Nicușor Dan a decis, împreună cu coaliția de guvernare, să trimită întreaga viitoare producție de gaze din Marea Neagră în Ucraina, potrivit unei narațiuni false promovate de senatorul AUR Petrișor Peiu.
ȘTIRE: Regimul PSD-PNL-USR-UDMR și-a pierdut și ultimul dram de rațiune și ultima fărâmă de rușine: ieri, sub semnătura lui Nicușor Dan și în aplauzele unei coaliții isterizate de ideea distrugerii oricărei suveranități a României, țara noastră a încheiat cel mai rușinos document din istorie, după tratatul de prietenie cu un URSS defunct, încheiat de regimul Iliescu pe 5 aprilie 1991!
Documentul semnat de Nicușor Dan prevede ca viitoarea producție de gaze a României din Marea Neagră să fie depozitată în Ucraina în scopul „ de a asigura nevoile de gaze ale Ucrainei, dar și depozitarea producției din zăcământul Neptun Deep în siguranță”.
Pentru a clarifica ce a făcut Nicușor Dan prin această semnătură: el a început demersurile de a trimite pentru înmagazinarea în Ucraina a părții Romgaz din viitoarea producție din câmpul Neptun Deep . Dacă acolo se vor extrage 7-8 miliarde de metri cubi/an, jumătatea Romgaz-ului , de 3,5-4 miliarde de metri cubi/an vor ajunge în Ucraina, pentru a fi depozitată și , evident, consumată.
NARAŢIUNE: Gazele României vor fi trimise Ucrainei, care va dispune de ele după propriile nevoi.
OBIECTIVE: Promovarea discursului antiucrainean, provocarea şi amplificarea de tensiuni sociale, validarea propriilor teorii conspiraţioniste.
România nu are depozite pentru cât ar urma să extragă
DE CE ESTE FALSĂ NARAȚIUNEA: Din start, remarcăm același mod confuz în care propaganda suveranistă își promovează narațiunile antiucrainene de sorginte moscovită. Petrișor Peiu postează varianta în engleză a acordului cadru de cooperare în domeniul energiei între România și Ucraina, fără a furniza și o traducere în română a acestuia, „explicând” ulterior ce a înțeles el „presupune” înțelegerea între cei doi șefi de stat. În realitate, documentul nu prevede automat depozitarea viitoarei producții de gaze românești în Ucraina, ci că cele două părți au convenit „să exploreze posibilitatea de a utiliza instalațiile subterane de stocare a gazelor din Ucraina pentru stocarea gazelor provenite prin Coridorul Vertical de Gaze, precum și a gazelor din producția viitoare din Marea Neagră, în cadrul proiectului Neptun Deep”. Așadar avem de-a face cu o banală declarație de intenție, și nu cu un contract ferm care angajează obligații juridice.
Pentru a înțelege, însă, mai bine de ce România explorează această posibilitate, trebuie să analizăm factorii care au influențat decizia. În prezent, în România există doar două companii care dețin facilități de stocare a gazelor naturale - Depogaz (deținut 100% de Romgaz) și Depomureş (controlat de grupul Engie). Depogaz operează cinci depozite de înmagazinare, cu o capacitate totală de circa 2,87 miliarde de metri cubi, iar Depomureş deține un singur depozit, cu capacitate de 300 de milioane de metri cubi. Un calcul aritmetic banal ne arată că facilitățile de depozitare a gazelor naturale, pe teritoriul României, depășesc cu puțin valoarea de 3 miliarde de metri cubi. În condițiile în care estimările specialiștilor arată că proiectul Neptun Deep va avea o producție de 8-9 miliarde de metri cubi de gaze anual, care se va adăuga actualei producții de circa 9 miliarde de metri cubi, se pune, evident, problema spațiului de depozitare a acesteia, chiar și dacă luăm în considerare numai partea ce va reveni României, de 4-4,5 miliarde de metri cubi pe an.
După orice logică (economică, politică, geografică etc.) soluția evidentă este să cauți depozite cât mai aproape, „prin vecini”. În condițiile în care Republica Moldova nu dispune de capacități de stocare a gazelor (acestea sunt depozitate în România – 55% și Ucraina - 45%), Serbia și Ungaria nu prezintă chiar cele mai bune garanții de încredere, având în vedere apropierea lor evidentă de Rusia, iar Bulgaria deține un singur depozit de doar 500 de milioane de metri cubi (un proiect de dublare a acestei capacități a fost oprit în 2024 de o anchetă a procurorilor europeni privind utilizarea abuzivă a fondurilor UE), singura soluție viabilă este Ucraina, țara europeană cu cele mai mari capacități de stocare a gazelor naturale, aproximativ 30 de miliarde de metri cubi. Următoarea în top este Germania, cu o capacitate de aproximativ 24 de miliarde de metri cubi. Italia dispune de o capacitate de înmagazinare de circa 17 miliarde de metri cubi, iar Franța de aproximativ 13 miliarde.
Alte state deja depozitează gaze în Ucraina
Din acest motiv, încă de acum aproape trei ani, traderii europeni de gaze au început să depoziteze gaze naturale în Ucraina, profitând de avantajul oferit de prețurile scăzute şi capacitățile disponibile acolo. Decizia face parte dintr-o serie de acorduri între Uniunea Europeană și Ucraina, prin care Kievul dorește să valorifice la maxim infrastructura sa energetică enormă, în prezent subutilizată din cauza sistării furnizării de gaze de către Rusia. Această strategie presupune că UE va produce sau va importa gaze din Norvegia, Marea Britanie, SUA, Orientul Mijlociu etc., le va depozita vara în Ucraina și le va folosi pe timp de iarnă, când consumul crește foarte mult. Ucraina ar deveni astfel un hub regional de stocare, nu doar pentru gazele „românești”, ci pentru întregul continent. Deși există o serie de riscuri, având în vedere că țara se află în plin război, acestea sunt atenuate considerabil de faptul că depozitele mari sunt amplasate în principal în vestul țării, foarte departe de front, fiind relativ protejate funcționale și în condiții de conflict.
