Donează
Blocată practic în Rusia, unde jurnaliștii riscă închisoarea și dacă scriu că în Ucraina are loc un război, presa independentă rusă continuă să scrie despre conflict și urmările sale. Săptămâna aceasta, Veridica a ales materiale despre jurnalista Oxana Baulina, ucisă la Kiev într-un bombardament al armatei ruse, despre refuzul unor militari ruși de a merge la război în Ucraina și despre pierderea puterii miliardarilor apropiați de Kremlin.
„Ea a ales calea onestă și periculoasă – vesta antiglonț în locul pantofilor din viața anterioară”
THE INSIDER scrie despre jurnalista Oxana Baulina, care a fost ucisă în timpul atacurilor de la Kiev, pe 23 martie. Ea filma distrugerile după atacurile trupelor ruse în sectorul Podolsk și a nimerit sub bombardamente. Oxana a lucrat mulți ani la Glamour, dar ulterior și-a schimbat cardinal cariera, luptând pentru dreptate și viitorul Rusiei.
Kirill Kutalov, fostul soț al Oxanei: […]„Pentru ea o dată importantă era 7 octombrie 2006, ziua în care a fost asasinată jurnalista Anna Politkovskaia. În 2010, anul în care ardeau pădurile și fumul formase o perdea groasă, ea a mers voluntară în regiunea Vladimir. […] La toate protestele se strecura în cea mai mare și periculoasă mulțime, iar eu, rămas în urmă, mă gândeam că va fi strivită. […]
În martie 2017, în timpul transmisiunii de la un miting, a fost reținută la locul de muncă, judecată și arestată. A fost judecată în ziua reținerii și ținută în arest. I-am pregătit un pachet, iar la farmacie când am arătat lista, farmacista mi-a zis imediat „totu-i clar, niciun cuvânt mai mult”. Iar pe 2 aprilie când a fost eliberată, a avut cel mai bun moment de apariție în fața presei – așa arată un om liber „temnițele se prăbușesc și libertatea ne întâmpină bucuroasă la intrare”.
[…]
Ecaterina Antipova, prietena și cumnata Oxanei: „Nu ne lega profesia, doar valorile. Ea îmi povestea despre politică, despre jurnalism, despre Navalnîi. Mergeam împreună la proteste. Mi-a fost foarte apropiată. Foarte principială, de fapt era o persoană retrasă, foarte concentrată. Oxana avea un plan. Avea un scop. Era fidelă principiilor sale – o calitate rară. Fermă. Până la război acestea păreau în exces. Acum este clar că acestea sunt calități necesare și importante”.
[…]
Ruslan Abliakimov, jurnalist: „Oricât am face voluntariat în taberele cu refugiați, oricât am citi banda de știri despre războiul din Ucraina… însă doar moartea unui om apropiat ne poate face să înțelegem cât de aproape suntem de această tragedie”. […]
„Incredibil de curajoasă, dar niciodată nesăbuită”
NOVAYA GAZETA scrie despre munca Oxanei Baulina
„Cariera jurnalistică a început-o în revistele de modă. În calitate de redactor-șef al revistei Glamour, Oxana a scris despre feminism, drepturile femeilor, autorealizare. Apoi a urmat o decizie radicală, a lăsat lumea modei și a trecut în jurnalismul politic. Inițial a fost redactor la „Rusia deschisă”, iar în 2017 s-a alăturat echipei lui Navalnîi în calitate de producător video.
[…]
Oxana a plecat din Fondul pentru lupta cu corupția în 2020, când organizația a fost declarată extremistă de către autoritățile ruse, iar angajații riscau dosare penale. Baulina fost nevoită să plece din Rusia în Polonia.
A colaborat cu Radio Svoboda, cu Mediazona, acum trei luni a început să colaboreze cu The Insider, unde până la începerea „operațiunii militare speciale” a scris despre artiștii care s-au exprimat împotriva acțiunilor militare în Ucraina, despre violență, despre emigrație și viitorul Rusiei. A mers în Ucraina la începutul lunii martie și a reușit să scrie câteva reportaje.
