Ucraina cumpără România „bucată cu bucată” cu banii dați de români guvernului de la Kiev, potrivit unei narațiuni false din media suveranistă.
ȘTIRE: Oligarhul ucrainean Viktor Pinchuk a pus mâna pe fabrica de țevi de la Roman. Totul în timp ce România finanțează cu miliarde de euro Ucraina în războiul său contra Rusiei. În urmă cu câteva luni, un alt miliardar din țara vecină, Rinat Ahmetov, achiziționa fabrica de țevi de la Iași.
NARAŢIUNE: Oligarhii ucraineni cumpără întreprinderi românești de importanță strategică, cu banii donați de România.
OBIECTIVE: Amplificarea sentimentelor antiucrainene, promovarea discursului „suveranist”, scăderea încrederii în autorități, provocarea şi amplificarea de tensiuni sociale.
Tranzacțiile între privați se fac cu bani privați
DE CE ESTE FALSĂ NARAȚIUNEA: Combinând în mod manipulator frânturi de informații reale, narațiunea analizată azi este un exemplu clasic al modului în care funcționează propaganda (pro)rusă. Pornind de la două tranzacții comerciale între entități private, ea are menirea de a amplifica nemulțumirile populației îndreptate atât împotriva actualei conduceri a țării, cât și a Ucrainei, despre care afirmă că poartă un „război contra Rusiei”, omițând cu bună știință faptul că respectivul război a fost declanșat exclusiv de Moscova, în urma invaziei începute pe 24 februarie 2022.
Pentru a spori efectul vizat, articolul folosește inclusiv expresii de genul „a pus mâna pe fabrica de țevi”, care sugerează o preluare abuzivă, netransparentă și, în ultimă instanță, ilicită. În realitate, tranzacția prin care grupul ucrainean Interpipe, controlat de miliardarul Victor Pinchuk, a finalizat achiziţia fabricii ArcelorMittal Tubular Products din Roman a îndeplinit toate condițiile obișnuite în astfel de cazuri, inclusiv aprobarea din partea autorităților române și ucrainene în materie de concurenţă şi investiţii străine directe. Articolul nu prezintă absolut nicio dovadă că am avea de-a face cu o tranzacție ilegală, dar printr-o formulare emoțională, înșelătoare și deloc informativă, sugerează că banii implicați în tranzacție ar proveni din fondurile „de miliarde de euro” pe care România le-ar transfera Kievului ca ajutor de război.

Este evident că nici această informație nu are vreun fundament factual, ajutorul dat de România Ucrainei materializându-se în „produse și servicii”, fie în domeniul militar, fie în cel al infrastructurii civile, fără a exista nici cea mai mică dovadă care să arate transferuri directe de „miliarde de euro” din bugetul României către Ucraina. Mai mult, o mare parte din sprijinul financiar pentru Ucraina vine prin mecanisme ale Uniunii Europene, nu din decizii unilaterale ale României. Afirmația este, așadar, o exagerare menită să creeze o legătură între niște tranzacții comerciale private și ajutorul pentru Ucraina, care nu implică absolut deloc financiar autoritățile de la Kiev și București. Cele două fabrici nu au fost vândute de statul român, ci de o companie privată – Arcelor Mittal, care le-a achiziționat în urma privatizărilor mai multor întreprinderi de stat românești, în anii 2000. Ce omite să spună propaganda rusă este că, practic simultan cu cele două tranzacții invocate, Arcelor Mittal a finalizat și o a treia vânzare, de data aceasta către o companie românească, după ce Consiliul Concurenței a autorizat tranzacția prin care fostul combinat siderurgic de la Hunedoara va fi preluat de către UMB Steel, companie controlată de omul de afaceri Dorinel Umbrărescu.
Mai mult, Metinvest, compania lui Rinat Ahmetov, care deține acum fosta fabrică de țevi Tepro din Iași, mai deține active și în alte țări, precum în Italia, Bulgaria, Marea Britanie și chiar Statele Unite, fapt ce demonstrează doar că managementul acesteia are o strategie globală, nu una de preluare a industriei strategice românești. O dovedește pe deplin decizia de a nu mai depune o ofertă pentru achiziționarea combinatului siderurgic Liberty de la Galați, deși inițial Metinvest își manifestase interesul pentru cea mai mare unitate siderurgică din România.
Potrivit propagandei suveraniste, orice investiție ucraineană se face cu bani românești
CONTEXT: „Problema ucraineană” rămâne una din temele majore ale dezbaterilor din spațiul media românesc, invadat de propaganda suveranistă de inspirație moscovită. Principalele narațiuni dezvoltate în acest sens vizează „prigoana” la care sunt supuși românii ce trăiesc pe teritoriul Ucrainei, dar și ajutorul pe care autoritățile de la București îl acordă Kievului în susținerea efortului de război. Mai mult, Ucraina este considerată vinovată pentru majoritatea problemelor economice cu care se confruntă în prezent România, pentru că pur și simplu nu se predă și continuă să lupte pentru independență și SUVERANITATE.
În plus, într-o logică ce momentan ne scapă, orice investiție ucraineană, indiferent de domeniu, este acuzată a fi realizată din banii românilor, așa cum a fost cazul și la sfârșitul anului trecut, când suveraniștii pretindeau că Ucraina construiește o stațiune de lux cu bani românești, în timp ce populația României suferă de toate neajunsurile lumii și este persecutată de oculta mondială. Deși falsă de la un capăt la altul, acest tip de narațiune produce efecte extrem de nocive. Pe lângă dezinformarea flagrantă, care amestecă ajutorul acordat de România Ucrainei cu niște tranzacții private, ea alimentează radicalizarea publicului și slăbește solidaritatea cu vecinii ucraineni, până la respingerea totală a ajutorului pentru Ucraina din motive false.
