Donează
România își poate recupera tezaurul dacă Rusia pierde războiul, scrie presa rusă independentă. Veridica a selectat și articole despre scăderea sprijinului occidental pentru Ucraina.
ISTORIES: Paralizia voinței. Ce s-a întâmplat cu Occidentul
Acesta nu este pregătit să susțină total Ucraina în războiul cu Rusia, iar Israelul în războiul cu teroriștii HAMAS. În istoria Occidentului s-a mai întâmplat astfel – înainte de Al Doilea Război Mondial
Contraofensiva Forțelor armate ucrainene a eșuat inclusiv din cauză că SUA și aliații europeni ai Ucrainei nu i-au livrat la timp armament. SUA a întârziat indecent de mult luarea deciziei privind livrarea tancurilor Abrams, a rachetelor ATACMS, a aviației de luptă, dar și cantitatea armamentului transmis sau planificat pentru Ucraina a fost mult prea mică. Se zvonește tot mai insistent că liderii mai multor state europene îi insuflă Kievului ideea unui compromis cu Moscova, cedarea teritoriilor în schimbul păcii, deși nu există niciun indiciu că Rusia ar fi de acord cu vreo soluție de compromis pentru rezolvarea conflictului. O posibilă victorie a lui Donald Trump la alegerile prezidențiale din SUA ar putea duce la încetarea ajutorului american pentru Ucraina, precum și la slăbirea NATO. Ungaria, de una singură, blochează mijloacele vitale alocate de UE pentru Ucraina, iar marile puteri europene nu pot sau nu doresc să pună Budapesta la punct. […]
Cea mai periculoasă manifestare a paraliziei voinței Occidentului colectiv este faptul că SUA și statele europene nu au o strategie eficientă de contracarare a expansiunii politico-militare rusești. De la începutul anilor 1990 și până pe 24 februarie 2022, politica acestora s-a bazat pe convingerea că, după prăbușirea comunismului, Rusia va înceta să mai fie un inamic al Occidentului și treptat se va apropia de acesta; că e posibil și necesar să te înțelegi cu Moscova; că accesele sporadice de agresiune precum atacul asupra Georgiei și anexarea Crimeii nu au fost decât niște abateri neînsemnate de la trendul evoluției politice a Rusiei, care pot fi explicate, cel puțin parțial, prin greșelile Occidentului, care nu a luat în considerare interesele Rusiei referitoare la securitatea sa, precum și sechelele gândirii politice rusești, dominată de stereotipuri moștenite din trecut.
Agresiunea rusă neprovocată asupra Ucrainei și ultimatumurile date SUA și NATO să se retragă nu doar din țările fostei URSS, dar și din Europa Centrală și de Est, au făcut ca elitele occidentale să aprecieze mai realist Rusia și propria politică față de aceasta. Rusia, ca principală amenințare la adresa Europei și a securității internaționale, a apărut în documentele NATO și în declarațiile liderilor statelor europene. Pentru cercurile politice și militare ale SUA și ale multor state membre UE a devenit clar că dacă Ucraina va suferi o înfrângere, NATO va fi nevoită să lupte cu Rusia.
Cu toate acestea, deocamdată, în multe capitale occidentale domină ideea că nu trebuie permisă nici înfrângerea Ucrainei, nici cea a Rusiei. Cu alte cuvinte, Rusia trebuie păstrată ca subiect al sistemului mondial și în special european, în speranța că în timp, cel mai probabil după plecarea lui Putin, la putere ar veni persoane capabile să reducă agresivitatea politicii externe. În consecință, în acest sens, voința politică a Occidentului, chiar dacă nu e paralizată, atunci cel puțin e vizibil slăbită.
Insuficiența de voință politică și șovăiala liderilor occidentali să folosească toate resursele pentru înfrângerea Rusei, pe lângă multe altele, poate fi explicată prin neînțelegerea motivelor ascunse ale politicii rusești. Desigur, nu trebuie exclusă posibilitatea că, o perioadă de timp, succesorii lui Putin vor promova o politică mai prudentă pe arena mondială. Istoria, însă, arată că de fiecare dată, după o perioadă de încălzire a relațiilor, Moscova revenea la agresivitate. Timp de secole, chintesența politicii externe a Cnezatului moscovit și a Țaratului moscovit, a Imperiului Rus și a Uniunii Sovietice, a fost expansiunea, iar mijlocul de realizare – forța militară. Experiența istorică s-a fixat în conștiința națiunii ruse: acapararea de noi teritorii, extinderea imperiului au devenit scopul și sensul existenței.
De la Nil, până la Neva, de la Elba, până-n China,
De la Volga spre Eufrat, de la Gange la Dunăre…
Iată împărăția rusă… Ce în veci va dăinui,
Astfel Duhul a prezis și Daniil a prorocit.
