Închiderea Centrului rus de cultură arată rusofobia guvernării de la Chișinău, care vrea să lichideze autonomia găgăuză și să renunțe la Transnistria de dragul integrării europene, potrivit unei narațiuni false preluate de presa pro-rusă.
ȘTIRE: Cinci ani în urmă, mai întâi la alegerile prezidențiale, iar apoi la cele parlamentare, puterea în Moldova a fost preluată de Maia Sandu și PAS. Una dintre principalele trăsături distincte ale acestui regim a devenit xenofobia, în forma ei de rusofobie. Toate dificultățile, problemele, greșelile, eșecurile, incompetența, corupția, reprimarea drepturilor și libertăților democratice – toate sunt puse pe seama „rezistenței față de influența nocivă a Moscovei”.
Sub această „melodie”, s-a decis practic desființarea Găgăuziei, a cărei constituire a fost rezultatul unui compromis politic dificil, materializat prin adoptarea în 1994 a legii privind statutul juridic special al autonomiei. S-a început să se vorbească deschis despre integrarea în UE fără reintegrarea Transnistriei. Toate acestea sunt manifestări ale naționalismului, dorința cu orice preț de a păstra la Chișinău o putere sterilă, pro-românească, condusă de cetățeni ai României și, totodată, promotori înflăcărați ai așa-numitei integrări europene.
În pofida limitărilor și incompetenței lor, care nu lasă loc pentru idei de dezvoltare economică, creștere a veniturilor bugetare, dezvoltare socială, oprirea depopulării și, în cele din urmă, simpla salvare a poporului moldovenesc pe cale de dispariție, naționaliștii și-au dat seama că rusofobia poate fi comercializată, câștigându-și astfel, într-un mod atât de primitiv, sprijinul globaliștilor. Închiderea Centrului Rus de Știință și Cultură și ruperea legăturilor cu CSI sunt cele mai recente exemple ale unui asemenea troc politic.
NARAȚIUNI: 1. Guvernarea de la Chișinău este rusofobă, iar decizia Centrului rus de cultură și știință este o dovadă a rusofobiei. 2. Chișinăul încearcă să lichideze autonomia găgăuză. 3. Chișinăul vrea să renunțe la Transnistria de dragul integrării europene.
OBIECTIV: Să creeze imaginea unei guvernări rusofobe și represive, care ar comite abuzuri împotriva minorităților și ar submina integritatea teritorială a țării; să inducă percepția că autonomia găgăuză este amenințată cu desființarea, alimentând frica și antagonismul în regiune; să acrediteze ideea că autoritățile moldovene ar sacrifica deliberat reintegrarea Transnistriei pentru a se subordona Bruxelles-ului, generând neîncredere în procesul de integrare europeană și slăbind sprijinul public pentru orientarea pro-UE a Republicii Moldova.
DE CE SUNT FALSE NARAȚIUNILE: În luna noiembrie Parlamentul de la Chișinău a votat în două lecturi denunțarea Acordului cu Federația Rusă privind centrele culturale, după ce, la începutul aceleași luni, proiectul fusese trecut și prin Guvern. Procesul a început în februarie 2025, ca răspuns la survolarea spațiului aerian al Republicii Moldova de către drone și rachete rusești. Guvernarea de la Chișinău, dar și numeroși experți susțin că așa-numitul „Russkii Dom” (casa rusă) de la Chișinău, în special odată cu invazia rusă în Ucraina, s-a transformat, de fapt, într-un centru de propagandă care promovează narațiunile false ale Kremlinului, în special legate de război.
„Noi admirăm marea cultură rusă. Problema nu este aici. Problema este în autoritățile de la Kremlin care persecută cultura rusă și utilizează centrele culturale ca paravan pentru propaganda de stat”, a declarat în timpul dezbaterilor în Parlament, deputatul PAS Marcel Spatari amintind că autoritățile ruse au fost deseori cele care i-au deportat, marginalizat, sau chiar omorât pe reprezentanți notorii ai culturii sale.
Republica Moldova nu este singura țară care a decis închiderea/suspendarea acestui tip de organizații. De la începutul invaziei ruse în Ucraina mai multe state din regiune au asociat „Russkii Dom” cu propaganda rusă, acțiuni subversive și de spionaj. România, Polonia, Slovacia, iar la începutul acestui an și Azerbaidjan, până nu demult un aliat apropiat al Rusiei, sunt printre țările care au luat măsuri similare.