În ciuda afirmațiilor total mincinoase ale senatorului Peiu, depozitarea gazelor în alt stat nu schimbă proprietarul acestora, iar Ucraina nu va avea dreptul, nici în situații de urgență, de a utiliza respectivele stocuri pentru propriile nevoi, fără acordul companiei titulare și fără respectarea contractelor încheiate și a regulilor comerciale internaționale. În plus, deciziile privind gazul extras din Marea Neagră vor fi luate, în ultimă instanță, de companiile care exploatează zăcământul Neptun Deep (OMV Petrom și Romgaz) și nu de statul român („regimul PSD-PNL-USR-UDMR”).
România este parte a pieței energetice europene
Există însă și un alt motiv, tehnic și juridic în același timp, pentru care o parte din gazul extras din Marea Neagră ar putea ajunge inevitabil pe piața regională, chiar dacă România ar prefera să îl consume integral pentru nevoile sale interne. Nu este o obligație de „a-l da altora”, dar rezultă din modul în care funcționează piața energetică europeană, reglementată de legislația UE și din care România face parte, ca membru al spațiului comunitar. În acest sens, în ultimii ani, au fost construite sau modernizate mai multe interconectoare între România și țările vecine (Ungaria, Bulgaria, Republica Moldova), precum BRUA, una din cele mai importante conducte din regiune, construită special pentru a permite circulația gazului din Marea Neagră către Europa Centrală. Astfel, prin conexiunile indirecte cu Ucraina astfel create, gazul „românesc” poate ajunge și în depozitele ucrainene, de unde poate fi cumpărat inclusiv de țara gazdă, în caz de nevoie și încheierea de contracte comerciale în acest sens.
Principiul central al tuturor acestor reglementări este că gazul circulă liber între statele membre, dacă există infrastructură de transport. Asta înseamnă că o țară nu poate bloca permanent exportul, iar companiile pot vinde către ofertantul celui mai bun preț. Pe o piață deschisă, precum cea europeană, funcționează logica simplă prin care dacă prețul în România este mai mic, gazul este vândut la export, dacă prețul intern este mai mare, se vinde în România. Însă aceste decizii au un fundament rațional economic, nu politic, iar ele pot duce la câștiguri financiare importante, pe lângă creșterea influenței energetice în regiune.
Petrișor Peiu, de la privatizări controversate la naționalism economic
CONTEXT: Intrate într-un con de umbră din cauza declanșării conflictului din Orientul Mijlociu, narațiunile false despre Ucraina au primit o gură de aer proaspăt odată cu vizita președintelui Volodimir Zelenski la București, ocazie cu care au fost semnate mai multe documente de cooperare bilaterală între România și Ucraina, inclusiv o declarație ce consfințește parteneriatul strategic între București și Kiev.
Promotorul narațiunii false analizate astăzi, Petrișor Peiu, este în prezent senator AUR și vicepreședinte al formațiunii. Deși se declară „antisistem” și promovează „naționalismul economic”, el a deținut, în trecut, funcții înalte în mai multe guverne și companii de stat. Din poziția de analist economic, așa cum îi place să se prezinte, Peiu militează agresiv de ani de zile pentru naționalizarea OMV Petrom, unde, total întâmplător!, deține acțiuni în valoare de peste un milion de lei. Între 1998 și 1999, a fost consilier al premierului Radu Vasile, poziție din care a fost implicat în privatizarea Romtelecom, considerată în acel moment extrem de controversată. Între 2001 și 2002 a fost, din nou consilier al premierului, de această dată Adrian Năstase, în guvernul căruia a mai deținut și șefia Departamentului pentru Politici Economice, dar și vicepreședinția Agenției pentru Investiții Străine, ambele funcții având rang de Subsecretar de Stat. Din ultima poziție deținută în aparatul de stat, Peiu a fost implicat în vânzarea controversată a Petrom către OMV, tranzacție ale cărei negocieri incipiente au avut loc în perioada când era consilierul premierului. Pe lângă aceste funcții a mai fost membru/președinte al Consiliilor de Administrație sau administrator special la Romtelecom, Electropuetre Craiova, Sidex Galați, Omniasig. În 2022, același Peiu a fost la un pas să fie numit, de către guvernul Ciolacu, drept membru în Consiliul de Administrație al companiei strategice Transgaz. Anterior, el lansase mai multe atacuri furibunde la adresa companiei, pe măsură ce Transgaz își extindea rețeaua de conducte, astfel încât România să poată importa gaze naturale și din alte surse decât Rusia. Candidatura sa a fost respinsă în cele din urmă, de conducerea Transgaz, după ce PSD a decis să-i retragă sprijinul.
Nu putem încheia prezentarea unuia din cei mai abili traseiști politici ai României postdecembriste, fără să amintim că, între 2020 și 2022, Petrișor Peiu a fost coordonator de programe economice în trustul Realitatea Media, cel care coordonează televiziunea cu același nume, cea mai sancționată entitate media din România pentru promovarea de fake news-uri și dezinformări.
Verifică sursele:
---copie-image.webp)
