Europenii vor bloca orice plan american de pace întrucât vor ca războiul din Ucraina să dureze cât mai mult, potrivit unei narațiuni promovate de presa pro-Kremlin, care consideră că „pacea” înseamnă capitularea necondiționată în fața agresiunii de tip imperial a Rusiei.
ȘTIRE: Europa va „torpila” planul de pace al Statelor Unite și intenționează să blocheze complet acordul pregătit de americani și orice efort de pace, a declarat comentatorul „Rossia Segodnia”, directorul Centrului de Studii Eurasiatice, Vladimir Kornilov. „Europenii vor continua să bage bețe în roate. Chiar dacă, în cele din urmă, vom fi de acord cu planul lui Trump, măcar în linii mari, și vom încheia un anumit acord pe baza parametrilor săi, trebuie să înțelegem: Europa va continua să împiedice procesul nu doar înainte, ci și după semnarea oricărui acord de pace, pentru a-i zădărnici implementarea”, a subliniat analistul.
Potrivit lui, urmează ani lungi de negocieri și presiuni asupra Ucrainei și a sponsorilor săi europeni pentru a asigura îndeplinirea fiecărui punct al acestui plan. Specialistul în politici americane Malek Dudakov susține că principala sarcină a „șoimilor” din UE este să blocheze procesul de pace.
NARAȚIUNI: 1. UE blochează planul american de pace. 2. Europa vrea continuarea războiului și se opune oricărei soluții negociate. 3. Planul american este rezonabil, dar sabotat de „șoimii” europeni. 4. Ucraina este impusă de UE să refuze oferta de pace.
OBIECTIVE: Justificarea agresiunii ruse în Ucraina; prezentarea UE ca actor ostil păcii; legitimarea unui plan de pace, bazat pe pedepsirea victimei, convenabil doar Moscovei; erodarea sprijinului occidental pentru Ucraina.
Realitate: UE vrea pace, dar nu capitularea Ucrainei
DE CE SUNT FALSE NARAȚIUNILE: Documentul discutat la Geneva de către delegațiile Ucrainei și SUA nu reprezintă o propunere de pace, o soluție de compromis, ci o versiune influențată puternic de interesele Moscovei. Prevederile inițiale, prezentate drept pași către pace, vizau limitarea suveranității Ucrainei, reducerea armatei sale și acceptarea anexărilor teritoriale de către Rusia – elemente care contravin dreptului internațional și principiilor Cartei ONU. Corecțiile cerute de europeni nu constituie o sabotare, ci un efort firesc de a elimina pasaje care, dacă ar fi păstrate, ar legitima agresiunea rusă. De fapt, setul inițial de 28 de puncte semăna izbitor cu documente formulate la Moscova în 2022–2023, iar o parte substanțială a prevederilor era considerată de europeni și de Kiev drept inacceptabilă.
Europa a suportat costuri ridicate generate de război, de la reconfigurarea urgentă a pieței energetice la impactul inflaționist și la presiunile sociale generate de conflict. O pace durabilă este, în mod evident, în interesul direct al UE, însă Bruxellesul se teme că, dacă o astfel de pace va fi adusă de capitularea forțată a Ucrainei, Rusia ar fi încurajată să lanseze noi agresiuni.
Faptul că UE nu este dispusă să legitimeze un acord de capitulare forțată a Kievului este prezentat în presa pro-Kremlin drept „sabotaj”, când de fapt este o poziție conformă cu normele internaționale și cu opiniile majorității populației ucrainene. În realitate, statele europene au cerut includerea unor garanții de securitate reale pentru Ucraina, un mecanism solid de monitorizare internațională și sancțiuni severe în caz de nerespectare a acordului. Toate aceste elemente sunt incompatibile cu modelul rusesc al înghețării conflictului prin capitularea victimei.
Descrierea statelor europene drept „șoimi” ignoră faptul că toate documentele strategice adoptate de UE în ultimii ani au un caracter strict defensiv. Investițiile în apărare sunt o reacție la agresiunea rusă, nu o pregătire pentru o confruntare. În ansamblu, poziția UE se bazează pe principii: pacea trebuie să restabilească ordinea internațională, nu să o submineze; trebuie să respecte suveranitatea statelor, nu să consfințească anexări; și trebuie să ofere garanții de securitate. Ceea ce respinge UE nu este pacea, ci ideea unei păci-capitulare incompatibile cu stabilitatea pe termen lung și cu dreptul internațional.
Poziția oficială a Kievului, reafirmată constant de președintele Zelenski, este că Ucraina vrea să discute o soluție de pace, însă nu una care să legitimeze ocuparea teritoriilor sale. Suveranitatea statelor nu poate fi negociată sub amenințarea forței, iar o pace obținută prin cedări unilaterale riscă să prelungească și să agraveze conflictul. Experiența națională a Ucrainei, dar și precedentele din Georgia, Transnistria și Donbas demonstrează că înghețarea conflictelor prin scenarii scrise la Moscova nu aduce stabilitate, ci insecuritate.
De fapt, Rusia este cea care respinge o încetare reală a focului. În primăvara anului 2025, președintele ucrainean Volodimir Zelenski l-a invitat public pe Vladimir Putin să participe la o întâlnire directă la Istanbul pentru a discuta despre oprirea necondiționată a focului și identificarea unei soluții pașnice. Kremlinul a refuzat această propunere. Mai mult, în lunile de primăvară și vară ale anului 2025, Rusia a respins inițiativa ucraineană de a opri focul pe întreaga linie a frontului pentru o perioadă de 30 de zile, fără condiții prealabile. Moscova folosește discursul despre pace ca un instrument propagandistic, încercând să forțeze recunoașterea teritoriilor ocupate, dezarmarea Ucrainei și prezentarea propriei agresiuni ca un act legitim.
CONTEXT: Planul de pace propus de administrația Trump, aparent inspirat dintr-un document al Moscovei, includea inițial 28 de puncte. Printre acestea se numărau: limitarea extinderii NATO și renunțarea Ucrainei la aderare; plafonarea armatei ucrainene la 600.000 de militari; recunoașterea de facto a Crimeii și a regiunilor Donețk și Luhansk ca parte a Rusiei; înghețarea liniei de contact în Herson și Zaporojie; precum și crearea unui „Consiliu al păcii”, condus de Donald Trump, care să monitorizeze implementarea acordului. Întâlnirea de la Geneva din 23–24 noiembrie 2025, la care au participat oficiali americani, ucraineni și europeni, a avut drept scop analizarea acestui plan și corectarea punctelor considerate excesiv de favorabile Rusiei. În urma discuțiilor, documentul a fost redus de la 28 la 19 puncte. Printre modificările importante se numără reafirmarea dreptului Ucrainei de a decide singură dacă dorește să adere la NATO, introducerea unor garanții de securitate solide pentru Kiev și amânarea negocierilor privind eventuale schimbări teritoriale.
