Presa occidentală dezinformează cu privire la criza din Ucraina, care este, de fapt, o diversiune a Occidentului. Aceste narațiuni false sunt promovate de unul dintre cei mai controversați jurnaliști români, Ion Cristoiu, și amplificate de portavocea Kremlinului, Sputnik.
ȘTIRE: Vineri, 11 februarie 2022, ora 23.42 Der Spiegel a publicat pe site, sub semnătura a patru redactori – Maik Baumgärtner, Matthias Gebauer, Martin Knobbe și Fidelius Schmid (Ilf și Petrov au lansat scrisul în doi, presa germană inaugurează scrisul în patru!) – articolul intitulat: „CIA se așteaptă la un atac rusesc săptămâna viitoare” care debuta în chip de Breaking News, arată Cristoiu în analiza sa.
Cristoiu redă întocmai, la început, presupunerile Spiegel care spune că, potrivit informațiilor sale, ”SUA și-au avertizat aliații din Europa că se tem de un atac rusesc miercuri” […] Jurnalistul român observă că informația s-a rostogolit pe întreaga planetă fără a ridica semne de întrebare și pentru că, spre deosebire de Bild, Spiegel a procedat mai subtil și prin asta mai perfid. De exemplu, spre deosebire de Bild, Spiegel nu invocă ”un anume serviciu de informații”, ci chiar CIA și Serviciile Secrete ale Pentagonului […] Cristoiu arată chiar că Der Spiegel, The Guardian, CNN, BBC, Deutsche Welle, instituții de presă cu pretenții de a fi exemple de corectitudine, s-au dovedit, din punct de vedere a născocirilor, mult peste OTV, celebra televiziune a lui Dan Diaconescu […] Cristoiu mai observă și că manipulările ordinare ale presei occidentale în chestiunea Crizei Ucraina seamănă izbitor cu cele din perioada teroriștilor din decembrie 1989”>>.
NARAȚIUNI: 1. Presa occidentală dezinformează cu privire la criza din Ucraina. 2. Presa occidentală este una senzaționalistă, la fel ca defuncta televiziune OTV, și inventează știri. 3. Criza din Ucraina este o diversiune a Occidentului menită să abată atenția, la fel cum teroriștii au fost inventați la Revoluția din România pentru ca gruparea Iliescu să preia puterea. 4. (implicit) Rusia nu este un agresor în Ucraina.
CONTEXT/ETOS LOCAL: Începând cu primăvara lui 2021, Rusia, stat care a invadat deja Ucraina în 2014 iar de atunci sprijină și forțele separatiste din Donbass, amenință cu o intensificare a violențelor și un nou atac. În primăvara lui 2021 Rusia a mobilizat forte semnificative în apropierea granițelor Ucrainei, iar după o retragerea a acestora în urma convorbirile Vladimir Putin – Joe Biden, le-a mobilizat din nou la sfârșitul anului. În urma celei de-a doua mobilizări, Ucraina aproape că a fost încercuită, forțele rusești fiind prezente în Crimeea ocupată și la Marea Neagră (unde au fost aduse și nave de război din alte zone), de-a lungul graniței comune și în Belarus, unde au fost organizate exerciții comune cu armata locală. Forțele rusești au la dispoziție și cantități importante de armament greu, ofensiv, iar dimensiunea și poziționarea lor au generat îngrijorare la Kiev și în Occident. Ca răspuns la aceste îngrijorări, Rusia a formulat revendicări, solicitând ultimativ garanții din partea Occidentului că NATO nu se va extinde înspre est, deși cererea de aderare este apanajul suveran al fiecărui stat; mai mult, Moscova a cerut și retragerea Alianței pe pozițiile de la sfârșitul Războiului Rece. Practic, pe fondul unei demonstrații de forță militară și a amenințării implicite că această forță va fi folosită (Rusia nu a exclus în niciun moment un război, a spus doar că nu și-l dorește) Kremlinul vrea refacerea arhitecturii de securitate din Europa și revenirea la un sistem de relații între marile puteri specific, mai degrabă, secolului al XIX-lea, când Europa era dominate de imperii.
Sub pretextul că îi este amenințată securitatea, Rusia se opune dorinței suverane a Ucrainei de a-și alege singură viitorul și a creat în estul său un focar de instabilitate în regiunile Donetsk și Lugansk prin sponsorizarea și sprijinirea vădită a separatiștilor, inclusiv prin compania de mercenari Wagner.
Propaganda rusă marșează intens pe construirea unei imagini de agresor a Occidentului, când de fapt Rusia este cea care a întreprins o serie de acțiuni agresive în regiune și dincolo de aceasta, recurgând fie la mijloace convenționale, fie la tehnici hibride. Invadarea Georgiei, în 2008, și a Ucrainei în 2014, atacurile cibernetice, operațiunile de dezinformare, tentativele de amestec în procesele electorale ale unor state occidentale fac parte, de mai bine de un deceniu, din arsenalul utilizat de Moscova pentru a-și atinge obiectivele politice.
