Una dintre cele mai vechi teorii ale conspirației a fost construită în jurul Protocoalelor Înțelepților Sionului, un fals creat de ruși și îmbrățișat de naziști. Textul circulă de mai bine de un secol, iar printre adepții săi s-au numărat Henry Ford, jihadiști și chiar și susținători ai lui Donald Trump.
1. Ce spun conspiraționiștii: Protocoalele dezvăluie planul malefic al iudeo-masoneriei de a stăpâni omenirea
Vom face să se mărească salariile, care totuși nu vor aduce nici un folos muncitorilor, deoarece vom face să apară în același timp și o scumpire a bunurilor de primă necesitate, datorită, vom spune noi, decăderii agriculturii și a crescătorilor de vite. Mai mult chiar, vom submina cu dibăcie și în profunzime temeliile producției, obișnuind pe muncitori cu anarhia și băuturile spirtoase, în vreme ce vom lua toate măsurile cu putință pentru a îndepărta de pe pământurile și din întreprinderile lor pe creștinii inteligenți.
Acesta este doar un fragment din Protocoalele Înțelepților Sionului, scriere în care mulți au crezut, iar alții încă mai cred, deși a fost dovedită ca fiind un fals. Acest „document” ar descrie o conspirație a evreilor/masonilor, un plan al acestora de a conduce lumea. Planul, care le-ar asigura francmasonilor și evreilor bunăstarea prin supunerea pe veci a omenirii, ar fi fost creat la un congres la „evreilor și masonilor” de către „înțelepții Sionului”. Protocoale ar fi, de fapt, 24 de procese verbale încheiate în urma discuțiilor purtate de înțelepții Sionului și aici ar fi expuse planurile de acțiune pentru cucerirea economică a lumii. Cei care trebuie subjugați sunt creștinii, considerați și singurii capabili să se opună acestui plan, dar care nu o vor face pentru că sunt prea divizați.
Congresul la care fac referire conspiraționiștii este Primul Congres Sionist, condus de Theodor Herzl, care a avut loc în 1897 la Basel, în Elveția, și la care au participat evrei din toată lumea și despre care s-a discutat pe larg în presa vremii.
Theodor Herzl
De fapt la Congres s-a pus problema reînființării unui stat evreiesc în Palestina, pe teritoriul ocupat de evrei în antichitate, ca răspuns la prezența manifestărilor antisemite în Europa.
2. Suspiciunile față de evrei și masoni, alimentate de ostilitatea Bisericii
Evreii au fost timp îndelungat ținta suspiciunilor și a ostilității în Europa, cauzele principale ținând de religie – l-au ucis pe Isus! – prosperitatea economică a unora dintre ei și segregarea față de restul comunității, ceea ce le menținea un statut de străini și îi făcea, totodată, niște țapi ispășitori convenabili.
Începând din sec al VII lea, mai multe Concilii au emis documente evocate de antisemiți mai târziu, prin care interziceau căsătoriile între evrei și creștini, nu permiteau medicilor evrei să trateze creștini și îi acuzau pe cei de rit mozaic de uciderea fiului lui Dumnezeu. În 1215, evreilor li s-a cerut chiar să poarte haine după care să poată fi recunoscuți, iar Conciliul de la Basel din 1431 le interzice să urmeze cursuri universitare.
Întregul Ev Mediu a fost marcat de pogromuri îndreptate împotriva evreilor. În timpul Cruciadelor din 1096, 1146 şi 1309 au fost omorâți în masă evreii așezați de-a lungul Rinului. Cruciații, porniți să elibereze locurile sfinte, s-au considerat îndreptățiți ca, pe drum, să-i ucidă. Cruciadele nu au fost nici pe departe singurul prilej de masacrarea a evreilor: la jumătatea secolului al XlV-lea, de pildă, peste 2000 de evrei au fost arși la Strasbourg întrucât erau considerați vinovați de ciuma care se abătuse asupra Europei.
Miniatură din sec. XIV cu evrei arși @Wikipedia.org
De asemenea, se spunea că evreii ucid copiii creștinilor și că otrăvesc fântânile. Pogromuri au fost și în Marea Britanie și Spania. Numai în Toledo, în 1355, au fost omorâți peste 12.000 de evrei. Au scăpat doar cei care au fugit sau care s-au convertit la creștinism. Sentimentul de ură împotriva evreilor a rămas însă, de-a lungul secolelor și a cunoscut cea mai îngrozitoare manifestare în secolul XX, cand a avut loc Holocaustul.