[…]
„Duminică și noaptea trecută a fost activă apărarea antiaeriană ucraineană, bubuie ca un tunet pe cerul senin. Lovesc rachetele care vin peste Kiev, dar nu reușesc să le doboare pe toate: duminică ziua o rachetă a scăpat și fragmente din aceasta au căzut în curtea unui case, s-au spart geamurile, craterul era enorm. Iar noaptea, centrul comercial (n. red. Ministerul rus al Apărării a anunțat distrugerea acestui obiectiv, pe care l-a numit depozit de muniții pentru rachete) din sectorul Podolsk a fost bombardat”, a povestit Oxana în ultimul mesaj pe care l-a transmis.
Pe 22 martie, jurnalista a mers în sectorul Podolsk din Kiev, să filmeze bombardamentele, unde a nimerit într-un tir de rachete. […]
„SĂ REFUZI SĂ UCIZI OAMENI NU E O CRIMĂ”
MEDUZA scrie că 12 luptători din cadrul OMON (unitate de poliție pentru misiuni speciale) au refuzat să execute ordinul și nu au mers să lupte în Ucraina. Din această cauză au fost concediați.
Pe 24 martie, Pavel Cikov, avocatul grupului internațional pentru drepturile omului „Agora”, a anunțat că 12 luptători OMON din cadrul Rosgvardia din Krasnodar, care se aflau la exerciții în Crimeea, au refuzat să execute ordinul comandantului și nu au mers la războiul din Ucraina. După aceasta, ei au fost demiși, însă au contestat decizia și cer în judecată să fie reîncadrați în funcții. MEDUZA a discutat cu avocatul lor Mihail Beniaș despre acest caz și urmările lui.
„Pe 25 februarie, clienții meu urmau să fie trimiși pe teritoriul Ucrainei, dar ei au refuzat să părăsească teritoriul Crimeii. Pe 1 martie a venit ordinul de desfacere a contractului în legătură cu neexecutarea ordinului. Ei au decis să se restabilească în funcție prin judecată. De fapt, sunt mai mulți concediați, dar s-au adresat deocamdată 12 persoane.
Există temei juridic să fie reîncadrați? Este obligatorie participarea lor la „operațiunea specială”?
Dacă era un conflict armat, stare de urgență sau de război, condițiile contractului puteau să fie schimbate fără acordul lor. Dar acolo nu e un conflict sau un război, ci pur și simplu o „operațiune specială”. Legea nu spune nimic în acest sens. Așa că poți merge doar dacă ești de acord. Autoritățile nu numesc aceste acțiuni conflict armat. Ce au ales, aceea primesc. Rezultă că e necesar acordul fiecăruia care merge acolo și nu e cazul să fie amenințați. Dar dacă totuși e un conflict armat, apar două întrebări: cine l-a început? Ups. La această întrebare nimeni nu vrea să răspundă, pentru că există o cu totul altă calificare a acțiunilor, și nu ale militarilor (trimiși împotriva voinței lor). De aceea, aceste acțiuni nu vor fi recunoscute ca un conflict armat.
Dacă clienții dvs. vor reuși să revină în funcție, e posibil să se creeze un precedent și astfel militarii prin contract să refuze masiv să participe la „operațiunea specială”?
Ei deja refuză masiv. Doar că anterior credeau că nu e legal. Iar acum vor ști că au motiv juridic să refuze.
Este folosită resursa administrativă pentru preîntâmpinarea cazurilor de refuz?
În cazul nostru s-au speriat de publicitate. În cazul altor luptători, însă, din alte orașe, există o presiune din partea administrațiilor. Sunt speriați cu „trădarea de Patrie”. Dar acesta e un joc. Acționează ca să intimideze.
Puteți estima câți refuză?
Ne scriu din toată țara, din Siberia până în Caucazul de Nord. […]
Câte adresări aveți?
