UE impune transformarea terenurilor agricole în parcuri fotovoltaice și eoliene, punând în pericol securitatea alimentară a României, afirmă o cunoscută publicaţie conservatoare de sorginte suveranistă şi antieuropeană.
ȘTIRE: O notă confidențială ajunsă pe masa ultimei ședințe de guvern, făcută public, la grămadă cu celelalte proiecte de acte normative, scoate la iveală un aspect alarmant. Comisia Europeană a cerut României să dea în concesiune pentru energia regenerabilă nu mai puțin de 32.000 de hectare de teren din proprietatea Agenției Domeniilor Statului. Ministerul Agriculturii, care patronează ADS, trebuie acum să execute ordinul, dar problema este una cât se poate de bulversantă. Agenția Domeniilor Statului nu are decât 5.000 ha de terenuri degradate libere, la care se mai adaugă circa 10.000 ha de teren arabil, bun pentru agricultură.
NARAŢIUNE: Uniunea Europeană urmăreşte înfometarea populaţiei României, în numele tranziţiei la energie regenerabilă.
OBIECTIVE: Promovarea discursului suveranist, antieuropean şi antisistem, validarea propriilor afirmaţii conspiraţioniste, provocarea de proteste şi mişcări sociale antiguvernamentale.
UE nu obligă România să renunțe la terenuri agricole pentru a instala pe ele panouri fotovoltaice și eoliene
DE CE ESTE FALSĂ NARAȚIUNEA: Titlul „ADIO, HRANĂ!” utilizează mai multe tehnici clasice de dezinformare. În primul rând, extrapolează un fapt real – existența unor obiective privind dezvoltarea energiei regenerabile – într-o concluzie care nu rezultă din documentele oficiale. În al doilea rând, atribuie Comisiei Europene decizii care, în realitate, aparțin autorităților române. În al treilea rând, induce panică prin sugerarea unei opoziții absolute între producția de alimente și producția de energie, deși politicile europene urmăresc dezvoltarea simultană a securității energetice și a securității alimentare. Această narațiune se înscrie într-un tipar mai larg de dezinformare care prezintă politicile climatice europene drept un atac deliberat asupra agriculturii și asupra fermierilor, fără a oferi contextul legislativ și economic în care acestea au fost adoptate.
Niciun act legislativ european și nicio decizie a Comisiei Europene nu obligă România să renunțe la terenurile agricole productive pentru dezvoltarea energiei regenerabile. Articolele care promovează această narațiune pornesc de la un element real – obligația României de a desemna zone pentru accelerarea investițiilor în energie regenerabilă – dar îl prezintă într-un mod înșelător, omițând contextul și atribuind Comisiei Europene competențe pe care aceasta nu le are. În realitate, Uniunea Europeană stabilește obiective privind reducerea emisiilor și creșterea producției de energie din surse regenerabile, însă nu decide ce terenuri din România trebuie transformate în parcuri fotovoltaice sau eoliene. Alegerea amplasamentelor aparține autorităților române și trebuie să respecte legislația privind protecția mediului, amenajarea teritoriului și regimul juridic al terenurilor.
Instalațiile pentru energie regenerabilă vor fi construite în principal pe terenuri neproductive
În urma crizei energetice provocate de invazia Rusiei în Ucraina şi, mai nou, de războiul din Iran, Uniunea Europeană a adoptat inițiativa REPowerEU și a modificat Directiva privind energia regenerabilă pentru a accelera dezvoltarea proiectelor de energie curată. Printre măsuri se numără identificarea unor „zone de accelerare pentru energia regenerabilă” – „renewables acceleration areas”, unde procedurile de autorizare pot fi simplificate după efectuarea evaluărilor strategice de mediu. Scopul acestor zone este reducerea birocrației și scurtarea timpului necesar construirii unor noi capacități energetice, nu înlocuirea agriculturii cu panouri fotovoltaice. Statele membre sunt cele care identifică aceste zone, în funcție de propriile condiții geografice, economice și de mediu. Comisia Europeană nu stabilește amplasamentele și nu poate obliga un stat membru să utilizeze anumite terenuri agricole.
Materialele alarmiste invocă faptul că România ar trebui să pună la dispoziție aproximativ 32.000 de hectare pentru dezvoltarea energiei regenerabile, prezentând acest număr fără explicațiile necesare. Astfel, suprafața se referă la identificarea unor zone destinate accelerării investițiilor și nu înseamnă că întreaga suprafață va fi ocupată de panouri fotovoltaice sau turbine eoliene. Şi mai important, documentele oficiale și declarațiile autorităților române arată că prioritatea este utilizarea terenurilor degradate, neproductive, fostelor platforme industriale sau a altor terenuri aflate în proprietatea statului, tocmai pentru a limita impactul asupra terenurilor agricole valoroase.
România permite deja, prin legislația națională, dezvoltarea unor proiecte de energie regenerabilă pe anumite terenuri agricole extravilane, în condiții strict reglementate. Aceste prevederi au fost adoptate de Parlamentul și Guvernul României și nu reprezintă o obligație impusă direct de Comisia Europeană. În plus, legislația stabilește limite privind suprafețele, proceduri de autorizare și condiții privind schimbarea categoriei de folosință a terenurilor. Nu există o obligație generală de transformare a terenurilor agricole productive în terenuri destinate producerii de energie.