În ceea ce privește francmasoneria, aceasta este catalogată drept o societate secretă, deși membrii săi preferă termenul de „discretă”, mai ales că, de-a lungul timpului, au apărut destule informații cu privire la masoni. Noii membrii sunt admiși în societate în urma unor ritualuri inițiatice. Religia nu este un criteriu pentru acceptarea în masonerie, membrii acesteia putând fi creștini, musulmani sau evrei. Momentul istoric al apariției masoneriei nu se cunoște exact. Unii istorici susțin că și-ar avea originea în Școlile de mistere din Antichitate. Primele manuscrise asumate de Francmasonerie datează din anul 1352, iar în secolul al 16 lea existau trei loji masonice, organizate similar celor contemporane. Francmasoneria în forma ei actuală a apărut în Marea Britanie în secolul al XVIII-lea și de acolo s-a răspândit în toată Europa.
Francmasoni în ținută completă, County Durham, Marea Britanie, 19 aprilie 2006 @ EPA/Will Walker
În 1738 când Biserica Catolică a hotărât excomunicarea automata a creștinilor masoni. În secolul XIX, Vaticanul chiar a numit masoneria „Sinagoga lui Satan”.
Odată anatemizată, Francmasoneria putea fi ușor pusă la zid și acuzată de multe rele, mai ales că membrii acesteia erau persoane nu doar cu școală, ci și cu putere financiară. Iar banul, cum toată lumea știe este ochiul dracului. Pe de altă parte implicarea membrilor masoneriei în evenimente sociale cum ar fi, Revoluția Franceză, Războiul de Independența al Statelor Unite ale Americii și mișcările revoluționare din 1848 a alimentat ideile conspiraționiștilor că Francmasoneria este responsabilă de transformările și crizele pe care le traversează omenirea.
3. Poliția secretă a țarului rus, implicată în conceperea și popularizarea Protocoalelor. Lucrarea, un plagiat grosolan după texte mei vechi
Textul cu titlul Protocoalele Înțelepților Sionului a fost initial menționat în aprilie 1902 de un ziar din Saint Petersburg - Novoye Vremya, într-un articol semnat de cunoscutul ziarist Mikhail Menșikov. A fost însă publicat, în foileton, un an mai târziu de ziarul "Znamia" tot din Sankt Petersburg, de către Pavel Crușeveanu, într-o versiune prescurtată. Textul este reluat în 1905, și publicat ca o anexa la broșura lui Serghei Nilus: „Mare în Mic: Venirea Anticristului și rolul Satanei pe Pământ”. Nilus susținea că textul reprezinta documentele primului Congres Sionist, din 1897 de la Basel din Elvetia, doar că la acel congres, considerat a fi începutul Mișcării Sioniste, nu participaseră numai evrei.
Un rol important în popularizarea și scrierea Protocoalelor l-a avut poliția secretă țaristă, Ohrana – o serie de cercetători cred că șeful secției din Paris al acesteia, Piotr Ivanovici Rahkovski, i-a comandat textul jurnalistului Matvei Golovinski. Indiferent cine a fost autorul, Golovinski sau o persoană rămasă necunoscută, acesta nici măcar nu a fost original, după cum a dovedit The Times încă din 1921. Autorul Protocoalelor pur și simplu a plagiat din lucrări care precedau cu câteva decenii data la care „înțelepții Sionului” se întâlniseră pentru a pune la punct planul lor de dominare a lumii.
Foto grup Ohrana, Sankt Petersburg, 1905 @wikipedia.org
În 1864, francezul Maurice Joly publica satira „Dialog în iad între Machiavelli și Montesquieu”. Autorul îl ataca pe Napoleon al III-lea și prezenta felul în care acesta dorește să supună omenirea. Era vorba de o satiră, la rândul ei inspirată de romanul lui Eugene Sue, „Misterele oamenilor”, doar că aici cei care vor să conducă lumea sunt membrii ordinului Iezuit al Bisericii Catolice. Lucrarea lui Joly este considerată a fi drept principala „sursă de inspirație” a Protocoalelor, iar cel care documentează cel mai bine legătura dintre Protocoale și cartea lui Maurice Joly, este academicianul, Norman Cohn, istoric și scriitor britanic. In 1966, în cartea Warrant for Genocide. The Myth of the Jewish World Conspiracy and the Protocols of the Elders of Zion, acesta arată că peste 160 de pasaje sunt preluate din satira lui Maurice Joly, că alte fragmente sunt de-a dreptul copiate, și că în Protocoale a fost păstrată până și ordinea ideilor din cele 24 de capitole ale satirei: capturarea economiei mondiale, obținerea controlului politic, rolul războaielor, atitudinea față de muncitori etc.
Nici Sue, nici Joly, nu pomenesc însă de evrei sau de masoni. Pe de altă parte, în 1868, romancierul german, Hermann Goedsche scriitor cunoscut ca fiind antisemit, publică romanul „Biarritz”. Cartea a pregătit terenul pentru ca unii chiar să creadă în autenticitatea Protocoalelor. Capitolul “Cimitirul Evreiesc din Praga” care descria un complot rabinic îndreptat împotriva civilizației Europene, a fost tradus în rusa ca un pamflet separat în 1872. Aici, autorul descrie ritualuri satanice oficiate de rabini. Aceștia ar aduna reprezentanți ai celor 12 triburi ale lui Israel, în cimitir, la miez de noapte, unde invocă diavolul pentru a-i învăța cum să îi supună pe creștini pentru propășirea poporului ales.
