Asasinarea fostului premier Aldo Moro a fost cel mai șocant eveniment din istoria post-belică a Italiei. Atacul a fost revendicat de „Brigăzile roșii”, ceea ce nu a împiedicat apariția unor teorii ale conspirației potrivit cărora făptașii ar fi fost, de fapt, alții – CIA-ul, Mossadul, masonii sau „statul paralel”.
Asasinatul care a zguduit Italia, revendicat de Brigăzile Roșii
Cadavrul lui Aldo Moro a fost găsit pe 9 mai 1978, în portbagajul unei mașini parcate pe Via Caetani din Roma. Politicianul fusese împușcat cu 11 gloanțe. Locul se afla la jumătatea distanței dintre sediul Partidului Creștin Democrat și cel al Partidului Comunist Italian. Responsabilă de crimă era formațiunea de extremă stângă, Brigăzile Roșii. În acea vreme Italia era marcată de atentate sângeroase, proteste studențești, revolte ale muncitorilor și de ascensiunea miscărilor de extremă dreaptă și stângă. În plus, totul se desfășura în plin Război Rece.
Aldo Moro, fost profesor de drept, de cinci ori prim-ministru al Italiei, fost ministru al Justiției și al Instrucțiunii publice, fusese răpit cu 55 de zile înainte când se îndrepta spre Parlament unde urma să se voteze guvernul condus de Giulio Andreotti. În legislativ se formase o majoritate compusă din creștin-democrați, socialiști și comuniști. Alianța a fost numită compromisul istoric. Propunerea îi aparținea lui Enrico Berlinguer, liderul Partidului Comunist Italian, iar Aldo Moro, președintele creștin democraților, principalului partid din Italia agrease formula pentru a evita prăbușirea economică și pentru a reduce violența politică. În acea perioadă, țara se confrunta cu dificultăți economice, proteste studențești, revolte ale muncitorilor și ascensiunea miscarilor de extremă dreaptă și stângă. Ideea unei astfel de alianțe a stârnit neîncredere atât în țară, cât și în afara ei.
Aldo Moro în anii ’70 @commons.wikimedia.org
Pe 16 martie 1978, mașina în care se afla Aldo Moro a fost prinsă într-o ambuscadă pe Via Fani din Roma. Toate cele cinci gărzi de corp care îl însoțeau au fost ucise, iar politicianul, răpit. Teroriștii făceau parte din Brigăzile Roșii, o grupare înființată în 1965 de un grup de studenţi marxişti de la universitatea din Trento. Scopul declarat al acesteia era de a crea climatul favorabil unei revolte marxiste pentru a aduce la conducerea Italiei proletariatul revoluționar. După răpirea lui Aldo Moro, teroriștii au cerut în schimb eliberarea unor membri ai grupării aflați în închisoare. În urma investigațiilor, poliția l-a arestat pe 4 aprilie 1981 pe Mario Moretti, lider al Brigăzilor Roșii. Acesta a recunoscut că l-a asasinat pe Aldo Moro și că tot el a fost principalul organizator al răpirii. În afară de Moretti, încă 9 persoane au fost arestate și condamnate în acest caz.
Propaganda Due, Mossadul și „statul paralel”
Contextul politic complicat, și anumite elemente din anchetă care nu au fost clarificate pe deplin au dus la apariția unor teorii conspiraționiste. Unii spun că Brigăzile Roșii fuseseră infiltrate cu agenți americani, ruși sau ai Mossadului și că nici o putere din afară nu dorea ca în Italia să existe o alianță între comuniști si creștin democrați, deci Aldo Moro trebuia eliminat. Alții susțin că implicată în răpirea lui Aldo Moro a fost Propaganda Due (P2), o lojă masonică de care premierul Giulio Andreotti era apropiat fiind prieten cu numeroși membri ai acesteia, antreprenori, jurnaliști sau membri ai partidelor de dreapta. Loja a fost interzisă în 1982.
Pe de altă parte, ziaristul Carmine Pecorelli scria despre posibila implicare a forțelor Gladio. Gladio era o unitate secretă a armatei italiene organizată în anii 50 de Giovannni de Lorenzo, șeful Serviciului Militar Italian de Informații – așadar, un fel de „stat profund” (deep state) sau „stat paralel”. Era formată din 1000 de persoane, anticomuniști, luptători de guerilă și foști membri ai poliției secrete a lui Mussolini care se opuneau ascensiunii comuniștilor în Italia. Pecorelli afirma că moartea lui Aldo Moro se datorează unei „super-puteri lucide". Același Pecorelli spunea că la nivelul guvernului existau două grupuri. Unii doreau să negocieze cu extremiștii, altii nu. De remarcat că în acea perioadă Statele Unite îl trimiseseră la Roma pe Steve Pieczenik expert în terorism, și care a rămas în Italia timp de trei săptămâni în timpul rapirii lui Moro.
Nu este clar dacă Pecorelli descoperise cu adevărat ceva sau nu; cert este însă că, la un an după asasinarea lui Moro, și jurnalistul a fost împușcat mortal la Roma.
Conspiraționiștii nu se încurcă cu mărturiile celor vinovați
Un alt element neelucidat este descoperirea de către politia italiană a unui apartament conspirativ, aflat pe stada Gradoli din Roma folosit de Brigăzile Roșii. Chiar Romano Prodi declarase poliției că acolo ar putea fi ascuns Aldo Moro. Întrebat de unde a obținut informația, Prodi a declarat că a aflat asta în timpul unei ședințe de spiritism.
Cât timp a fost răpit Aldo Moro, Brigăzile Roșii au emis 9 comunicate. Comunicatul cu numărul 7 anunța mortea lui Aldo Moro și locul în care s-ar afla cadavrul acestuia. S-a dovedit că acesta era un fals realizat de Toni Chichiarelli, care avea legături cu lumea interlopă. Toni Chichiarelli nu a fost niciodată anchetat. A murit impușcat în 1984.
@commons.wikimedia.org
Cele 87 de scrisori ale lui Aldo Moro din perioada sechestrării adresate soției, Papei Paul al 6-lea, dar si membrilor de partid creștin democrați au fost și ele subiect de controversă. Unele au ajuns la destinatari, în timp ce altele, au fost găsite mai târziu într-o altă casă conspirativă a Brigăzilor Roșii. Unii spun că scrisorile lui Moro conțineau indicii despre locul în care s-ar afla, dar că acestea au fost ignorate intenționat de autorități.
Chiar dacă Mario Moretti și-a recunoscut vina, aceste teorii au continuat să strîngă adepți. Astfel, în august 2020, aproximativ șaizeci de istorici si persoane implicate în anchetă au semnat un document prin care atrăgeau atenția asupra viziunii conspiraționiste privind asasinarea lui Aldo Moro.
O variantă a acestui material a apărut și în emisiunea Breaking Fake News.
