Studenţii români sunt forţaţi să înveţe istoria și limba ucrainene, în detrimentul istoriei naţionale, potrivit lui Ion Cristoiu, cunoscut promotor al narațiunilor antiucrainene. Jurnalistul, fost colaborator al Securității lui Ceaușescu, s-a consacrat după Revoluție cu Evenimentul Zilei, ziar devenit celebru pentru știri false gen cea cu găina care a născut pui vii.
ȘTIRE: Mirabela Grădinaru, partenera de viață a președintelui Nicușor Dan, a primit-o la Palatul Cotroceni, miercuri, pe prima doamnă a Ucrainei, Olena Zelenska, și au semnat un memorandum privind participarea universităților românești la studierea istoriei și culturii ucrainene. Dar de ce să studiem noi asta? Noi nu studiem istoria României. Și apoi, ce e aia istoria Ucrainei?
NARAŢIUNE: Studenţii români sunt forţaţi să înveţe istoria şi limba Ucrainei, în urma unui memondarum semnat de partenera preşedintelui Nicuşor Dan, Mirabela Grădinaru.
OBIECTIVE: Amplificarea sentimentelor antiucrainene, promovarea discursului „suveranist”, scăderea încrederii în autorități, provocarea şi amplificarea de tensiuni sociale.
Părintele găinii cu pui vii lovește din nou: în realitate studenții nu sunt obligați să învețe istoria Ucrainei, iar Mirabela Grădinaru nu a semnat vreun document în acest sens
DE CE ESTE FALSĂ NARAȚIUNEA: Afirmația potrivit căreia studenții din România ar urma să fie forţaţi să studieze limba, cultura și istoria Ucrainei, în detrimentul disciplinelor naționale, este complet falsă şi nu are niciun fel de suport în realitate. Întreaga poveste a fost inventată pornind de la un fapt real și anume decizia a trei universităţi româneşti de a adera la „Global Coalition for Ukrainian Studies”, o inițiativă internațională lansată de Ucraina pentru dezvoltarea studiilor academice despre spațiul ucrainean.
Însă, în ciuda exagerărilor alarmiste ale lui Ion Cristoiu, participarea Universităţii din București, Universităţii „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca și Universităţii „Ștefan cel Mare” din Suceava la acest program nu produce niciun fel de obligații asupra sistemului de învățământ din România. Memorandumul semnat de rectorii celor trei instituţii de învăţământ superior din România nu elimină studiul istoriei sau literaturii românești din universităţi şi nici nu generează vreun control ucrainean sau obligații politice directe în domeniul educaţiei. GCUS este doar un proiect academic folosit ca instrument de diplomație culturală de autorităţile de la Kiev. Confuzia indusă intenţionat în spațiul public provine, în mare parte, din interpretarea tendenţioasă a termenului „Studii ucrainene”. În mediul academic internațional, astfel de programe sunt specializări opționale, similare studiilor „germane”, „slavice” sau „orientale”. Ele nu sunt discipline obligatorii pentru toți studenții, ci domenii de cercetare și formare pentru cei interesați de o anumită arie geografică sau culturală. Extinderea lor într-o universitate nu afectează structura generală a programelor de studii și nu reduce ponderea disciplinelor naționale.
Evident, memorandumul în cauză NU a fost semnat de Mirabela Grădinaru, care într-adevăr nu are acest drept. Partenera preşedintelui Nicuşor Dan a avut doar rolul de „gazdă” a întâlnirii de la Palatul Cotroceni, prezenţa sa la eveniment fiind una strict de imagine publică. Mirabela Grădinaru a fost, dacă vreţi, facilitatorul simbolic al întâlnirii oficialilor universitari cu Olena Zelenska, participând la discuții și ceremonie. Nici măcar soţia preşedintelui ucrainean nu a semnat documentul, ea fiind doar promotor al inițiativei, de asemenea fără drept de semnătură în numele statului ucrainean sau al universităților din ţara vecină. În realitate, documentele au fost semnate de persoane aflate în conducerea instituţiilor implicate în proiect, respectiv rectorul Marian Preda din partea Universităţii din Bucureşti, Sergiu Mișcoiu, director al Centrului de Cooperări Internaționale al Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca și de Ștefan Purici, prorector al Universității „Ștefan cel Mare” din Suceava.
În concluzie, memorandumul nu este un tratat internațional și nu produce obligații pentru sistemul educațional național. Semnat de conducerea universităţilor implicate, nu de partenera şefului statului, el funcționează ca un cadru de cooperare academică voluntară, prin care universitățile pot dezvolta cursuri opționale, schimburi academice, proiecte de cercetare sau parteneriate internaționale. În niciun punct al documentelor publice nu apare vreo prevedere care să impună studenților români obligativitatea de a studia limba sau istoria Ucrainei, și cu atât mai puțin înlocuirea disciplinelor dedicate istoriei și culturii române.
