FAKE NEWS: Chișinăul duce o activitate subversivă împotriva Transnistriei

Soldații statului nerecunoscut Transnistria participă la o paradă militară în timpul sărbătorii Zilei Independenței în Tiraspol, Moldova, 2 septembrie 2013.
© EPA/STRINGER   |   Soldații statului nerecunoscut Transnistria participă la o paradă militară în timpul sărbătorii Zilei Independenței în Tiraspol, Moldova, 2 septembrie 2013.

Acțiunile Chișinăului pentru apărarea drepturilor omului din regiunea transnistreană sunt comentate drept activitate subversivă de propaganda rusă, invocând că unii tineri care absolvesc instituțiile de învățământ cu predare în grafia latină refuză să se înroleze în așa-numita armată controlată de Tiraspol.

ȘTIRE: Autoritățile moldovene încearcă să împiedice recrutarea în armata transnistreană prin intermediul școlilor cu predare în limba română din regiune.

Despre acest lucru a vorbit vicepremierul Republicii Moldova pentru „reintegrare”, Valeriu Chiveri, într-un interviu.

„Da, există cazuri în care tinerii, în special cei care au studiat în școli cu predare în limba română, fug pe malul drept. Noi le-am dat – nu vreau să spun instrucțiuni – sfaturi profesorilor și părinților să se înscrie la evidența militară pe malul drept. Este o posibilitate de a fi protejați de recrutarea pe malul stâng. Nu este garantat, dar foarte des acest lucru permite evitarea recrutării”, a declarat Chiveri.

El a recunoscut că nu sunt foarte mulți cei care fug. În plus, Republica Moldova are „posibilități limitate de a le oferi azil”.

Armata transnistreană numără aproximativ 5.000 de militari. În plus, tinerii transnistreni semnează contracte pentru a servi în Grupul Operativ al Trupelor Ruse (GOTR).

În prezent, 2.400 de elevi din Transnistria studiază în limba română. Ceilalți studiază în limba „moldovenească”, utilizând grafia chirilică tradițională. RMN este singurul loc în care aceasta este păstrată. Nazistul Chiveri insistă ca toți transnistrenii să învețe limba română.

NARAȚIUNI: 1. Transnistria este un actor statal iar Republica Moldova se amestecă în afacerile interne ale acestuia. 2. Republica Moldova este un pericol pentru Transnistria. 3. Chișinăul impune românizarea Transnistriei.

OBIECTIV: De a prezenta Transnistria drept un actor statal legitim; de a construi imaginea Republicii Moldova ca sursă de amenințare pentru securitatea și existența regiunii transnistrene; de a induce percepția că autoritățile de la Chișinău urmăresc „românizarea” forțată a populației din stânga Nistrului și eliminarea limbii și identității „moldovenești” promovate de administrația separatistă de la Tiraspol.

Chișinăul nu se amestecă în afacerile interne ale altui stat, ci încearcă să protejeze drepturile propriilor cetățeni pe teritoriul care, juridic, îi aparține

DE CE SUNT FALSE NARAȚIUNILE: Transnistria nu este un stat recunoscut internațional; chiar dacă de facto teritoriul său este controlat de autorități separatiste, de jure acesta face parte din Republica Moldova. Organizațiile internaționale, inclusiv OSCE, consideră Transnistria parte a Republicii Moldova, iar soluționarea conflictului este urmărită pe baza suveranității și integrității teritoriale a Republicii Moldova, cu acordarea unui statut special regiunii. În acest context, implicarea autorităților de la Chișinău în problemele regiunii nu reprezintă imixtiunea unui stat străin în afacerile interne ale Transnistriei, ci ține de exercitarea atribuțiilor statului asupra unui teritoriu al său.

În plus, declarația este scoasă din context și prezentată manipulatoriu. Valeriu Chiveri a vorbit despre încălcarea drepturilor omului în regiunea separatistă, care a fost constatată și în rapoarte naționale și internaționale. De asemenea, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit că, deși autoritățile constituționale de la Chișinău nu exercită control efectiv asupra regiunii, Transnistria rămâne parte a teritoriului Republicii Moldova, iar Chișinăul are obligații privind protecția drepturilor persoanelor de acolo. Trebuie precizat că Valeriu Chiveri a spus că nu doar tineri care și-au făcut studiile la liceele cu predare în limba română s-au eschivat de la exercitarea serviciului militar în armata transnistreană.

