Donează
Noul buget al Rusie pare gândit să pregătească economia pentru un război fără sfârșit, potrivit presei independente ruse. În paralel, stalinismul e reabilitat prin intermediul monumentelor.
NOVAYA GAZETA EVROPA: Războiul și pensiile
În proiectul bugetului pentru 2024, cheltuielile pentru „apărare” revin la nivelul celor din timpul Războiului Rece
Bugetul federal pentru 2024 va fi cel mai militarizat din toată istoria contemporană a Rusiei. Cheltuielile oficiale pentru război în 2024 vor bate recordul din anul precedent și vor crește cu încă aproximativ 70%. Pe acest fundal, guvernarea a decis să reducă cheltuielile pentru sănătate, educație, dezvoltare economică și alte domenii. Novaya-Evropa scrie cât va costa al treilea an de război.
În 2024, cheltuielile bugetare vor crește de la 30 de trilioane de ruble la 36,6, arată proiectul de lege privind bugetul pentru următorii trei ani, propus de Guvern și înregistrat la Duma de stat. Cheltuielile continuă să crească într-un ritm rapid – în 2023 și 2024 cu peste 20%. Până la război, de regulă, cheltuielile creșteau cu aproximativ 10% pe an.
Veniturile, pentru al treilea an consecutiv, vor fi mai mici decât cheltuielile; în același timp, guvernul a planificat în document o reducere a deficitului până la 1,5 trilioane de ruble. În primele opt luni ale anului 2023, deficitul bugetar a fost de 2,3 trilioane de ruble, în condițiile reducerii veniturilor din petrol și gaz cu 38%. […]
Economistul Evghenii Suvorov consideră că Ministerul dezvoltării economice, care a realizat prognoza veniturilor, a majorat intenționat acest capitol, ca să existe premise pentru majorarea cheltuielilor. Iar șeful VTB Bank Andrei Kostin consideră că acești parametri ai bugetului vor determina creșterea impozitelor, iar „businessul va fi într-o situație dificilă”.
Apărarea mai scumpă decât toate
Principala cauză a creșterii cheltuielilor este majorarea la capitolul „apărare națională” cu 68% , până la 10,7 trilioane de ruble. Ritmul de creștere în 2024 s-a accelerat de peste două ori în comparație cu 2022 și 2023.
Cota pentru apărare din totalul de cheltuieli, de asemenea, bate recordul din 2023 și va ajunge la 29,3%. Este de două ori mai mult decât până la război. Cheltuielile de război constituie 6% din PIB.
„Punem accentul pe asigurarea victoriei noastre – armata, capacitățile de apărare, forțele armate, militarii – avem în buget tot ce este necesar pentru front, tot ce este necesar pentru victorie. Nu este un efort mic pentru buget, dar este prioritatea noastră necondiționată”, astfel a comentat proiectul bugetului ministrul finanțelor A. Siluanov.
Mai mult, deja în 2023 guvernarea intenționează să cheltuiască aproximativ 10 trilioane de ruble pentru apărare, potrivit unui document secret citat de Reuters. La aceste 10 trilioane pot fi adăugate încă 3 trilioane de ruble, cheltuite la alte capitole secretizate.
Pe locul doi la cheltuieli este „gestionarea datoriei publice”. În 2024 cheltuielile vor spori cu 50%, până la 2,2 trilioane de ruble. În prezent, aproximativ jumătate din deficitul bugetar este compensat din emiterea obligațiunilor de stat, pe care le cumpără în general băncile rusești.
Urmează capitolul „politica socială”, pensiile și alocațiile, cu o creștere de 19%, până la 7,7 trilioane de ruble. […]
Spre deosebire de pensii și alocații, în 2024, cheltuielile pentru alte domenii și programe de dezvoltare vor fi reduse. […]
CARNEGIE politika: Tunurile primează. Proiectul bugetului pentru 2024 și prioritățile Kremlinului
Punând accentul pe cheltuielile de război, Kremlinul împinge economia în capcana războiului fără de sfârșit. Pe de o parte, statului îi este tot mai dificil să finanțeze războiul [fără să scadă] nivelul de trai al populației. Pe de altă parte – diminuarea cheltuielilor de război va duce la un șoc structural inevitabil.
Guvernul a stabilit în linii mari bugetul pentru 2024. Pentru prima dată în istoria Rusiei contemporane, cheltuielile militare vor ajunge la 6% din PIB și le vor depăși pe cele sociale. Războiul împotriva Ucrainei și, mai larg, cu Occidentul colectiv, așa cum îl înțelege Vladimir Putin, se transformă definitiv nu doar în principala prioritate a Kremlinului, dar și în motorul creșterii economice.
Având în vedere cifrele publicate, Kremlinul pleacă de la premisa că sancțiunile occidentale la petrol și produse petroliere nu funcționează, la fel ca și restricțiile la alte tipuri de export, astfel încât vor exista venituri pentru completarea bugetului. Cheltuielile militare record arată că în 2024 războiul cu Ucraina va continua, iar dacă va trece din faza activă în una mai puțin intensă sau în general va fi înghețat, atunci industria va lucra pentru suplinirea arsenalului consumat. De asemenea, parametrii bugetului creează posibilități pentru o nouă mobilizare parțială sau chiar generală, cu trecerea țării la stare de război, dacă Kremlinul va considera necesară escaladarea conflictului. […]
Cheltuielile pentru apărare în 2024 vor crește de 1,7 ori. Deocamdată mai puțin decât cheltuia URSS pentru apărare, 12-17% din PIB, dar se poate face o comparație cu cheltuielile militare ale SUA în anii 1980. Kremlinul a început să crească substanțial cheltuielile pentru armată adoptând în 2011 un program de înarmare pe 9 ani, de 20 de trilioane de ruble.
Cheltuielile pentru apărare în 2022-2023 au depășit deja sumele alocate în perioada 2011-2021. În 2024, cheltuielile de război ale Rusiei vor fi echivalente cu cele efectuate în orice interval de trei-patru ani, din perioada 2015-2021. Astfel de cheltuieli nu pot fi justificate doar prin majorarea, anunțată la sfârșitul anului 2022, a numărului forțelor armate până la 1,5 milioane de persoane. Ele sunt prevăzute pentru o armată în creștere, dar și pentru un nivel ridicat de pierderi ce vor urma.
Cele mai mari sume sunt planificate pentru îndeplinirea comenzii de stat pentru apărare, precum și pentru plățile alocate pentru decedați și răniți. Majorarea cheltuielilor pentru îndeplinirea comenzii de stat pentru apărare este cauzată nu atât de producerea unui număr mai mare de tunuri, cât de ineficiența industriei și nerentabilitatea întreprinderilor. După declanșarea războiului împotriva Ucrainei, aceste probleme doar s-au agravat. […]
Pe lângă producția de armament, un alt element major al cheltuielilor de război îl reprezintă plățile pentru familiile celor căzuți și pentru militarii răniți. Guvernul va fi nevoit să aloce sume considerabile (inclusiv pentru 2022-2023), de 2-3 trilioane de ruble, doar pentru compensații în caz de deces.
Această concluzie rezultă din faptul că Ministerul muncii a comandat pentru următoarele luni 230 de mii de certificate pentru membrii familiilor celor decedați sau de invalid de război. […]
Majorarea considerabilă a cheltuielilor pentru militari și securitate denotă faptul că Kremlinul nu doar că se pregătește pentru un război de durată, dar vede în acesta și anumite beneficii economice. Se pare că cei de la guvernare cred că militarizarea economiei poate deveni un catalizator al creșterii economice. […]
Bineînțeles că parametrii bugetari curenți nu constituie nicidecum un „buget pentru dezvoltare”, așa cum vor spune funcționarii și propaganda rusă. Prioritățile Kremlinului în anul viitor sunt simple: războiul cu Ucraina, cheltuieli pentru organele de forță care mențin ordinea internă și cumpărarea loialității populației prin alocații sociale.
Ce va fi după 2024, guvernul nu știe – prognoza macroeconomică nu are răspuns la această întrebare. Tăcerea e elocventă. E puțin probabil că Vladimir Putin le-a spus miniștrilor cât are de gând să continue războiul. Nici el nu știe asta.