Energia regenerabilă și agricultura nu sunt incompatibile
Narațiunea potrivit căreia dezvoltarea energiei regenerabile înseamnă automat reducerea producției de hrană ignoră modul în care aceste proiecte sunt implementate în Europa. În majoritatea statelor membre, investițiile sunt orientate către acoperișuri, terenuri degradate, foste situri industriale, parcări, infrastructură existentă sau terenuri cu productivitate agricolă redusă.
Totodată, în ultimii ani s-a dezvoltat conceptul de „agrivoltaic”, care permite utilizarea aceleiași suprafețe atât pentru producția agricolă, cât și pentru producerea energiei electrice, prin amplasarea panourilor fotovoltaice sau a turbinelor eoliene astfel încât activitatea agricolă să poată continua. Turbinele eoliene ocupă doar 1% din suprafața unui parc eolian, restul terenului putând fi folosit în continuare. În Danemarca, de exemplu, multe turbine sunt instalate pe terenuri agricole, fără a afecta activitatea fermierilor. Prin urmare, afirmația că energia regenerabilă presupune inevitabil renunțarea la agricultură nu este susținută de experiența statelor europene și nici de politicile Uniunii Europene.
Energia verde este criticată pentru că amenință interesele producătorilor de hidrocarburi
CONTEXT: Energia regenerabilă amenință supremația industriei producătoare de combustibili fosili, iar din acest motiv a devenit ținta numeroaselor dezinformări, care pretind că turbinele eoliene, ca și panourile solare fotovoltaice, sunt ineficiente și dăunătoare pentru mediu. Teorii privind pierderile imense pe care le provoacă în economie sau pericolul potențial al acestora pentru animale şi plante circulă în spațiul public, ignorând cu bună știință faptul că, deși există într-adevăr un impact, acesta este mult mai mic decât cel cauzat de poluare sau traficul auto. De fapt, toate aceste teorii ascund interese economice directe, ale industriei combustibililor fosili, marile companii din sectorul cărbunelui, petrolului sau gazelor naturale având un interes evident în menținerea dependenței de sursele tradiționale. Pe lângă aceasta, există și interese locale, cum ar fi zonele dependente economic de exploatarea cărbunelui sau gazului, iar dispariția acestor exploatații ar duce la șomaj ridicat, dispariția surselor de venit și un pronunțat declin economic regional. În plus, „lupta” cu energia verde poate ascunde interese pur electorale, tema fiind folosită pentru a construi un conflict între „oamenii simpli” care plătesc facturile și „elitele” care încasează. În România, criticarea producției de energie eoliană este utilizată de opoziția suveranistă ca simbol al refuzului de a implementa „politicile totalitare” ale Uniunii Europene privind reglementările climatice, taxele pe carbon etc. În acest sens, energia își pierde valoarea economică și devine un instrument ideologic conservatorist, nelegat neapărat de bani, ci de preferința pentru status quo-ul socio-politic existent.
Energia este un instrument de manifestare a puterii la nivel global, iar statele mari exportatoare de petrol și gaze naturale își văd amenințate pozițiile de forță odată cu creșterea producției de energie verde. Rusia, de exemplu, își poate pierde rapid nu doar veniturile din exporturi, ci și influența politică asupra țărilor care depind energetic de capriciile Moscovei. În acest sens, la câteva luni după invadarea Ucrainei, Vladimir Putin ironiza Uniunea Europeană pentru încercările sale de a-şi reduce dependenţa de combustibilii fosili din Rusia, prin tranziția la energia verde. „Sunt mari experţi în domeniul relaţiilor neconvenţionale, iar în domeniul energiei, au decis să se bazeze şi pe tipuri de energie neconvenţională – soarele şi vântul. [...] Ar fi amuzant dacă nu ar fi atât de trist”, afirma sarcastic liderul de la Kremlin. Însă nu doar Rusia caută să manipuleze percepția publică referitoare la energia verde, ci și SUA, odată cu realegerea lui Donald Trump ca președinte. Preocupat preponderent de situația marilor companii petroliere americane, în cel de-al doilea mandat al său, Trump a decis anularea mai multor proiecte de energie curată, a îndemnat companiile de petrol și gaze „să foreze, să foreze, să foreze”, a concediat sute de oameni de știință din domeniul protecției mediului și a dispus ștergerea studiilor acestora, mergând până la a interzice mențiunile despre „schimbările climatice” și „emisiile de carbon” în cadrul guvernului american. În plus, Trump a retras (din nou!) SUA din acordul climatic de la Paris, vizând în același timp și politicile climatice ale altor țări, sugerând Marii Britanii de exemplu, să-și dărâme turbinele eoliene „urâte” în favoarea mai multor foraje petroliere, și presând Uniunea Europeană să cumpere mai mult petrol și gaze americane și să renunțe la reglementările sale privind clima. În prezent, Statele Unite sunt al doilea cel mai mare poluator la nivel mondial, după China, și continuă să rămână în urmă în efortul de a-și reduce emisiile de carbon.
---copie-image.webp)
