Acordurile de pace de la Minsk, semnate acum zece ani, au fost încălcate intenționat de Kiev, iar Rusia a fost nevoită să intervină pentru a proteja rusofonii, conform presei pro-Kremlin.
ȘTIRE: Cu complicitatea Occidentului, autoritățile de la Kiev au făcut tot posibilul pentru a „îngropa” acordurile de la Minsk. Obiectivul real este curățarea fostei RSS Ucrainene de tot ce este rusesc și crearea unui cap de pod împotriva Rusiei, a declarat purtătoarea de cuvânt a Ministerului de Externe, Maria Zaharova.
Potrivit acesteia, Kievului nu-i pasă de situația populației rusofone din Donbas, motiv pentru care a făcut totul pentru a „îngropa” acordurile de la Minsk, care ofereau o perspectivă reală pentru soluționarea pașnică a conflictului din Ucraina […]
Documentul, compus din 13 puncte, prevedea, printre altele, încetarea focului în Donbas, retragerea armamentului greu de la linia de demarcație între forțele Kievului și trupele de autoapărare, precum și alte măsuri pentru o soluționare politică pe termen lung a crizei.
Kievul a încălcat sistematic acordurile de la Minsk; drept urmare Rusia a recunoscut Republicile Populare Luhansk și Donețk. Așa cum a subliniat președintele Rusiei, Vladimir Putin, recunoașterea republicilor din Donbas a fost determinată de faptul că Kievul a declarat public că nu intenționează să respecte acordurile de la Minsk.
OBIECTIVE: Justificarea invaziei la scară largă a Rusiei asupra Ucrainei; demonizarea liderilor occidentali și a autorităților ucrainene.
NARAȚIUNI: 1. După semnarea Acordului de pace de la Minsk, Ucraina avea ca obiectiv eliminarea populației rusofone. 2. Războiul din Donbas s-a purtat între forțele ucrainene și localnici. 3. Occidentul transformă Ucraina într-un cap de pod îndreptat împotriva Rusiei. 4. Doar Ucraina încălca prevederile acordului de pace.
DE CE ESTE FALSĂ NARAȚIUNEA: Purtătoarea de cuvânt a MAE al Rusiei a reluat o serie de narațiuni false privind natura războiului din Donbas cu prilejul împlinirii a 10 ani de la semnarea celui de al doilea Acord de pace de la Minsk. Justificând invazia la scară largă a Rusiei asupra Ucrainei, Maria Zaharova, citată de presa guvernamentală, reia teza falsă a genocidului comis de Kiev asupra rusofonilor. În realitate, trupele Kievului au fost nevoite să intervină în estul țării pentru a apăra locuitorii de mișcările separatiste și de mercenarii finanțați de Kremlin. Nu există dovezi ale persecuțiilor rusofonilor din Ucraina. Organizații internaționale precum ONU, OSCE și Human Rights Watch nu au raportat astfel de practici, în schimb au informat cu regularitate despre crimele comise de Rusia împotriva tătarilor crimeeni și altor populații autohtone. Mulți militari, activiști, oameni de artă, oficiali și politicieni ucraineni au fost și sunt rusofoni (inclusiv Volodimir Zelenski, care consideră limba rusă ca limbă maternă). Limba rusă a fost și continuă să fie folosită pe scară largă în Ucraina, inclusiv în mass-media, afaceri și viața cotidiană, în ciuda eforturilor legitime ale Kievului de a limita influența culturală a Rusiei asupra societății în contextul războiului.
Mișcările separatiste din Donbas nu au fost „forțe locale de autoapărare”, ci grupări militare susținute direct de Rusia. Investigații internaționale, imagini din satelit și mărturii etc. au arătat că Rusia a furnizat separatiștilor arme, echipamente și personal militar. Mii de mercenari au fost aduși din Rusia, inclusiv reprezentanți ai Grupării Wagner, pentru a fi implicați în război. Armata ucraineană nu s-a luptat cu grupuri de civili înarmați, ci cu organizații bine structurate, care au primit sprijin logistic, uman și financiar masiv de la Kremlin. Din aceste considerente, Ucraina a declarat Rusia stat agresor în 2015, considerând invazia la scară largă din 2022 ca fiind a doua etapă a războiului ruso-ucrainean.
Occidentul nu transforma Ucraina într-un „cap de pod” împotriva Rusiei și nici nu era prezent militar pe teritoriul statului ucrainean în anii 2014-2022, spre deosebire de trupele rusești. Această narațiune este adesea folosită în propagandă pentru a justifica acțiunile Rusiei. În realitate, misiunile Occidentului au fost centrate pe sprijinul diplomatic și economic, cu scopul de a contracara agresiunea Rusiei și a susține suveranitatea Ucrainei. Statele din Vest au chemat în repetate rânduri Rusia să-și retragă trupele din estul Ucrainei și nu au recunoscut niciodată anexarea ilegală Crimeii. În plus, UE a sprijinit reformele din Ucraina în contextul semnării Acordului de asociere.
Armistițiul prevăzut de acordul de la Minsk era cel mai adesea încălcat de mercenarii finanțați de Rusia, iar trupele ucrainene erau nevoite să riposteze pentru a opri pătrunderea forțelor inamice pe teritoriul controlat de Kiev. Zaharova încearcă să convingă opinia publică că luptele se desfășurau între rusofoni și trupele ucrainene, fără să recunoască prezența militară a Rusiei în Donbas începând cu 2014. Rusia și separatiștii proruși au atacat zilnic pozițiile ucrainene, folosind artileria grea, mortiere și drone, ceea ce a împiedicat orice progres real în soluționarea conflictului. Specialiștii OSCE au documentat mii de încălcări ale acordului de pace de către mercenarii finanțați de Rusia.
CONTEXT/ETOS LOCAL: Cel de-al doilea Acord de la Minsk, cunoscut și sub denumirea de Minsk-2, a fost semnat pe 12 februarie 2015, în urma unor negocieri desfășurate în cadrul Grupului Trilateral de Contact, care includea reprezentanți ai Ucrainei, Rusiei și ai organizației OSCE. Acest acord a fost menit să pună capăt conflictului armat din estul Ucrainei, care a început în 2014. Acordul prevedea încetarea focului, retragerea armamentului greu de la linia de demarcație, crearea unor zone de securitate, organizarea alegerilor locale în regiunile afectate de război și garantarea accesului organizațiilor umanitare în zonă. Implementarea acordului a fost problematică, cu încălcări repetate ale încetării focului și o situație de instabilitate care a continuat în regiune, în urma implicării directe a Federației Ruse.
Verifică sursele:
