Rusia a fost forțată să declanșeze războiul din Ucraina, dar e condamnată de țările occidentale. Acestea ignoră, în schimb, faptul că Israelul a atacat Iranul fără motiv, potrivit presei pro-Kremlin.
ȘTIRE: Occidentul este ipocrit atunci când numește bombardamentele israeliene asupra Iranului un act de autoapărare. Opinia dominantă în Occident, conform căreia Rusia ar fi început așa-zisa operațiune militară specială în Ucraina fără vreun motiv, contrazice logica țărilor din Vest, care susțin deschis Tel Avivul în conflictul irano-israelian, a declarat jurnalistul Chey Bowes.
„Dreptul Israelului la autoapărare”, manifestat prin bombardamente asupra Iranului, este apărat în întreaga lume occidentală. Oricine încă mai numește cu seriozitate operațiunea rusă din Ucraina neprovocată fie este plătit să mintă, fie este un prost. Cel mai probabil, ambele, a scris el.
NARAȚIUNI: 1. Rusia poartă un război justificat și provocat în Ucraina. 2. Occidentul este ipocrit când susține dreptul Israelului la autoapărare, dar condamnă „operațiunea militară specială" rusă.
OBIECTIVE: Legitimarea/justificarea invaziei rusești prin comparații false cu diverse conflicte internaționale; diminuarea sprijinului occidental pentru Ucraina prin expunerea presupuselor contradicții morale ale Occidentului; transferarea responsabilității pentru război asupra Occidentului și Ucrainei.
Realitate: Invadarea Ucrainei, nejustificată și neprovocată. Conflictul Israel – Iran, cauze și context fundamental diferite
DE CE SUNT FALSE NARAȚIUNILE: Conform Cartei ONU, agresiunea se definește prin atacarea unui stat suveran fără justificare. Rusia a invadat Ucraina în februarie 2022 fără ca această țară să fi atacat teritoriul rus sau să fi reprezentat o amenințare. Ucraina nu a bombardat orașe rusești, nu a lansat rachete asupra teritoriului rus și nu a amenințat existența statului rus. Prin contrast, situația din Orientul Mijlociu implică actori statali și non-statali care s-au angajat în schimburi de foc reciproce pe o perioadă îndelungată. Diverse entități finanțate și înarmate de Iran (printre care, în primul rând, Hamas și Hezbollah) au atacat civili israelieni, provocând îngrijorări serioase privind securitatea regiunii. După declanșarea războiului din Fâșia Gaza dintre Israel și mișcarea islamistă sunnită palestiniană Hamas, gruparea Hezbollah a început să tragă asupra Israelului. În plus, încă de la fondarea Republicii Islamice, aceasta a definit drept principal adversar al său Israelul și și-a propus distrugerea acestui stat. Obiectivul a fost urmărit metodic de-a lungul ultimelor patru decenii și jumătate, Iranul reușind să își construiască un sistem de alianțe și proxy până la granițele Israelului cu Gaza, Liban și Siria tocmai pentru a putea lansa atacuri asupra Israelului. Având în vedere aceste amenințări constante, dar și faptul că Iranul a recurs frecvent la terorism prin forțele non-statale pe care le controlează, obținerea unei arme nucleare de către Teheran este văzută de Israel ca un pericol existențial. În plus, toate statele occidentale sunt de acord că o armă nucleară iraniană este inacceptabilă.
Rusia nu a fost „provocată" să invadeze Ucraina. Decizia de a invada un stat vecin a fost luată pe baza obiectivelor geopolitice ale Moscovei, nu ca răspuns la acțiuni militare ucrainene. Memorandumul de la Budapesta din 1994 garantează integritatea teritorială a Ucrainei în schimbul renunțării la armele nucleare, acord semnat și de Rusia. Țările semnatare s-au angajat să sesizeze cât mai rapid Consiliul de Securitate al ONU pentru a ajuta Ucraina, în cazul în care aceasta este victima unui act de agresiune sau dacă este subiectul unei agresiuni prin utilizarea armei nucleare. Peste aproape două decenii, Rusia a atacat Ucraina.
Precedentele istorice confirmă că „provocarea” a fost utilizată ca pretext narativ pentru agresiuni nejustificate. Germania nazistă, de exemplu, a invocat „provocarea" poloneză pentru invazia din 1939. Uniunea Sovietică a invocat „provocarea" finlandeză în Războiul iernii din 1939. Aceste precedente demonstrează că invocarea provocării de către agresor constituie o tactică clasică de manipulare a opiniei publice.
Spre deosebire de Iran, Ucraina nu a dezvoltat arme nucleare sau chimice care să amenințe vecinii, nu a lansat atacuri teroriste pe teritoriul rus și nu a declarat intenția de a distruge statul rus. În schimb, în Orientul Mijlociu există o istorie documentată de atacuri și amenințări reciproce. Iranul își propune în mod deschis să șteargă Israelul de pe fața pământului. Proporționalitatea răspunsului militar constituie un principiu fundamental al dreptului internațional umanitar. Invazia pe scară largă a unei țări de circa 40 milioane de locuitori, bombardarea infrastructurii civile și încercarea de ocupare a Kievului în 2022 nu poate fi considerată un răspuns proporțional la presupuse „provocări". O amenințare care poate să genereze un răspuns de autoapărare trebuie să fie concretă și iminentă, nu ipotetică sau vagă. Extinderea NATO, menționată deseori de propaganda rusă, nu constituie o amenințare iminentă, având în vedere că această alianță nu a atacat niciodată un stat nuclear, iar scopul său este exclusiv defensiv. Mai mult, Ucraina nu era membră NATO la momentul invaziei și nu avea un calendar de aderare.
Acceptarea argumentului Rusiei ar crea un precedent periculos în dreptul internațional, permițând oricărui stat nuclear să invoce o presupusă „provocare” pentru a justifica agresiuni împotriva vecinilor mai slabi. Un astfel de principiu ar submina profund ordinea internațională stabilită după 1945 și ar deschide calea unor viitoare acte de agresiune motivate de pretexte inventate.
Merită menționat faptul că în octombrie 2024 presa pro-Kremlin scria că Rusia poartă un război just și etic, nu ca Israelul, fiind omise crimele de război comise pe teritoriul Ucrainei de militarii ruși.
CONTEXT: Pe 13 iunie Israelul a lansat o operațiune împotriva Iranului, fiind lovite ținte militare și obiective ale programului nuclear iranian. Teheranul a ripostat prin lansarea a sute de rachete, dintre care unele au atins ținte civile din Israel, inclusiv spitale. Ulterior, Statele Unite s-au alăturat Israelului bombardând obiective nucleare iraniene. Numeroase țări și organizații internaționale, inclusiv China și UE, încearcă să medieze escaladarea, subliniind urgența prevenirii unei extinderi regionale a conflictului.
Chey Bowes este un jurnalist britanic cunoscut pentru poziția sale pro-rusă și anti-occidentală. Acesta a fost frecvent citat de media rusă ca fiind o „voce occidentală" care critică politicile NATO și ale UE. Bowes a susținut în mod repetat narațiunile Kremlinului privind „operațiunea militară specială" și a criticat sprijinul occidental pentru Ucraina. Utilizarea opiniilor sale de către propaganda rusă urmărește să creeze impresia că există un consens occidental împotriva politicilor guvernelor din Vest, când în realitate Bowes reprezintă o poziție marginală în jurnalismul britanic.
Verifică sursele:
