
Situația din așa-numita zonă de securitate este calmă, fără schimbări față de perioada anterioară – anunță, vineri, delegația Republicii Moldova în Comisia Unificată de Control din regiunea secesionistă pro-rusă Transnistria (est). Și ministerul Apărării de la Chișinău menționează că nu există amenințări directe la adresa securității militare a statului. În ajun, autoritățile din Republica Moldova au infirmat informația difuzată de ministerul Apărării de la Moscova, potrivit căreia Ucraina invadată ar pregăti provocări în Transnistria. „Facem apel la calm și invităm publicul să urmărească sursele oficiale și credibile ale Republicii Moldova. Instituțiile noastre cooperează cu partenerii străini și, în cazul unor pericole (…), vor informa neîntârziat opinia publică” – a precizat Guvernul de la Chișinău. Anterior, ministerul rus al Apărării a emis un comunicat în care susține că are informații potrivit cărora ucrainenii pregătesc o provocare în regiunea transnistreană, la care vor participa forțele armate ale Kievului, inclusiv regimentul naționalist Azov. „Ca pretext pentru invazie, ar fi planificată organizarea unei presupuse ofensive a trupelor ruse de pe teritoriul Transnistriei. Pentru a face acest lucru, ucraineni care participă la acțiune vor fi îmbrăcați în uniforma Forțelor Armate ale Federației Ruse" – pretinde ministerul de la Moscova, citat de Radio Chișinău.
Circa 1.500 de militari şi importante arsenale ruseşti s-ar mai afla în Transnistria
Transnistria a ieşit, de facto, de sub controlul autorităţilor centrale după un conflict armat soldat cu sute de morţi şi tranşat odată cu intervenţia trupelor Moscovei de partea rebelilor secesionişti, în 1992, la nici un an de când Chișinăul își proclamase independența. Fostul preşedinte rus, Boris Elţîn, s-a angajat să retragă trupele din Transnistria încă de la summitul OSCE de la Istanbul, din 1999. Circa 1.500 de militari şi importante arsenale ruseşti s-ar mai afla acolo. Potrivit analiştilor, secesiunea Transnistriei a inaugurat scenariul pentru separarea ulterioară, tot cu sprijin rusesc, a Osetiei de Sud şi Abhaziei de Georgia şi a Donbasului de Ucraina.