rusia nu are precedent în dreptul internațional contemporan pentru state suverane care nu au fost învinse într-un război. Potrivit Cartei ONU, toate statele au dreptul inerent la autoapărare. Cererea ca Ucraina să se demilitarizeze în timp ce Rusia, putere nucleară, își păstrează capacitățile militare echivalează cu capitularea. Termenul de „denazificare” este și mai problematic. Ucraina nu este condusă de naziști, președintele Volodimir Zelenski este de origine evreiască, iar țara sa are o democrație parlamentară funcțională. În plus, ideologiile nazistă și comunistă, precum și simbolurile acestor doctrine politice, au fost interzise prin lege în Ucraina.
Recunoașterea anexărilor (peninsula Crimeea, regiunile Donețk, Luhansk, Herson și Zaporojie) contravine principiilor fundamentale ale dreptului internațional. Carta ONU interzice clar folosirea forței pentru modificarea frontierelor, iar Actul Final de la Helsinki stipulează inviolabilitatea frontierelor. În acest context, sancțiunile impuse Rusiei nu sunt ilegale, ci măsuri legitime luate de state suverane pentru a răspunde agresiunii. Statele au dreptul să adopte măsuri economice restrictive ca răspuns la încălcarea gravă a normelor internaționale. Rusia a agresat militar Ucraina, iar sancțiunile au ca scop să slăbească mașina de război a Kremlinului.
Înghețarea activelor rusești nu reprezintă o acțiune ilegală, ci o măsură temporară menită să prevină finanțarea continuă a războiului. Aceste măsuri sunt similare cu cele adoptate în trecut împotriva regimurilor care au încălcat dreptul internațional și sunt reversibile în momentul în care Rusia își va înceta agresiunea.
Referința la Declarația din 1990 privind suveranitatea statală a Ucrainei este o manipulare istorică. Acel document a fost adoptat în contextul destrămării URSS și reflecta aspirațiile de independență ale Ucrainei. Declarația nu face parte din legislația Ucrainei, fiind un act politic profund simbolic, menit să definească o nouă identitate națională. A fost, totodată, o declarație de intenție pentru recunoaștere internațională și integrare în sistemul global post-Război Rece.
La referendumul din 1991 privind independența Ucrainei, 90,3% din votanți au optat „pentru”, și inclusiv majoritatea alegătorilor din regiunile vorbitoare de rusă au avut această opțiune. Constituția Ucrainei din 1996 nu prevede neutralitatea permanentă, iar țara și-a modificat legal statutul prin amendamente constituționale din 2019 care consacră obiectivul integrării euro-atlantice. Modificarea Constituției Ucrainei și renunțarea la statutul de neutralitate a avut loc drept răspuns la agresiunea rusă din Donbas și Crimeea. Kievul a fost nevoit să caute soluții de securitate în contextul amenințărilor rusești.
Serghei Lavrov și presa guvernamentală rusă omite faptul că Ucraina a renunțat la arsenalul său nuclear în schimbul unor garanții de securitate, inclusiv din partea Rusiei. Memorandumul de la Budapesta din 1994 prevedea că Rusia se angajează să respecte suveranitatea, independența și granițele Ucrainei, să se abțină de la folosirea forței împotriva acesteia și să nu recurgă la arme nucleare. Prin anexarea Crimeii și declanșarea războiului în 2014 și 2022, Rusia a încălcat flagrant aceste angajamente, subminând atât securitatea Ucrainei, cât și încrederea în acordurile internaționale privind neproliferarea nucleară.
Mai recent, Rusia și-a arătat reaua credință respingând propuneri privind o încetare a focului pe 30 de zile, pe care Ucraina le-a acceptat.
CONTEXT: Într-un interviu pentru publicația ungară „Magyar Nemzet”, Serghei Lavrov a declarat că Rusia este deschisă unei soluții diplomatice în Ucraina doar după eliminarea „amenințărilor” legate de extinderea NATO. El a respins ideea unei încetări a focului, susținând că aceasta ar fi folosită de Kiev pentru regruparea militară, și a negat dreptul Ucrainei la suveranitate teritorială, invocând lipsa de reprezentare a populației rusofone.
De notat și că Rusia a folosit în mod repetat tema negocierilor de pace pentru a-și regrupa forțele și a continua agresiunea. În 2014, Acordurile de la Minsk au fost încălcate sistematic de Moscova, care a continuat să sprijine separatiștii din Donbas. În 2022, negocierile de la Istanbul au fost însoțite de bombardarea localităților ucrainene. Declarațiile recente ale lui Lavrov urmează același tipar: prezentarea unor condiții inacceptabile ca fiind propuneri rezonabile de pace. Aceste condiții nu urmăresc încetarea conflictului, ci consolidarea câștigurilor teritoriale obținute prin agresiune sau continuarea războiului.
