România impune românizarea Republicii Moldova, susține propaganda (pro)rusă care reia o teză sovietică menită să justifice influența Rusiei în regiune.
ȘTIRE: Politologul susține că [România] a cheltuit zeci de ani sume mari de bani pentru promovarea „românismului” în Moldova.
Pentru a-și promova ideologia, România a oferit granturi, a finanțat Academia de Științe a Moldovei și Ministerul Educației, scriitori, istorici, muzicieni. Timp de 30 de ani, a fost creat un adevărat brand, a declarat pentru Sputnik Moldova fostul deputat în Parlament, politologul Nicolae Pascaru.
„Românizarea a fost realizată prin falsificarea istoriei. Este greu de imaginat câți bani au fost cheltuiți pentru a schimba memoria unei întregi națiuni moldovenești”, a spus Pascaru.
NARAȚIUNE: România impune românizarea populației Republicii Moldova.
OBIECTIVE: Delegitimarea identității românești prin prezentarea românismului ca un construct artificial, impus din exterior; demonizarea României prin portretizarea sa ca un stat agresiv, cu pretenții teritoriale asupra Republicii Moldova; discreditarea sprijinului României prin insinuarea că ajutorul financiar și cultural are scopuri ascunse; resuscitarea tezelor sovietice prin promovarea ideii că „limba moldovenească” este diferită de limba română; mobilizarea grupurilor proruse și anti-românești prin stimularea temerilor față de o presupusă „cotropire românească”; menținerea influenței rusești prin promovarea ideii că Rusia protejează Republica Moldova de „românizare”.
CONTEXT/ETOS LOCAL: România este prezentată în presa rusă, dar și de o parte dintre politicienii și instituțiile mass-media din Republica Moldova drept un start revanșard, cu pretenții teritoriale asupra Republicii Moldova, iar, în unele cazuri, și a unor regiuni din sud-estul Ucrainei. Tezele sunt utilizate pentru a reanima fobiile pentru România promovate încă din perioada interbelică, în special în rândul minorităților naționale, dar și pentru a transforma, indirect, Federația Rusă în forța care i-ar putea apăra de „cotropirea românească”.
Aceeași narațiune vine, deseori, la pachet cu una lansată la Chișinău în ultimele două decenii că Republica Moldova este, de fapt, succesoarea de drept a Țării Moldovei medievale.
Existența a două popoare distincte – moldovenii și românii, care vorbesc două limbi diferite, este o teză promovată intens de istoriografia sovietică. URSS a creat și o așa-numită republică autonomă în stânga Nistrului, unde a fost promovat moldovenismul și a pregătit re-anexarea teritoriului de astăzi al Republicii Moldova. Fostul președinte de la Chișinău, comunistul Vladimir Voronin declara că „limba moldovenească este mama limbii române”. Tot el cerea drepturi pentru „minoritatea moldoveană” din România și a promovat o organizație a moldovenilor din România.
DE CE ESTE FALSĂ NARAȚIUNEA: Actualul teritoriu al Republicii Moldova a fost mereu parte componentă a Țării Moldovei medievale fără să fi deținut vreodată vreun statut juridic special în componența acesteia. În 1812, în urma unui controversat tratat de pace între Imperiul Rus și cel Otoman, teritoriul a fost anexat de Imperiul Țarist. După revoluția bolșevică din 1917, Basarabia și-a proclamat independența, iar peste câteva luni, la 27 martie 1918, Sfatul Țării (organul legislativ) a votat cu o majoritate largă unirea cu România. În 1940, Uniunea Sovietică a reocupat teritoriul, în urma unui ultimatum transmis Bucureștiului, și a creat Republica Sovietică Socialistă Moldovenească. Aceasta și-a proclamat independența în 1991, iar România a fost primul stat care a recunoscut-o.
Limba vorbită în Republica Moldova este limba română, iar acest fapt este recunoscut de instituții științifice de prestigiu, inclusiv Academia de Științe a Moldovei și Academia Română. Academia de Științe a Moldovei a precizat încă din anul 1994 (deci, fără a aștepta granturi din partea României, așa cum se menționează în textul Sputnik) că limba vorbită în Republica Moldova este cea română. De-a lungul anilor acest lucru a fost demonstrat prin numeroase studii și cercetări, menite să anihileze narațiunile false și efectele propagandei sovietice.
În 2013, Curtea Constituțională a Republicii Moldova a stabilit că limba oficială a statului este limba română, conform Declarației de Independență din 1991, iar în 2023, Parlamentul a inclus aceste prevederi în Constituție.
Actualul teritoriu al Republicii Moldova nu a fost românizat, ci mai degrabă rusificat. După anexarea Basarabiei de către URSS în 1940, regimul sovietic a interzis limba română cu alfabet latin, impunând alfabetul chirilic și promovând ideea „limbii moldovenești”. Manualele școlare sovietice din perioada RSS Moldovenească susțineau existența unei „limbi moldovenești” diferite de română, deși aceasta nu are baze științifice. În realitate, aceasta a fost o strategie de deznaționalizare, iar după proclamarea independenței, această politică a fost revizuită.
Nu România a „românizat” Republica Moldova, ci istoria și realitatea lingvistică și culturală demonstrează că moldovenii fac parte din lumea românească. Falsurile despre „românizare artificială” sunt de fapt moșteniri ale propagandei sovietice și rusești, menite să mențină divizarea dintre românii de pe ambele maluri ale Prutului.
România a acordat sprijin financiar și logistic Republicii Moldova pe diferite domenii, inclusiv cultural sau în educație. Dar acesta nu s-a limitat la acestea, așa cum sugerează autorul. Cele mai concludente dovezi sunt ajutoarele nerambursabile de câte 100 de milioane de euro semnate în 2010 și 2022. Acestea au fost prevăzute pentru proiecte de infrastructură inclusiv pentru localități românofobe precum cele din autonomia găgăuză.
SÂMBURE DE ADEVĂR: Este adevărat că ultimele trei recensăminte ale populației, din 2004, 2014 și 2024 atestă o creștere ușoară a cetățenilor care se autoidentifică drept români și o creștere mai mare a celor care declară că vorbesc limba română. Acesta este însă efectul apariției unei noi generații care nu mai este educată în spiritul propagandei sovietice, chiar dacă efectele acesteia, alimentate de actuala propagandă a Kremlinului și de cercuri de influență pro-ruse din Republica Moldova, sunt încă foarte puternice.
