PROPAGANDĂ DE RĂZBOI: Rusia a descoperit lagăre naționaliste de concentrare în estul Ucrainei

În regiunea Luhansk a fost descoperit un lagăr de concentrare, în care erau torturați rusofonii, potrivit unei narațiuni false distribuite de presa guvernamentală rusă. Aceasta prezintă Rusia drept un stat care, prin „operațiunea militară specială” din Donbass a eliberat populația locală și a alungat „naziștii” și „naționaliștii”.

ȘTIRE: „Corespondentul ,Izvestia’, Ivan Litomin, a fost în lagărul de concentrare al batalionului naționalist ,Aidar’ (organizație interzisă în Federația Rusă) și a filmat închisoarea secretă a naționaliștilor ucraineni.

Lagărul de concentrare se află în satul Polovinkovo, raionul Starobelsk, LNR. Pentru torturi și interogatorii ‚aidaroviștii’ au ales o fabrică de mezeluri cu un gard înalt de beton […] Practic nimeni nu a supraviețuit.

REN TV a mai publicat imagini din această închisoare secretă a batalionului ‚Aidar’. Potrivit martorilor, oamenii nu numai că erau ținuți aici în încăperi reci și umede, ci și erau stropiți cu apă rece ca gheața pentru a reduce la minimum șansa lor la supraviețuire. Aici erau aduși nu numai prizonieri de război din Republica Populară Donețk, ci și civili care simpatizau republicile independente.”

NARAȚIUNE:  Rusia a descoperit lagăre de concentrare în estul Ucrainei.

DE CE ESTE FALSĂ NARAȚIUNEA: Batalionul „Aidar”, format inițial din voluntari și acționând ca un grup paramilitar, a luptat împotriva forțelor pro-ruse din republicile autoproclamate Donețk și Luhansk în anii 2014-2015. Prezența acestui batalion în Donbass a fost notată și monitorizată de observatorii OSCE, ONU și alte organizații internaționale; unele dintre acestea au atras atenția că diverse grupuri paramilitare nu făceau parte din Forțele Armate regulate ale Kievului. Din 2016 Ucraina a luat măsuri și a încadrat toate unitățile paramilitare în sistemul național de apărare.

În timp ce prezența Aidar în Donbass a fost confirmată, nicio organizație internațională care avea observatori în regiune nu a constatat și existența unor lagăre de concentrare în estul Ucrainei, dovadă fiind rapoartele publicate trimestrial de OSCE.

În plus, presa rusă se contrazice singură: pe de-o parte scrie că nimeni nu a reușit să supraviețuiască în urma torturilor insuportabile, însă unele ziare online, inclusiv Izvestia, au publicat o serie de interviuri cu supraviețuitorii acestui lagăr de concentrare, organizat, chipurile, după modelul nazist.

Cu alte cuvinte, pe de o parte, lagărele erau secrete, nimeni nu știa de ele și nimeni nu le-a supraviețuit, iar, pe de altă parte, sunt mulți martori și supraviețuitori din 2014, unii dintre ei refugiați în Rusia, dar Moscova a aflat abia acum de ei și de mărturiile lor.

De notat și că niciun post de televiziune sau portal de știri nu a publicat imagini ale supraviețuitorilor lagărelor de concentrare. Le sunt citate doar numele și mărturiile, ceea ce ridică o serie de întrebări privind veridicitatea informației.

În sfârșit, amplasarea unor lagăre de concentrare în apropierea liniei de demarcație nu este logică. De obicei, închisorile secrete nu sunt înființate în apropierea frontului, ci în locuri mai greu accesibile.

În realitate, posturile TV din Rusia au găsit foste centre de antrenament ale grupurilor de voluntari din Donbass din anii 2014-2015 și au construit narațiuni de propagandă pentru a găsi justificări noi în fața opiniei publice interne pentru invadarea Ucrainei.