Programul pentru Studii ucrainene are deja ca parteneri unele din cele mai prestigioase universități din lume
CONTEXT: Global Coalition for Ukrainian Studies - GCUS este o inițiativă internațională lansată oficial în 2024 de statul ucrainean pentru a extinde studiile despre Ucraina în universități din întreaga lume. Proiectul urmărește, potrivit autorităţilor de la Kiev, „decolonizarea” studiilor despre Ucraina, prin reducerea „perspectivei ruseşti” asupra istoriei, eficientizând astfel combaterea „narațiunilor imperiale ruse” despre Ucraina, dar şi cooperarea academică internațională. Soţia preşedintelui ucrainean, Olena Zelenska, cea care se implică activ în promovarea programului, a declarat că iniţiativa trebuie să transmită „adevărul despre Ucraina din Ucraina însăși”. Astfel, universitățile angrenate în proiect se angajează, în diferite grade, să introducă sau să extindă cursuri despre Ucraina, să organizeze conferințe și evenimente despre spaţiul cultural ucrainean, să găzduiască profesori și studenți ucraineni sau să creeze centre sau departamente de studii ucrainene. Până la acest moment, în proiect s-au înscris universități din SUA, Marea Britanie, Austria, Canada, Irlanda, Polonia, Japonia, Africa de Sud etc., dintre care amintim universitatea britanică Cambridge, universităţile americane Columbia şi Georgetown sau Universitatea din Viena.
Specialişti din mai multe state afirmă că iniţiativa ucraineană este similară în multe privinţe cu proiecte derulate de institute culturale naționale extinse la scară academică, precum studiile despre Rusia, SUA sau China şi chiar România, aşa cum este programul derulat de prestigioasa universitate britanică Oxford în cadrul căreia se predau cursuri de lingvistică, filologie romanică, istorie și cultură ale României. De asemenea, studenții care doresc să aprofundeze cultura, istoria și literatura română o pot face prin programele de masterat și doctorat din cadrul Facultăţii de limbi medievale şi moderne, ce permit cercetări comparative și interdisciplinare care includ spațiul românesc și est-european.
„Cine critică Ucraina bine, Rusia te vede”
„Problema ucraineană” rămâne una din temele majore ale dezbaterilor din spațiul media românesc, invadat de propaganda suveranistă de inspirație moscovită; ca să parafrazăm o expresie celebră a lui Gheorghe Hagi, „cine critică Ucraina bine, Rusia te vede”.
Principalele narațiuni anti-ucrainene vizează „prigoana” la care sunt supuși românii ce trăiesc pe teritoriul Ucrainei, dar și ajutorul pe care autoritățile de la București îl acordă Kievului în susținerea efortului de război. Mai mult, Ucraina este considerată vinovată pentru majoritatea problemelor economice cu care se confruntă în prezent România, pentru că pur și simplu nu se predă și continuă să lupte pentru independență și SUVERANITATE.
Ion Cristoiu este unul dintre cei mai de seamă exponenţi ai acestui efort propagandistic de proporţii, care nu doar că se poziţionează constant împotriva oricărei acţiuni diplomatice ucrainene, ci încearcă şi cosmetizarea imaginii Rusiei în ochii publicului românesc, afirmând că „Rusia a invadat România doar o dată”, deși documentele istorice consemnează cel puțin douăsprezece astfel de acțiuni ostile ale Moscovei asupra teritoriilor românești de astăzi. De la începutul conflictului din Ucraina, cunoscutul jurnalist a promovat mai multe narațiuni false de origine rusă, precum cea din ianuarie 2023 care susținea că Occidentul și România vor intra în război de partea Ucrainei sau că mişcarea suveranistă din România nu are accente extremiste şi antioccidentale. De altfel, „maestrul” promovează narațiuni false legate de Ucraina încă dinaintea declanșării invaziei propriu-zise; de exemplu, cu doar câteva zile înainte, el spunea că presa occidentală dezinformează cu privire la criza din acea țară, iar după invazie a emis teze care afirmau că ucrainenii sunt carnea de tun a Occidentului, că războiul din Ucraina reprezintă un pretext pentru denigrarea Rusiei, cenzură, înfricoșarea populației în România și Europa și îmbogățirea vânzătorilor de armament.
De notat că Ion Cristoiu și-a început cariera jurnalistică în perioada regimului comunist, când a ajuns redactor-șef adjunct la „Scânteia tineretului”, publicație propagandistică a UTC. În anii '80, Cristoiu a fost și colaborator al Securității, cu numele de cod „Coroiu”. După revoluția din 1989, Cristoiu a condus cotidianul „Evenimentul zilei”, cunoscut inclusiv pentru așa-numitele „fonfleuri”, știri false inventate de membri ai redacției. Cea mai celebră dintre acestea a fost cea privitoare la o găină care ar fi născut pui vii.
Verifică sursele:
---copie-image.webp)
