DEZINFORMARE: Moldovenii s-au opus dintotdeauna Bisericii Ortodoxe Române

NARAȚIUNI: 1. Din punct de vedere istoric, Biserica Ortodoxă din Moldova este mai legată de patriarhia
rusă decât de cea română. 2. Trecerea Mitropoliei Moldovei în subordinea Patriarhiei Române nu va fi susținută de populație, așa cum s-a întâmplat după 1918.

CONTEXT/ETOS LOCAL: În acest moment, în Republica Moldova funcționează, în paralel, două biserici ortodoxe, fiecare cu mitropolia ei: Mitropolia Chișinăului și a Întregii Moldove (Mitropolia Moldovei) subordonată Patriarhiei Ruse, care s-a format, în timp, după anexarea Basarabiei la Imperiul Țarist în 1812 și Mitropolia Basarabiei, subordonată Bisericii Ortodoxe Române, care a obținut statut oficial în 2002, doar în urma unei hotărâri a Curții Europene pentru Drepturile Omului.

De-a lungul anilor cele două mitropolii și-au disputat dreptul de succesiune asupra bisericilor și bunurilor bisericești de pe teritoriul Republicii Moldova. Uneori s-a lăsat și cu bătăi. Subiectul a revenit în prim-planul agendei publice în urma unei scrisori pe care Mitropolitul Moldovei, Vladimir, i-ar fi transmis-o patriarhului rus Kirill în luna septembrie. În document, Vladimir critică atitudinea patriarhiei ruse față de Mitropolia Moldovei și moldoveni, arată că Patriarhia Moscovei este privită ca un avanpost al Kremlinului pe fondul războiului din Ucraina, notează originea latină a basarabenilor și avertizează (în ton conspiraționist) că marile puteri au decis unirea Republicii Moldova cu România. Mitropolitul de la Chișinău scrie, totodată, iar Mitropolia Basarabiei câștigă teren în fața celei a Moldovei.

Scrisoarea respectivă a fost comentată diferit atunci, inclusiv că s-ar face primii pași pentru ieșirea Mitropoliei Moldovei din subordinea Patriarhiei Ruse sau că, de fapt, prin aceste acțiuni mitropolitul Vladimir pur și simplu dorea să obțină mai multă independență.

Un nou val s-a produs săptămâna trecută, când un influent preot din Mitropolia Moldovei, Pavel Borșevschi, susținut de alții, i-a transmis o scrisoare Mitropolitului Vladimir în care i-a solicitat să examineze posibilitatea trecerii Mitropoliei Moldovei în subordinea Patriarhiei Române. Un sinod care a examinat acest subiect a decis însă că Mitropolia Moldovei rămâne în subordinea patriarhiei Ruse.

Între timp, potrivit Europa Liberă, de la începutul invaziei ruse în Ucraina, peste 60 de preoți ai Mitropoliei Moldovei au trecut la Mitropolia Basarabiei, iar procesul continuă.

Mitropolia Moldovei este considerată o pârghie de influență a Rusiei în Republica Moldova, iar cel mai vizibil ierarh al său, după Vladimir, este arhiepiscopul de Bălți și Fălești, Marchel, cunoscut pentru declarațiile și viziunile sale antioccidentale. Studiul „Reziliența la dezinformare în Europa Centrală și de Est”, publicat în 2018, constata că enoriașii evlavioși ai Bisericii Ortodoxe subordonate Patriarhiei Ruse sunt printre grupurile cele mai sensibile la propaganda pro-Kremlin.

OBIECTIV: Să împiedice un eventual proces de apropiere/trecere în subordine a Mitropoliei Moldovei de Patriarhia Română.

DE CE SUNT FALSE NARAȚIUNILE:  Tezele lansate de Eparhia de Bălți și Fălești pornesc de la narațiunea nedemonstrată că doar în cadrul Patriarhiei Ruse, Mitropolia Moldovei se poate „bucura” de o anumită autonomie or, din moment ce nici măcar nu au început discuțiile cu Patriarhia Română, nu se cunosc condițiile pentru Biserica Ortodoxă din Moldova care ar putea fi convenite.

În al doilea rând, afirmațiile despre presupusele nemulțumiri ale populației după trecerea Mitropoliei Basarabiei în subordinea Patriarhieii Române în 1918 sunt combătute chiar de informațiile publicate pe pagina web oficială a Mitropoliei Moldovei. Din istoria înființării Mitropoliei se poate înțelege că Biserica Ortodoxă de pe teritoriul Republicii Moldova a fost supusă unui proces de rusificare la jumătatea secolului XIX, fapt ce a provocat nemulțumiri. „În 1871 moare Antonie Șocotov și la cârma bisericii din Basarabia vine Pavel (Lebedev).

Păstoria acestui ierarh este poate cea mai controversată. În această perioadă are loc un salt în politica de deznaționalizare în Basarabia. Primul lui pas în această direcție a fost acela că a poruncit ca în acele biserici și mănăstiri, în care până atunci se slujea în limba română, să se slujească în doua limbi, cea rusă și cea română (moldovenească). Ziarul oficial al eparhiei a început din 1871 să apară doar în limba rusă. După cum spune scriitorul rus Durnovo “toate cărțile sfinte de pe la bisericile moldovenești, tipărite cu litere chirilice în limba moldovenească, au fost depuse la mitropolia din Chișinău, unde arhiepiscopul Pavel, în timp de 7 ani le-a ars, încălzind cu ele palatul mitropolitan”.

O bucurie mare se simți în Basarabia când a venit vestea despre rânduirea lui în altă parte în 1882.

Urmașul lui Lebedev a fost Serghie (Lapidevschi), acesta a avut mult de lucru până potoli tulburarea ce se produse pe urma măsurilor nesocotite ale înaintașului său.”

Din același text aflăm că Biserica ortodoxă din Basarabia a obținut statut de mitropolie în Imperiul Țarist abia în august 1917, cu doar câteva luni înainte de destrămarea acestuia, în schimb, după unirea Basarabiei cu România, Bisericii i s-a oferit dreptul să aleagă cui să se subordoneze.  „După unirea politică a Basarabiei cu România, prin gramota Sf. Patriarh Tihon de la Moscova, din 23 mai 1918, pe numele Î.P.S. Pimen, primatul Bisericii Ortodoxe Române, s-a dat deplina libertate Bisericii Basarabene, ca ea, prin Congresul său eparhial, să-și hotărască soarta, alegând cu ce Biserică Autocefală și în ce legături vrea să fie”.

În perioada interbelică, ortodocșii dintre Prut și Nistru s-au bucurat de o situație mult mai bună decât semenii lor din stînga Nistrului, aflați în fosta URSS, mai notează Mitropolia Moldovei. „În timp ce viața credincioșilor din Basarabia curgea în albia sa firească, situația creștinilor ortodocși din stânga Nistrului sub jugul comunist era deplorabilă, împărtășind soarta mucenicească a întregului popor creștin rămas sub conducerea ateo – bolșevică”