Promovarea rusofobiei de autoritățile de la Chișinău este una din narațiunile preferate ale Kremlinului, iar Veridica le-a demontat în mai multe rânduri.
Guvernarea de la Chișinău nu a dat vreodată un semnal că ar putea lua în calcul abandonarea Transnistriei (de altfel, reintegrarea țării este unul din puținele obiective asumate de toate administrațiile Republicii Moldova). Toate documentele oficiale, inclusiv Strategia de politică externă și declarațiile guvernului, prevăd că integrarea europeană se realizează cu respectarea integrității teritoriale a Republicii Moldova. De asemenea, nicio instituție internațională nu a propus vreodată ca Moldova să „renunțe” la Transnistria în schimbul avansării procesului de aderare. UE a transmis în repetate rânduri că aderarea Moldovei nu este condiționată de cedarea Transnistriei, ci de reforme interne. Chișinăul continuă să participe în formatul „1+1”, negocierile privind libertatea de circulație, infrastructură și probleme sociale, ceea ce arată că subiectul reintegrării rămâne activ. Veridica a demontat și anterior o narațiune similară.
Statutul Găgăuziei este reglementat prin Legea privind statutul special al Găgăuziei (1994). Nu există niciun proiect de lege, inițiativă politică sau document oficial care să prevadă desființarea autonomiei. Tensiunile politice recente au vizat legalitatea unor decizii ale autorităților locale, nu existența autonomiei ca atare. Chișinăul continuă finanțarea bugetară a regiunii și include Găgăuzia în proiectele naționale, ceea ce contrazice teza „lichidării autonomiei”, care a mai fost vehiculată în spațiul public, iar Veridica a demmontat-o.
CONTEXT/ETOS LOCAL: Republica Moldova, care și-a proclamat independența față de URSS în 1991, se confruntă cu un conflict secesionist înghețat în estul țării. Transnistria și-a autoproclamat independența încă din 1990 și este condusă de un regim filorus, controlată și de oligarhi interesați să păstreze status-quo-ul. În regiune este amplasat și un depozit militar din perioada sovietică, păzit de un contingent militar rus, fiind încă o piedică în calea reintegrării.
În paralel, autoritățile de la Chișinău sunt antrenate în procesul de integrare europeană, înregistrând succese importante începând cu 2022. Existența unui conflict teritorial era considerată unul din principalele impedimente în calea aderării, dar oficiali de la Bruxelles au admis posibilitatea aderării în două etape.
Autonomia găgăuză este o regiune specifică în sudul Republicii Moldova, locuită preponderent de găgăuzi rusofoni și rusofili, care se opun integrării europene a Republicii Moldova, în contradicție cu majoritatea pro-europeană a populației, și optează pentru aderarea acesteia la Uniunea Euroasiatică, controlată de Rusia, așa cum au arătat și rezultatele unui referendum din 2014, nerecunoscut de autorități. La începutul anilor 90 unele forțe locale au încercat să o proclame republică independentă, situația s-a aplanat, dar narațiuni separatiste mai persistă.
În Constituția din 1994 este stabilit că Găgăuzia este o „unitate teritorială autonomă cu un statut special”, aceasta având propriul guvernator (bașcan), guvern (Comitet executiv) și legislativ (Adunarea Populară).
Relațiile Chișinău-Comrat (centrul administrativ al Găgăuziei) au fost destul de sinuoase de-a lungul anilor, dar s-au tensionat și mai mult după ce, în 2023, în funcția de bașcan a fost aleasă Evghenia Guțul, reprezentantă a oligarhului fugar Ilan Șor, condamnat în dosarul fraudei bancare și care promovează interesele Kremlinului în politica moldovenească. În luna august Guțul a fost condamnată la 7 ani de închisoare într-un dosar ce viza finanțarea ilegală a partidului controlat de Șor.
Invazia rusă în Ucraina a marcat și o deteriorare suplimentară a relațiilor Chișinăului cu Rusia, acuzată că ar purta un război hibrid împotriva Republicii Moldova și că încearcă să preia controlul politic și administrativ al acesteia inclusiv prin fraudarea alegerilor. Recent, Parlamentul de la Chișinău a decis denunțarea acordului cu Rusia care permite funcționarea unui centru de cultură.