4. Fanii Protocoalelor: antisemiți ruși, naziști, jihadiști, Henry Ford și adepți ai lui Donald Trump
Începutul secolului XX avea să găsească Rusia într-o criză economică și socială profundă, a cărei gravitate avea să se vadă în 1905, an marcat de două evenimente majore: prima revoluție și înfrângerea în războiul cu Japonia, un adevărat șoc având în vedere că era pentru prima oară în epoca modernă când o mare putere europeană pierdea în fața uneia asiatice.
Statul avea nevoie de vinovați pentru starea de fapt, și au fost aleși evreii și masonii. Evreii erau, oricum, o țintă de mai mult timp, iar Protocoalele au fost „dovada” că ei erau cauza problemelor Rusiei. Textul a fost folosit pentru propagandă, pentru a instiga atacuri antisemite și pentru a justifica pogromurile care au avut loc în Rusia între 1903 și 1906. Trebuie spus că Pavel Crușeveanu, cel care a publicat Protocoalele, a fost și inițiatorul pogromului de la Chișinău din 1903.
1905 s-a dovedit doar un preludiu. Un deceniu mai târziu, țarul s-a prăbușit, imperiul său a pierdut războiul cu Germania și s-a scufundat într-un sângeros război civil.
În 1920, la Berlin, după victoria Revoluției Bolșevice, rușii fugiți în Vest au publicat în întregime Protocoalele în Luci Sveta (O rază de lumină). De acolo a mai fost doar un pas până când să fie descoperite de naziști, care le-au îmbrățișat cu entuziasm – Hitler chiar avea să decidă, odată ajuns la putere, ca aceste texte să fie studiate în școlile germane.
Protocoalele Înțelepților Sionului în limba germană
Ministrul Propagandei Naziste Joseph Goebbles spunea că „Protocoalele Sioniste sunt la zi astăzi, la fel cum erau atunci când au fost publicate pentru prima oara”. Același Goebbles nota în jurnal că s-ar cam îndoi de autenticitatea acestora, căci nu poate crede că evreii sunt atât de lipsiți de minte încât să nu fie capabili să păstreze un astfel de secret. Propaganda nazistă nu s-a împiedicat însă de un amănunt ca lipsa de autenticitate, dat fiind că avea la îndemână un document pe care îl putea invoca ca să își justifice crimele împotriva evreilor.
În ciuda dovedirii falsului, Protocoalele continuă să vadă lumina tiparului și după încheierea celui de-Al Doilea Război Mondial. Daniel Pipes arată în cartea Conspiracy: How The Paranoid Style Flourishes And Where It Comes From, publicată în 1997, că Protocoalele au fost tipărite de 8 ori în anii ‘50, de 16 ori în anii ‘60, de 23 de ori în anii ‘70, de 20 de ori în anii ‘80 și de patru ori la începutul anilor ‘90.
Protocoalele nu sunt doar un fenomen european. În Statele Unite, de pildă, au cunoscut o istorie îndelungată care merge de la Henry Ford până la susținători ai președintelui Donald Trump. Au ajuns și în Orientul Mijlociu, unde prima traducere în arabă a a fost publicată în 1951, la trei ani după înființarea Statului Israel. O altă traducere larg răspândită îi aparține politicianului libanez Ajjaj Nuwayhid (1897–1982) și a fost retipărită de multe edituri din țările arabe și a rămas în atenție în contextul războaielor arabo-israeliene și a tulburărilor din teritoriile palestiniene. Răspândirea Protocoalelor le-a adus și în atenția extremiștilor musulmani le-au preluat la rândul lor și le-au folosit pentru a atrage noi adepți.
„Protocoalele Înțelepților Sionului” pot fi cumpărate astăzi, în lumea întreagă, atât din librării, cât și de pe internet. În fața evidenței falsului, conspiraționiștii anti-semiți s-au repliat și susțin că nu are nicio importanță dacă sunt autentice sau nu, atât timp cât descriu o situație absolut reală. De cealaltă parte, istoricii argumentează că dacă textele ar fi fost reale și ar fi și fost puse în aplicare, Holocaustul, cu siguranță, nu ar mai fi avut loc. Conspiraționiștii răspund, însă, că până si ororile acelea au fost puse la cale tot de evrei. Și așa spirala conspiraționistă tinde spre infinit. Dar, dincolo de toate disputele, aceste scrieri stârnesc încă interesul, și sunt utilizate în alimentarea sentimentelor antisemite la peste 120 de ani de la prima apariție.