„Românizarea” reprezintă, de fapt, un efort de a restabili adevărul istoric și lingvistic, falsificat de aberația neo-imperialistă sovietică a „moldovenismului”

„Românizarea” impusă de Chișinău a fost principala sperietoare pentru populația din regiune pentru a autoproclama independența Transnistriei pe 2 septembrie 1990, pe fundalul destrămării fostei URSS. În realitate, mai mulți istorici consideră că de fapt, aceasta a fost o reacție a elitelor politice și economice din stânga Nistrului, clientelare Moscovei, în încercarea de a-și menține statutul și privilegiile pe care și le creaseră în perioada sovietică. Separatismul transnistrean „nu a fost o revoltă a minorităților, dar a elitelor politice și economice”, consideră istoricul american Charles King.

Republica Moldova și Occidentul/România sunt prezentate în continuare drept o amenințare directă la adresa Transnistriei și „statalității” transnistrene, iar Veridica a demontat anterior narațiuni false în care Chișinăul este acuzat că urmărește anexarea Transnistriei și integrarea acesteia în România sau că NATO pregătește la solicitarea Chișinăului un atac asupra Transnistriei. În același context se încadrează și narațiunea potrivit căreia Chișinăul forțează Tiraspolul să răspândească narațiuni pro-românești și anti-rusești.

În perioada sovietică, limba română a fost supusă unui proces de rusificare și de transformare artificială în „limbă moldovenească”, fiind trecută inclusiv la grafia chirilică. „Gramatica moldovneascî” editată în 1930 de Leonid Madan, șeful secției lingvistică a Comitetului științific moldovenesc, este un exemplu concludent în acest sens. „Cultura și limba romîneascî di azi, fiind mînuitî di clasu burjuaznic, sî orienteazî spri Franțîia. Deatîta az în România domnești o limbî amestecatî cari nu-i priceputî plugariului moldovan”, explica Pavel Chior în „Dispri orfografia linghii moldovinești”, citat de Marian Voicu în culegerea „Vin rușii”. Noua gramatică a inclus cuvinte din limba rusă sau care, așa cum remarcă Marian Voicu, „amintesc de noulimba lui Orwell – gâtlegău pentru cravată, mâncătoare (sufragerie), nasnic (nazal), nicăfacere (trândăveală), sîngurzburător (aeroplan), amuvremnic (contemporan)”.

Transnistria, o regiune separatistă sprijinită de Moscova care duce de zeci de ani o politică de rusificare și „moldovenizare”

CONTEXT/ETOS LOCAL: La 2 septembrie 1990 în regiunea de est a Republicii Moldova (pe atunci Republica Sovietică Socialistă Moldovenească) a fost creată o enclavă separatistă, numită ulterior Republica Moldovenească Nistreană. Pretextul invocat de transnistreni era că elitele de la Chișinău sunt naționaliste.

În 1992 conflictul politic s-a transformat într-unul armat, soldat cu sute de morți, care s-a încheiat în urma semnării unui acord de încetare a focului între președinții de atunci ai Republicii Moldova și Rusiei, Boris Elțin și, respectiv, Mircea Snegur. Acordul prevedea și crearea unei Misiuni de pacificare pe Nistru, formată inclusiv din militari ruși.

Pe parcursul celor peste trei decenii, Chișinăul și Tiraspolul (capitala regiuni separatiste) nu au ajuns la un consens. Transnistria nu a fost recunoscută ca stat independent decât de alte câteva enclave din spațiul ex-sovietic, dar a fost susținută mereu direct sau indirect de Moscova, inclusiv prin faptul că-i livrează gaz gratuit.

Toate școlile moldovenești/românești din Transnistria adoptaseră grafia latină în 1989, după ce, pe 31 august, limba română a fost legiferată în întreaga RSS Moldovenească. Schimbarea a fost însă anulată forțat în august 1994, când liderul separatist de atunci Igor Smirnov a emis un „decret” care a interzis alfabetul latin în școlile transnistrene. Opt școli din regiunea transnistreană au continuat însă să se conducă de curriculumul Ministerului Educației de la Chișinău, inclusiv grafia latină. De-a lungul anilor, în special începând cu 2004, acestea au fost supuse presiunilor și amenințărilor, unele au fost evacuate, iar numărul de elevi a scăzut de la peste 5.000, la începutul anilor 2000, până la aproximativ 1350 în anul de studii 2015-2016. În ultimul deceniu, însă, numărul de elevi care studiază în cele opt instituții de învățământ cu predare în grafia latină a început să crească ușor, în pofida depopulării tot mai mari a regiunii, astfel că în acest an de studii sunt înmatriculați peste 2100 de elevi.

Timp citire: 5 min