Aproximativ două sute. De regulă, ne caută o persoană din partea unui grup. Ne întreabă dacă pot fi reîncadrați la locul de muncă. Le răspund: din punct de vedere al legii sunt obligați. din punctul de vedere a ceea ce se întâmplă în Rusia… vom vedea.
Cum își motivează reprezentanții Rosgvardia refuzul de a participa la „operațiunea specială”?
Foarte simplu. Oamenii nu vor să ucidă și să fie uciși. Când s-au angajat înțelegerea a fost altfel. Mai mult, OMON are altă funcție. Ei nu știu să tragă din sisteme „sol-aer”, nu merg cu tancurile. Cum să lupte împotriva unei armate regulate? Cu ce – cu bâte și scuturi?
[…]Îmi doresc să știe și alți luptători că refuzul de a ucide oameni nu este o crimă. Nu este rușinos. Este firesc. […]”
„Apropiații se vor împrăștia treptat”
Una dintre personalitățile rusești de pe lista Forbes vorbește pentru ISTORIES, păstrând anonimatul, despre urmările acțiunilor militare ruse în Ucraina, soarta businessului mare și anturajul lui Vladimir Putin
Despre negociatorii slabi
„Decizia privind invazia în Ucraina nu are nicio logică sau justificare pentru noi, cei de rând. Autoritățile care se află la putere trăiesc într-un alt sistem de coordonate, nu poți înțelege ce se întâmplă în mintea lor. În același timp, președintele consideră că are grijă de viitorul țării și simte o responsabilitate enormă când își pune întrebarea „Dacă nu eu, atunci cine?”.
Scopurile și modalitățile de a le atinge nu sunt justificate în niciun fel. Cea mai gravă problemă este că evenimentele sunt cu adevărat înțelese și analizate în timpul unor acțiuni ireversibile. Președintele nu a știut situația reală, nici militară, nici economică. Serviciile speciale îi pregăteau informația pentru luarea deciziilor, dar calitatea acesteia s-a dovedit a fi proastă. O analiză foarte proastă a dus la un diagnostic incorect și un tratament strâmb.
Orice război este un indiciu al pozițiilor de negociere slabe. Toți funcționarii ruși care au fost admiși în procesul de negocieri și-au demonstrat eșecul complet. Rusia nu are negociatori și are o problemă mare în practica negocierilor. În noiembrie autoritățile au dat un ultimatum și doar peste trei luni au introdus forțele armate în țara vecină. Adică, a fost aleasă varianta cea mai simplistă – au pus condiții și au început bătaia. Din păcate, acțiunile noastre se reduc la comparația: decât s-o curtezi un an, mai bine-i tragi un pumn în ficat.
Ulterior s-a constatat că economia noastră e plină de găuri, nu a avut cine să balanseze corect conturile. Prim-ministrul iese în public și declară că situația e bună, că suntem pregătiți pentru toate situațiile. Dar nu e așa. Nu a existat nicio analiză privind urmările războiului pentru economia noastră.
Despre miliardarii care pleacă
Epoca lui Roman Abramovici, Oleg Deripaska, Alișer Usmanov și a altor miliardari a trecut. […] Miliardarii ruși sancționați au rămas doar cu pensia, deoarece fiind înlăturați de la administrarea activelor lor, puterea nu mai are ce discuta cu ei. De asemenea, nu trebuie să așteptăm de la ei vreo acțiune în sensul schimbării situației socio-politice. Miliardarii ruși nu sunt în stare să se apere pe ei înșiși. Au încercat să scape: au angajat lobbiști, specialiști în PR, avocați, aceasta nu i-a ajutat. Având la dispoziție sume imense de bani, antreprenorii de top ruși nu au fost capabili să genereze un program pozitiv. Să se fi gândit oare la necesitatea influențării cumva a situației politice din Rusia pentru a-și asigura un viitor mai previzibil și liniștit?
Este o întrebare naivă – aproape nimeni nu gândește astfel, pur și simplu și-au mutat familiile în Occident și au considerat aceasta o garanție sigură”.