Astfel, Fiodor Tiutcev, un poet extraordinar și diplomat mediocru, a formulat ambițiile de politică externă ale statului și societății ruse. Visul de a ajunge cu granița la Elba, Dunăre, Eufrat și Gange bântuie până în prezent mințile clasei de la putere. Atacând Ucraina și șantajând Occidentul cu arma nucleară, Putin încearcă din nou să realizeze „prezicerea Duhului”. De aceea, dacă Rusia nu va fi înfrântă, repetarea agresiunii este inevitabilă.
MEDUZA: Occidentul nu a reușit să se înțeleagă în privința ajutorului pentru Ucraina până la Anul Nou [dar] apare din nou în discuție confiscarea rezervelor Băncii Centrale a Rusiei în folosul Kievului
De ce Occidentul a revenit la ideea confiscării activelor rusești?
Cei mai mari donatori ai Ucrainei – SUA și UE au redus dramatic (cu 90%) susținerea financiară pentru Kiev și arată noi semne de oboseală de război.
Washingtonul admite că fără un nou plan de război în locul ofensivei ucrainene și fără finanțare adițională, Ucraina ar putea pierde războiul. Iar lipsa „răbdării strategice” din partea Occidentului este miza principală a lui Putin pentru a învinge Ucraina și aliații ei.
În pofida acestui fapt, Congresul SUA a blocat o nouă tranșă de peste 50 de miliarde de dolari și a plecat în vacanța de iarnă, iar premierul Ungariei Viktor Orban a pus veto pe un pachet de ajutor al UE de 50 de miliarde de euro pentru Ucraina.
Conștientizând cât de mult Ucraina are nevoie de ajutor, administrația președintelui SUA, Joe Biden, a decis să reia discuțiile cu Europa cu privire la predarea către Kiev a activelor înghețate ale Băncii Centrale a Rusiei. Casa Albă ar dori să ajungă la un consens cu statele G7 privind o strategie de confiscare a rezervelor rusești până pe 24 februarie 2024, când se împlinesc doi ani de la declanșarea invazie ruse.
Ce rezerve rusești au fost înghețate?
În statele G7, UE și Australia, după declanșarea războiului au fost sechestrate 280 de miliarde de dolari, active ale Băncii Centrale a Rusiei, aproape jumătate din 643 de miliarde de dolari, rezerve pe care le avea Rusia în străinătate, în februarie 2022.
Dintre acestea, 210 miliarde de euro (peste 80%) se păstrau în UE. […]
La momentul invaziei în Ucraina și introducerii sancțiunilor, jumătate din rezervele suverane ale Rusiei erau în aur și yuani.
Banca Centrală a Rusiei nu putea să rămână în totalitate fără rezerve în dolari și euro, deoarece acestea sunt principalele valute ale economiei ruse – prin care se efectuează plățile pentru două treimi din importuri și 85% din exporturi. […]
Blocarea rezervelor rusești poate fi numită fără precedent, deoarece niciodată în istorie nu au sechestrate astfel de volume ale mijloacelor unei bănci naționale. […]
Vladimir Putin consideră deja de mult timp activele rusești ca furate și atenționează că „furtul nu va duce la bine”. „Hap! Ne-au pungășit rezervele”, a comentat el blocarea. […]
Rusia este gata să aplice măsuri de răspuns: după cum a spus ministrul Finanțelor Anton Siluanov, este vorba de sechestrarea bunurilor sau mijloacelor companiilor occidentale rămase în Rusia, care în prezent sunt păstrate pe conturi speciale în ruble pe care, după declanșarea războiului, sunt blocate mijloacele nerezidenților din țările „neprietenoase”. Potrivit Băncii Centrale, ar fi vorba de o sumă „comparabilă” cu rezervele rusești înghețate. […]
NOVAYA GAZETA EVROPA: Realpolitikul tezaurului românesc
Cum încearcă Bucureștiul să-și recupereze tezaurul național transmis Rusiei pentru păstrare în 1916
Tema „tezaurului românesc” revine constant în spațiul informațional al Federației Ruse. De fiecare dată discuția este inițiată de partea română, care deja de 107 ani încearcă să revendice, inițial de la URSS, apoi de la succesoarea acesteia, Federația Rusă, rezerva de aur a Băncii Naționale a României. Împreună cu o lungă listă de obiecte de preț cu valoare cultural-istorică, aurul a fost transmis în decembrie 1916 pentru păstrare temporară aliatului din Antanta – Imperiul Rus.
Un nou val de batjocură cu referire la „insistența nepotolită a aroganților și nerecunoscătorilor români” a apărut în spațiul rusesc în decembrie 2023 după ce, pe 20 noiembrie, Banca Națională a României a organizat simpozionul „Tezaurul României evacuat la Moscova – un drept de creanța mai vechi de un secol”. În cadrul evenimentului au fost prezentate două cercetări științifice în limba engleză: „The Romanian National Bank Tresure taken to Moscow and never returned”, de Cristian Păunescu, și „The Destiny of Romania’s Treasury — Arguments from the Russian Archives”, de Ilie Schipor.
