DEZINFORMARE: România, alături de Polonia, Ucraina și Moldova, se pregătește să invadeze Transnistria

NARAȚIUNI: 1. România, Polonia, Ucraina și Republica Moldova vor ataca împreună regiunea separatistă transnistreană. 2. Rusia nu a dorit să invadeze Ucraina, dar a lovit preventiv, deoarece Ucraina urma să atace regiunile separatiste din Donbass. 3. Polonia vrea să preia controlul asupra unor teritorii din vestul Ucrainei. 4. România trebuie să-și recupereze de la Ucraina teritorii pierdute.

CONTEXT/ETOS LOCAL: Săptămâna trecută au avut loc în Transnistria mai multe incidente - atacatori neidentificați au tras asupra sediului serviciului secret MGB, considerat de mulți analiști de la Chișinău doar o extensie regională a FSB-ul rusesc, au fost aruncate în aer antene care nu funcționau dar, anterior, transmiseseră canalele rusești de TV și radio în Transnistria etc. Atacurile nu au fost revendicate, dar natura lor sugerează că ar putea fi operațiuni de tip false-flag aler Rusiei. Alte variante vehiculate în legătură cu atacurile le atribuie Ucrainei sau competiției între grupări din republica separatistă.

În regiune transnistreană se află circa 1.600 de militari ai armatei ruse, majoritatea localnici transnistreni deoarece Republica Moldova nu mai permite de ani buni rotația militarilor ruși în regiune. Acestora li s-ar adăuga, conform cifrele vehiculate de la Chișinău, un maxim de 8.000 de militiari din toate structurile de forță ale Transnistriei.

OBIECTIV: Promovarea meta-narațiunii potrivit căreia Rusia ar fi victima Ucrainei și a Occidentului, astfel încât războiul său este unul just. Susținerea tezei rusești de propagandă privind agresivitatea Occidentului față de Moscova.

DE CE  SUNT FALSE NARAȚIUNILE: Autorul articolul nu menționează vreo sursă pentru afirmațiile sale, însă narațiunile principale coincid cu unele lansate de Rusia de-a lungul timpului – implicarea României în războiul din Ucraina, atacarea Transnistriei, lipsa de viabilitate a statului ucrainean și dezmembrarea sa în favoarea vecinilor, participarea NATO la războiul din Ucraina, responsabilitatea Alianței și a Occidentului în general pentru conflict etc..

Un efort conjugat atât de mare al două țări NATO – România și Polonia, plus Ucraina care are efective militare foarte mari și deja bine echipate cu armament performant, nu s-ar justifica din punct de vedere logistic și militar.

În cazul unui atac, România și Polonia, nu mai pot fi protejate de articolul 5 al Tratatului Alianței Nord-Atlantice, astfel încât nu ar mai beneficia de apărarea colectivă; așadar, nu se pune problema unei operațiuni care să implice tot NATO.  

Pe de altă parte, chiar săptămâna trecută consilierul prezidențial ucrainean, Oleksii Arestovici, a declarat că armata ucraineană poate interveni singură și ar lichida „cât a pocni din degete” forțele ruse și transnistrene din regiune. El a spus că problema constă în faptul că craina ar trebui din punct de vedere juridic să atace de fapt teritoriul Republicii Moldova.

Așadar, în ipoteza scenariului unui atac asupra Transnistriei, Ucraina nu ar avea nevoie de implicarea unor state NATO, iar implicarea acestora nu ar echivala cu intrarea NATO în război de partea Kievului.

Faptul că Rusia ar fi atacat preventiv Ucraina este un fals, deoarece timp de un an de zile, Rusia a adus la granițele Ucrainei și s-a pregătit pentru atac. Ucraina nu avea comasate în momentul invaziei atât de multe trupe – 60-80.000 de soldați - pe linia de demarcație cu Donbassul la momentul invaziei ruse în Ucraina pe 24 februarie.

În aceeași ordine de idei, Ucraina are dreptul legitim de a-și recupera teritoriile pierdute în 2014 în fața separatiștilor din Luhansk și Donețk susținuți de un alt stat străin, în speță Rusia.

Amenințarea din partea Rusiei este cu atât mai mare, deoarece vorbim de Rusia care pe hârtie are a doua armată a lumii și este putere nucleară.

De asemenea, recuperarea teritoriilor de către Polonia în Ucraina este o temă recurentă a narațiunilor propagandei rusești. Polonia este de departe una dintre cele mai vocale țări privind agresiunea rusă în Ucraina și a trimis sprijin umanitar și militar consistent în această țară. e asemenea, Polonia găzduiește circa trei milioane de refugiați ucraineni de la începedera războiului.

în utimul rând, ideea recuperării teritoriilor locuite în majoritate de români înainte de al Doilea Război Mondial de la Ucraina este de asemenea o teză des invocată în narațiunile propagandei ruse demontate de Veridica. Se mizează pe sentimentul revanșard și pe naționalismul românilor împotriva statelor vecine care au luat teritorii ce au aparținut în istoriei statului român.