
Populația Republicii Moldova ar fi fost una de analfabeți, forțată să îi slujească pe români, dacă teritoriul acesteia rămânea în componența României, potrivit unei narațiuni false lansate de o publicație pro-rusă. Narațiunea a fost lansată după ce într-o localitate din Republica Moldova au fost comemorați militari români uciși în Al Doilea Război Mondial.
ȘTIRE: „Să ne imaginăm pentru o secundă că în cel de-al Doilea Război Mondial ar fi învins nazismul. Hitler ar fi fost totul pentru noi, iar comunismul și evreii - răul mondial, iar românii în Moldova, pardon, în Basarabia ar fi fost domnii, „rasa superioară” și stăpâni. Maximum la ce ar fi putut spera actuala noastră clasă politică ar fi fost două-trei clase în școala bisericească, ca să poată să semneze, să scrie denunțuri și să numere vacile. De ce i-ar fi trebuit „turmei” care trebuia să îngrijească vacile și berbecii educația de calitate? Ca să stai la coada vacii e suficient să numeri până la 100 și să poți citi ordinele „domnilor”. Și nu am fi avut nici școli, nici universități, nici Academia de Științe”.
NARAȚIUNE: Dacă Republica Moldova ar fi fost parte a României, era o regiune subdezvoltată, cu o populația de analfabeți aserviți românilor.
CONTEXT/ETOS LOCAL: În Republica Moldova au fost reabilitate sau construite mai multe cimitire sau monumente dedicate ostașilor români care au luptat în cel de-al Doilea Război Mondial, acțiuni care au fost criticate de unii politicieni sau mass-media rusă și/sau pro-rusă, care le califică drept semne ale unei renașteri a fascismului. Criticile au fost însoțite de reluarea unor narațiuni utilizate prima oară de propaganda sovietică.
În istoriografia, literatura și cinematografia sovietică, militarii români care au luptat în Al Doilea Război Mondial au fost prezentați ca fasciști care au nimicit populația locală, această narațiune fiind o continuare a uneia similare apărute imediat după 1918 despre „jandarmul român” care a bătut basarabenii după unirea Basarabiei cu România. La fel, perioada dintre 1918-1940, după unirea Basarabiei cu România este considerată de sursele respective drept ocupație, în conformitate cu tezele moldovenismului privind existența a două limbi și popoare diferite.
OBIECTIV: Să readucă în memoria colectivă asocierile promovate în perioada sovietică dintre România/români și fascism și să elogieze perioada sovietică.
DE CE ESTE FALSĂ NARAȚIUNEA: Unirea Basarabiei cu România a fost decisă în primul rând la Chișinău, fiind votată de Sfatul Țării, în contextul în care, pe fondul prăbușirii Imperiului Țarist și al războiului civil, teritoriul dintre Prut și Nistru era în pericol, așadar nu a fost vorba de o „ocupație românească”. De notat că teritoriul respectiv nu se unise benevol cu Imperiul Țarist, care îl capturase în cursul expansiunii sale către vest. În Imperiul Țarist, Basarabia a fost tratată ca o gubernie îndepărtată, subdezvoltată, cu populația locală (românească) concentrată în zona rurală. Fenomenul nu a dispărut după ce Basarabia a fost capturată de URSS, când populația românească a fost ținta unor persecuții la scară largă (deportări în masă, arestări, execuții). Atât în perioada țaristă cât și în cea sovietică, elitele provinciei au fost în cel mai bun caz rusificate, atunci când nu erau aduse direct din afară. Mai mult, teritoriul care reprezentase Basarabia din RSSM a fost păstrat ca o zonă predominant agricolă, dezvoltarea industrială fiind rezervată Transnistriei. Având în vedere toate aceste argumente, se poate spune că subdezvoltarea e un fenomen asociat mai degrabă cu ocupația țaristă și cu cea sovietică.
După prăbușirea URSS, România a devenit țara care a investit cel mai mult în educația tinerilor din Republica Moldova. Anual oferă locuri în universitățile și liceele sale pentru tineri din Republica Moldova, oferindu-le burse mai mari decât cele din Republica Moldova. În cadrul unui acord de grant oferit Republicii Moldova, România reparase peste 900 de grădinițe și a investit pentru reparația și extinderea Liceului „Mihai Eminescu” de la Comrat, capitala autonomiei găgăuze, o regiune rusofilă.
Pentru a avea un indiciu cu privire la care ar fi fost nivelul de dezvoltare al teritoriului dintre Prut și Nistru dacă ar fi făcut în continuare din România, ne putem uita la gradul de dezvoltare a acesteia. PIB-ul României pe cap de locuitor, de pildă, este de peste două ori mai mare decât cel al Republicii Moldova și l-a depășit și pe cel al Federației Ruse.
De notat însă că astfel de exerciții de istorie alternativă sunt futile, fiind folosite în acest caz în scop strict propagandistic.
SÂMBURE DE ADEVĂR: România a fost, într-adevăr, aliată cu Germania nazistă în timpul războiului purtat de aceasta cu Uniunea Sovietică, care a izbucnit la aproape doi ani după ce cele două state totalitare declanșaseră cel de-Al Doilea Război Mondial atacând Polonia. De-a lungul anilor în care a fost aliată cu Germania, înainte de a întoarce armele împotriva acesteia, România a avut o conducere care a adoptat politici si un discurs similar cu cel al Berlinului, atât în ceea ce privește poziția față de comunism, cât și cea față de evrei; de altfel, prin jandarmeria, armata și administrația sa, statul român a participat la Holocaust. Comuniștii și evreii din Basarabia au fost victime ale statului român.