Varianta în limba engleză a cazului românesc indică încercarea de a transpune problema returnării tezaurului de la negocieri bilaterale, la nivel internațional.
Noul val de discuții pe platformele rusești, pe lângă batjocora tradițională în spiritul șovinismului velicorus, se rezumă la poziția neschimbată de 60 de ani (de la momentul discuțiilor dintre Brejnev și Ceaușescu în 1965):
- nu au existat niciodată 93 de tone de aur, doar 64, pe care vi le-am înapoiat demult;
- dacă nu am returnat ceva, înseamnă că acel ceva a rămas în calitate de compensație pentru pagubele comise de armata română pe teritoriul URSS în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial;
- de fapt, Federația Rusă nu îi este datoare României, ci România a rămas îndatorată Rusiei pentru tot binele făcut în cadrul Tratatului de la Varșovia. […]
Nu e greu de ghicit că, dacă timp de 107 ani nu a fost înregistrat niciun progres în rezolvarea problemei „aurului românesc”, părțile nu se pot înțelege și fac trimitere la sisteme de valori incompatibile.
Partea română nu vede nicio logică în poziția Federației Ruse, iar din lexiconul Rusiei lipsesc noțiunile pentru înțelegerea argumentului românesc (de fapt, universal). […]
Pe de altă parte, limbajul dislexiei etice, folosit în prezent de Federația Rusă, nu este – surpriză! – un privilegiu exclusiv al acestui stat.
Sunt profund convins că limbajul Federației Ruse, care se numește Realpolitik, este în prezent unul universal și răspândit, în special în Uniunea Europeană, Statele Unite și China.
În momentul în care partea română va conștientiza și această realitate, va avea șansa să rezolve acest conflict cu vechime de peste un secol. Cu atât mai mult cu cât Banca Națională a României deja a făcut un pas în această direcție, schimbând imperativul etic al problemei tezaurului românesc în banalul drept de creanță, invocat în denumirea simpozionului din noiembrie al BNR. […]
De pe poziția imperativului etic, problema tezaurului românesc poate fi rezolvată foarte ușor. Atunci când România a transmis tezaurul național pentru păstrare temporară, ea a avut încredere în Rusia. După ce în Rusia puterea fost preluată de bandiți și teroriști, această încredere a fost violată. Inițial Troțki a declarat că aurul, bijuteriile, manuscrisele și tablourile vor fi returnate doar „poporului român”, nu burgheziei. Apoi, Lenin a ordonat să fie topit aurul pentru a șterge însemnele Băncii Naționale a României. Stalin a ordonat ca lingourile să fie depuse la un loc cu cele din Gokhran (trezoreria rusă). Ulterior, România a fost ocupată de Armata Roșie, alături de alte state din Europa de Est, pierzându-și independența politică și economică. În această perioadă România a fost tratată banditește de bolșevici: „Nu suntem noi datori, tu ne ești dator, atenție la discurs, că te costă și mai scump”.
Conform logicii imperativului etic, tot ce a luat Rusia pentru păstrare temporară trebuia returnat necondiționat și doar după aceea se puteau emite pretenții pentru pagubele produse de Armata română în cel de Al Doilea Război Mondial. […]
Orice altă succesivitate (mai întâi negociem, apoi facem totalurile) se numește jaf. Sau Realpolitik! […]
Federația Rusă a încredințat păstrarea propriilor active UE și SUA, apoi a atacat fără milă Ucraina, cauzând pagube teribile infrastructurii, nemaivorbind de catastrofa umanitară. Cum a procedat UE și SUA? Inițial au blocat activele Băncii Centrale a Rusiei, iar acum, sub privirile noastre caută o bază juridică pentru a o expropria de aceste active și a le transmite Ucrainei pentru compensarea pagubelor […]
Are România șanse reale să fie recompensată pentru excesul de încredere pe care l-a avut acum 107 ani? Primul pas pentru un răspuns este separarea discursurilor.
În cadrul Realpolitik , fără îndoială, șanse există. Dacă Rusia va fi învinsă în războiul cu Ucraina, sau dacă economia sa se va prăbuși, sau dacă se va produce o schimbare radicală a puterii, atunci demersul BNR privind internaționalizarea temei „tezaurului românesc” ar putea fi la fel de eficient ca și decizia de a se alătura Antantei în 1916. Tratatul de la Trianon i-a adus României Transilvania. Un potențial acord privind compensațiile pe care le va plăti Federația Rusă Ucrainei ar putea în cel mai surprinzător mod să includă și compensații pentru tezaurul național al României.
[…]