Oricum, mizând pe cheltuielile militare, Kremlinul mână economia în capcana războiului fără de sfârșit. Pe de o parte, statul finanțează tot mai greu războiul [fără să scadă] nivelul de trai al populației. Pe de altă parte – diminuarea cheltuielilor de război va duce la un șoc structural iminent, pentru depășirea căruia va fi necesar mult timp. Pentru toate acestea vor plăti, însă, cetățenii. […]
RE:RUSSIA: Restalinizare monumentală: în Rusia se demolează sistematic monumente ale victimelor represiunilor și sunt ridicate zeci de monumente dedicate lui Stalin
De la începutul invaziei ruse în Ucraina, în Rusia a început distrugerea metodică a monumentelor victimelor represiunilor politice. Au fost demolate cel puțin 11 memoriale dedicate polonezilor și lituanienilor; de asemenea sunt demolate monumentele ostașilor străini care au căzut pe teritoriul URSS. Autoritățile nu comentează aceste acțiuni, dar e puțin probabil ca ele să aibă loc fără directive de sus: demontarea necesită lucrări tehnice complexe, iar o parte din monumente sunt protejate de lege. În Moscova dispar plăcile comemorative instalate în cadrul proiectului „Ultima adresă” la domiciliile victimelor represiunilor. În același timp, în Rusia apar tot mai multe monumente dedicate lui Stalin: proiectul „Există o explicație” a numărat 110 astfel de monumente, dintre care 95 au apărut în perioada guvernării lui Putin (majoritatea după 2014), acesta a participat chiar la o ceremonie de dezvelire a unui asemenea monument. Aceste gesturi simbolice, aparent răzlețe, se înscriu în tabloul general al campaniei ideologice semioficiale de reabilitare a stalinismului și a moștenirii imperiale.
Odată cu declanșarea războiului de amploare împotriva Ucrainei, distrugerea memorialelor dedicate victimelor represiunilor politice capătă un caracter sistematic în Rusia. O investigație BBC a identificat 15 astfel de cazuri: au fost demolate 11 monumente ale victimelor din țări străine și patru monumente ale ostașilor străini. Astfel de cazuri au loc pe ascuns, iar autoritățile locale nu reacționează și neagă că ar fi implicate. În Iakutsk a dispărut monumentul în memoria polonezilor deportați în timpul țarismului și victimelor din timpul URSS. În locul monumentului nu a rămas nicio urmă. Inițial acesta a fost îngrădit, ulterior au fost scoase inscripțiile. Autoritățile locale au declarat că nu știu cine a distrus monumentul. Pe data de 11 noiembrie, de Ziua Independenței Poloniei, au fost vandalizate trei monumente dedicate victimelor poloneze în regiunea Tomsk. În localitatea Belostok a fost deteriorat cunoscutul monument instalat în memoria victimelor „operațiunii poloneze” a NKVD, când bărbații din localitate au fost executați, fiind acuzați de spionaj în favoarea Poloniei. Astfel de cazuri au avut loc și în regiunea Sverdlovsk, Bureatia și Sankt-Petersburg.
În primul rând sunt demolate monumentele polonezilor, victime ale regimurilor țarist și sovietic, dar și cele dedicate lituanienilor și ucrainenilor. De exemplu, în luna aprilie, în nordul regiunii Permi, a fost dărâmat monumentul deportaților lituanieni, când persoane necunoscute au demontat cu ajutorul utilajelor grele stela cu o cruce catolică și numele a 89 de persoane deportate. […]
De asemenea, sunt demolate și monumentele ostașilor străini, dar astfel de cazuri au loc cel mai des la ordinul oficial al autorităților. De exemplu, iarna trecută în Primorsk (regiunea Leningrad) a fost demontat, în baza undei decizii judecătorești, monumentul ostașilor finlandezi căzuți în timpul războaielor sovieto-finlandez și cel de Al Doilea Mondial. […]
Astfel de lucrări de amploare nu pot avea loc spontan – este clar că e vorba de o campanie susținută de instituții influente, care însă nu are un caracter public. […]
În același timp, în Rusia capătă o amploare tot mai mare instalarea monumentelor lui Stalin. Proiectul „Există o explicație” a identificat 110 astfel de monumente. […] Aproape jumătate dintre acestea (49) au fost instalate la inițiativa autorităților, restul – la dorința localnicilor, sau din inițiative private. Oficialii evită de regulă să participe la ceremoniile de dezvelire a monumentelor lui Stalin, deși în ultimul timp apar tot mai des. Cele mai cunoscute cazuri de încurajare oficială a unor asemenea ceremonii au fost prezența președintelui și a ministrului Culturii de atunci, Vladimir Medinskii, la dezvelirea monumentului lui Stalin în regiunea Tveri, și participarea președintelui Dumei regionale Alexandr Bloșkin la dezvelirea bustului lui Stalin în Volgograd.
Restalinizarea prin monumente nu arată, deci, ca o campanie oficială, mai curând are caracterul unor acțiuni semioficiale, fiind consolidată de inițiativa verigii administrative de nivelul doi sau de unele departamente. La fel, se observă un specific regional și în restabilirea monumentelor lui Stalin: în 43 de regiuni nu există deloc, în altele apar ca ciupercile după ploaie. […]