Ion Cristoiu pare să preia ca de la sine înțelese afirmațiile Rusiei, că nu este vorba de niciun fel de pregătire de război, și caută să ridiculizeze presa occidentală și modul în care aceasta relatează despre criza din Ucraina. Cristoiu include întreaga presă occidentală în categoria distinctă a tabloidelor și, mai mult, preia și afirmații ale propagandei rusești (dar și ale zonei de dreapta, populiste, din Occident) privind credibilitatea acesteia.
Demersul este făcut în condițiile în care Ion Cristoiu are probleme serioase de credibilitate și este asociat exact cu tipul de abordare non-jurnalistică de care acuză acum o serie de publicații care și-au construit o credibilitate solidă de-a lungul a zeci de ani de activitate. Ion Cristoiu, care provine din presa comunistă, a condus, după Revoluție, Evenimentul Zilei, un cotidian cunoscut în epocă tocmai pentru că a adus stilul tabloid în România și pentru că inventa știri (au făcut istorie cele cu găina care naște pui vii sau cu fetița cu două capete). În anii post-Evenimentul Zilei, Ion Cristoiu a avut colaborări cu așa-numitele „televiziuni ale mogulilor” care au fost acuzate de-a lungul timpului că, în interesul politic/economic al patronilor, au purtat numeroase campanii de dezinformare și manipulare a publicului.
Criza din Ucraina nu a fost inventată de Occident, cum ar vrea să arate Ion Cristoiu. Rusia este cea care, în 2013, a făcut presiuni uriașe ca Ucraina să nu mai semneze Acordul de asociere la UE. Când populația s-a revoltat și a îndepărtat regimul care renunțase la aspirațiile pro-europene, Rusia a invadat și anexat Crimeea și a jucat un rol în evenimentele următoare din Donbass – declanșarea insurecției, război, proclamarea republicilor separatiste, care nu ar rezista fără sprijinul Moscovei. Actuala criză de la granițele Ucrainei s-a declanșat în condițiile în care Rusia, fără să fie provocată în vreun fel, a mobilizat o armată puternică, a poziționat-o în jurul Ucrainei, apoi, cu această amenințare a forței, a emis cereri ultimative; așadar, este o criză creată în întregime de Rusia, la care cancelariile occidentale au reacționat în încercarea de a preveni un război și care a fost reflectată ca atare de presă.
OBIECTIV: Inducerea ideii că Rusia nu va ataca Ucraina și că opinia publică trebuie să fie mai relaxată pe acest subiect. Decredibilizarea presei occidentale. Portretizarea Rusiei ca o victimă inocentă a propagandei occidentale.
DE CE SUNT FALSE NARAȚIUNILE: Presa occidentală urmărește atent criza din Ucraina și mișcările de trupe pe care Rusia le face la granițele Ucrainei, acolo unde a adus fără precedent circa 130.000 de militari și echipament greu de luptă. Sunt prezentate, constant, toate punctele de vedere ale actorilor implicați (inclusiv Rusia), relatări de la fața locului, analize ale unor experți etc., astfel încât publicul să își facă o imagine cât mai completă. În aceeași presă occidentală au apărut inclusiv critici care vizau estimările și previziunile serviciilor de informații (care intrau în contradicție cu analizele unor experți civili) sau declarațiile unor oficialități cu privire la iminența unui conflict.
Modul în care Ion Cristoiu încearcă să tragă paralele între instituții media occidentale de prestigiu internațional cu instituții de tip tabloid – tabloidul Bild cu publicația de investigații Der Spiegel, CNN cu OTV-ul lui Dan Diaconescu – amintește de o tehnică de ridiculizare folosită frecvent de propaganda rusă pentru a bagateliza și ironiza în același timp presa occidentală credibilă. Ion Cristoiu chiar face apel, în ceea ce privește CNN, și la argumente tipice dreptei populiste americane și fostului președinte Donald Trump, care fără să prezinte vreo probă a expediat constant știrile care nu i-au convenit drept „fake news”, în ciuda numeroaselor probe care probau exact contrariul.
De notat că și Rusia și propaganda sa au mers pe aceeași teză, că presa și oficialii occidentali creează isterie și vrea să inducă panică în rândul opiniei publice.
Toate publicațiile citate mai sus au menționat, pe surse, o informare dată de Statele Unite aliaților lor europeni. Este vorba de estimări făcute în baza unor informații specifice pe care le au la dispoziție serviciile de informații, estimări care spuneau că „atacul ar putea avea loc deja miercurea viitoare”, „der Angriff könnte bereits am kommenden Mittwoch erfolgen” (sublinierile aparțin Veridica). Ion Cristoiu ignoră, așadar, o chestiune de nuanță extrem de importantă, preluată ca atare de toată presa pe care o denunță: nimeni nu a zis că războiul va izbucni miercuri, ci doar că ar putea să izbucnească începând cu acea zi. Practic, Ion Cristoiu face exact ceea ce îi acuză pe alții că ar face: minte și manipulează în pofida evidențelor.
Tot cu scopul de a induce în eroare, Ion Cristoiu, preluat de Sputnik, face o paralelă forțată între titlurile din prezent ale presei occidentale și manipulările din timpul Revoluției din 1989 pentru a da o dimensiune locală a fenomenului pentru cititor.
SÂMBURE DE ADEVĂR: Der Spiegel și alte organizații media au menționat existența unor informări privind iminența unui atac al Rusiei contra Ucrainei.
Verifică sursele:
