Donații
Veridica.md
Existența unei granițe de facto între România și Rusia, sexul campioanei la box Imane Khelif și interzicerea lactatelor și cărnii în România sunt temele poștei redacției de astăzi.
Ne puteți semnala în continuare știri false, sau care ar putea fi false, direct în secțiunea Fake News, Dezinformare & Propagandă, de pe pagina Veridica, sau la adresa noastră de e-mail, redacție@veridica.ro
Există deja o frontieră comună, de facto, între Rusia și România pe limita apelor lor teritoriale?
Răspunsul scurt este „nu”, dar există și unul mai nuanțat pentru care este necesar să definim mai întâi termenii de “ape teritoriale”, “zonă contiguă” şi “zonă economică exclusivă”.
Astfel, potrivit Convenţiei Naţiunilor Unite asupra dreptului mării din 1982 şi Legii 17/1990 privind Marea teritorială şi apele maritime interioare ale României, apele teritoriale ale României cuprind fâşia de mare adiacentă ţărmului, având lăţimea de 12 mile marine, măsurată de la mal, limitele exterioare şi laterale ale acestora constituind frontiera de stat maritimă a României. Zona contiguă este fâşia de mare adiacentă apelor teritoriale care se întinde spre largul mării până la distanţa de 24 mile marine. În această zonă, România exercită controlul pentru prevenirea şi reprimarea încălcărilor, pe teritoriul său, ale legilor şi reglementărilor sale din domeniul vamal, fiscal, sanitar şi al trecerii frontierei de stat. Zona economică exclusivă este instituită dincolo de limita apelor teritoriale şi conferă României drepturi suverane şi de jurisdicţie asupra resurselor naturale ale fundului mării, subsolului acestuia şi coloanei de apă de deasupra. Întinderea sa este stabilită pe bază de acord încheiat cu statele vecine ale căror ţărmuri sunt limitrofe sau situate faţă în faţă cu litoralul românesc al Mării Negre, şi poate fi de maxim 200 de mile marine.
România și Rusia nu au graniță comună, fiind despărțite de Ucraina. Totuși, ca urmare a agresiunii Rusiei în regiune, există de facto, dar nu și de iure, un fel de vecinătate: odată cu invadarea și anexarea Crimeei, Rusia a capturat accesul direct la zona economică exclusivă din dreptul acestei peninsule ucrainene, zonă care se întâlnește cu zona economică exclusivă a României (vezi foto).
Foto @euromaidanpress
Aceasta nu presupune însă că există o frontieră comună ruso-comună, în sensul definiţiei internaţionale a acesteia. Un argument în acest sens îl reprezintă incidentul recent, când o rachetă rusească a lovit o navă comercială care transporta cereale din Ucraina prin Marea Neagră, aflată la aproximativ 30 de mile marine de localitatea Sf. Gheorghe, adică în zona economică exclusivă a României. Însă, potrivit dreptului maritim internaţional, atacul nu a fost catalogat drept o încălcare a teritoriului românesc.
Imane Khelif este bărbat, iar medalia şi premiul de 25 de milioane de dolari de la Jocurile Olimpice de la Paris i-au fost revocate de către WBO
Ştirea este un fals grosolan din toate punctele de vedere. În primul rând, WBO este o organizație care guvernează meciurile de box profesionist, deci implicarea sa în pugilismul olimpic nu există şi nu a existat niciodată. Orice decizie şi orice declaraţii ar da persoanele din conducerea organizaţiei nu au nici un efect asupra rezultatelor şi clasamentelor din competiţiile olimpice.
În al doilea rând, în afara medaliilor propriu-zise, a gloriei şi locului în istoria sportului, sportivii laureaţi la olimpiade nu sunt răsplătiţi în bani de Comitetul Internaţional Olimpic. Dar, într-adevăr, de cele mai multe ori, fiecare ţară îşi răsplăteşte sportivii medaliaţi, în funcţie de posibilităţi. Astfel, performanţa lui Imane Khelif a fost răsplătită de președintele Algeriei cu medalia „Ordinul Național de Merit” şi o recompensă financiară, dar suma exactă nu a fost precizată. În orice caz, ea nu se apropie sub nici o formă de suma vehiculată de 25 de milioane de dolari. Cel mai mare premiu pe care l-ar fi putut primi un medaliat cu aur la Olimpiadă este cel oferit de Singapore, de aproximativ 700.000 de dolari. Imane Khelif ar fi trebuit răsplătită şi de IBA, cu 100.000 de dolari, pe care urma să-i împartă cu federaţia algeriană de box şi antrenorul său. Însă pentru că scandalul în care a fost implicată a fost generat chiar de IBA, nu este clar dacă ea chiar a primit acei bani.
În al treilea şi cel mai important rând, trebuie precizat că Imane Khelif s-a născut femeie, și-a trăit toată viața ca o femeie, e femeie în paşaport şi nici nu a declarat vreodată că se identifică drept bărbat. Naraţiunea în cauză a apărut în urma unei controverse iscate de IBA, organizaţia care obişnuia să guverneze boxul amator (pe criterii olimpice). În 2023, cu doar câteva ore înainte de finala Campionatelor Mondiale de la New Delhi, IBA o descalifica pe Khelif din cauză că nu ar fi îndeplinit “criteriile de eligibilitate” ale asociaţiei, şi invoca nişte teste ADN, pe care nu le-a prezentat nici până astăzi. Coincidenţă sau nu, decizia IBA a venit după ce Khelif o învingea pe pugilista rusoaică Azalia Amineva, neînvinsă până la acea dată. Menţionăm că organizaţia este condusă de rusul Umar Kremlev, un personaj având puternice legături cu liderul de la Kremlin, Vladimir Putin. De altfel, în 2023, IBA a devenit prima federație internațională care a fost vreodată exclusă din mișcarea olimpică, decizia CIO fiind confirmată inclusiv de Tribunalul de Arbitraj Sportiv de la Lausanne.
În ultimul rând, pe site-ul Comitetului Internaţional Olimpic, Imane Khelif este în continuare prezentată a fi campioană olimpică la categoria 66 de kg.
Primarii vor să interzică lactatele, carnea și mașinile personale, până în 2030
Naraţiunea a fost deja demontată în paginile Veridica, şi are la bază un studiu care evidențiază sectoarele economice urbane ce contribuie în mod semnificativ la emisiile de dioxid de carbon. Acesta calculează schimbările necesare din fiecare sector care ar putea reduce impactul consumului urban, în conformitate cu limitarea încălzirii globale la 1,5 grade Celsius. Astfel, raportul face referire la șase categorii de activităţi în care orașele ar putea reduce consumul pentru a atenua schimbările climatice, iar autorii modelează două exemple de intervenții, în care oamenii îşi limitează sau elimină complet consumul de alimente de provenienţă animală, reduc numărul articolelor de îmbrăcăminte noi cumpărate într-un an sau renunţă la călătoriile cu autoturismul propriu în favoarea transportului în comun. În esenţă, studiul este o analiză a emisiilor bazate pe consum în orașe, nu un plan pe care acestea sunt obligate să-l adopte.
Raportul a fost întocmit de C40, o organizaţie de orașe din întreaga lume, care se concentrează pe combaterea crizei climatice și pe acțiunile urbane ce pot reduce emisiile de gaze cu efect de seră, sporind în același timp sănătatea, bunăstarea și oportunitățile economice ale rezidenților urbani.
De altfel, naraţiunea abundă în “fracturi de logică”. Nu este clar cum, „încurajând practica scanării produselor de la magazin pe cont propriu”, autorităţile vor „ține sub control consumul de carne și de lactate” şi nici cum vor reuşi să oblige „peste 90% din populația planetei să stea în aglomerații urbane.” La fel, ipoteza conform căreia primarii vor reduce preţurile la anumite produse (precum carnea artificială) este absurdă din două puncte de vedere: preţurile alimentelor nu sunt reglementate de primării, iar la acest moment un kilogram de carne artificială costă câteva zeci de mii de euro, cu perspective foarte slabe ca acest preţ să scadă semnificativ în următorii 6 ani, când se presupune că va fi implementat planul ocult.
---copie-image.webp)
