NARAȚIUNI: 1. România este o amenințare constantă la adresa statalității moldovenești și nu vrea să accepte Moldova ca stat independent; 2. Moldovenii sunt un popor separat de națiunea română; 3. România este un stat economic slab dezvoltat și va slăbi și mai mult odată cu plecarea americanilor; 4. Bazele militare americane vor părăsi România ca urmare a negocierilor dintre Rusia și SUA.
CONTEXT: Discuțiile despre unirea Republicii Moldova cu România au existat tot timpul după declararea independenței față de URSS, din 1991, în contextul în care acest teritoriu este locuit de etnici români și a făcut parte din Moldova medievală, apoi din România Mare. Restructurarea URSS, inițiată de Gorbaciov la mijlocul anilor 1980, a culminat în majoritatea republicilor sovietice în primul rând cu revendicări naționale, care au fost reprimate în timpul URSS. Teritoriul Republicii Moldova a fost anexat în 1940 de URSS, fiind rupt de la România în urma înțelegerilor secrete dintre Hitler și Stalin, pactul Ribbentrop-Molotov. Regăsirea unei identități naționale, românești, în stânga Nistrului (și aceasta asumată doar de o parte din populație) nu s-a dublat însă și printr-un sprijin semnificativ pentru formațiuni politice care, explicit sau implicit, au sprijinit ideea unirii cu România; partidele unioniste nici măcar nu au reușit să mai depășească, la ultimele alegeri, pragul necesar pentru intrarea în Parlament.
Pe de altă parte, România este unul dintre principalii avocați ai integrării europene a Republicii Moldova, iar partidele pro-europene au avut ceva mai mult succes politic; practic, începând cu 2009, scena politică a fost dominată, în cea mai mare parte a timpului, de formațiuni cu un discurs pro-european, care însă nu a fost dublat tot timpul și de politici pro-europene sau de respectarea valorilor UE. Chiar și anterior acelui moment s-au făcut pași pentru apropierea de UE, inclusiv în perioada guvernării comuniștilor.
România nu doar că a făcut lobby pentru Republica Moldova, dar i-a și oferit un sprijin direct care, cumulat, este substanțial și, prin politica de returnare a cetățeniilor, a transportat practic sute de mii de cetățeni moldoveni în cetățeni europeni. Expunerea directă a acestora la societățile occidentale, contactul nemijlocit al multora cu România, ceea ce le-a permis să constate care sunt avantajele integrării europene și cum poate duce aceasta la o creștere economică substanțială dar și la reforma statului (care, cu toate sincopele înregistrate în timp, a avansat cu mult mai mult decât în stânga Nistrului etc.), a dus la întărirea curentului pro-european și a fost unul dintre factorii care au contribuit la preluarea puterii la Chișinău de forțe pro-europene reformiste.
Răspunsul propagandei rusești și al forțelor politice pro-Kremlin din Republica Moldova la curentul de renaștere națională din anii 90 a fost revigorarea tezele sovietice privind existența a doua popoare, moldovenesc și român, acesta din urmă fiind un agresor care a ocupat ilegal teritoriul Moldovei întâi în 1918, apoi din nou alături de forțele naziste, românii fiind „fasciști” sau urmași ai acestora.
În mod similar, răspunsul la creșterea curentului pro-european a fost apelul la viziunea lumii în termeni de geopolitică și expansionism al statelor; pentru a fi subminate eforturile de apropiere de Occident, sprijinul oferit de acesta și de România a fost prezentat drept parte a unui plan de acaparare a Republicii Moldova și chiar de desființare a sa.
Narațiunile cu privire la România sunt resuscitate în contextul tensiunilor din regiune și a pretențiilor Kremlinului adresate SUA și NATO. Republica Moldova se află în apropiere de Ucraina, la a cărei frontieră sunt în prezent masate numeroase trupe militare rusești, Kremlinul amenințând din nou să invadeze această țară. Pe acest fundal, Rusia cere garanții de securitate adresate Statelor Unite și NATO să nu se extindă la Est, în special în Ucraina și să-și retragă infrastructura militară din țările de pe flancul estic al Alianței – iar în acest sens a nominalizat România și Bulgaria.
Republica Moldova are statut de neturalitate, chiar dacă are pe teritoriul său trupe rusești care staționează ilegal, însă Ucraina și Georgia vor să adere la NATO după ce au fost atacate de Rusia, în 2008 și 2014. România a aderat la NATO în 2004.
Yakov Kedmi este prezentat ca fost șef al Seriviciului israelian de informații Nativ. Nativ este, de fapt, o organizație a statului israelian responsabilă de legăturile cu evreii din Uniunea Sovietică și țările din blocul de Est și de coordonarea repatrierii acestora în Israel. Yakov Kedmi, născut Iakov Kazakov, la Moscova, în 1947, s-a repatriat în Israel în 1969 și a condus, într-adevăr, Nativ la un moment dat. În ultimii ani participă în calitate de politolog la posturile rusești de televiziune și radio, care promovează politica Kremlinului, fiind citat de propaganda rusă.
OBIECTIV: Narațiunile au scopul să prezinte România ca un stat cu pretenții teritoriale asupra Republicii Moldova. Totodată se încearcă subminarea identității românești a populației majoritare din Republica Moldova.
DE CE SUNT FALSE NARAȚIUNILE: România a fost primul stat care a recunoscut independența Republicii Moldova, imediat după proclamare în 1991, iar poziția oficială a Bucureștiului a fost mereu de respectare a suveranității și integrității teritoriale a Republicii Moldova. Niciun partid aflat la guvernare în România nu a emis vreo pretenție teritorială asupra Republicii Moldova. Dimpotrivă, prin Parteneriatul Strategic România – Republica Moldova, Bucureștiul susține cooperarea economică, socială și proiecte concrete majore de infrastructură și proiecte la nivelul comunităților locale.
Pe de altă parte, Rusia, care a declanșat și a susținut un război în regiunea transnistreană a Republicii Moldova, în 1992, continuă să susțină regimul separatist de la Tiraspol și să-și mențină ilegal trupele la Nistru, în pofida protestelor Chișinăului și a comunității internaționale și în pofida angajamentelor pe care și le-a asumat în acest sens.
România și-a asumat integrarea euro-atlantică la mijlocul anilor 90, reușind ca, după adoptarea unor reforme consistente, să fie admisă atât în NATO cât și în UE. Reformele pre-aderare și mai ales beneficiile apartenenței la cele două organizații au dus la una dintre cele mai solide creșteri economice din lume în primele două decenii ale secolului XXI, o micșorare semnificativă a diferenței față de statele occidentale și un avans considerabil față de state ex-sovietice care au bătut pasul pe loc după prăbușirea URSS. Economia României nu depinde de bazele NATO staționate pe teritoriul său și impactul unei eventuale retrageri a acestora s-ar putea vedea doar în ceea ce privește o scădere a încrederii unor investitori – însă și aici este discutabil, dat fiind că din punct de vedere economic România e ancorată în piața comună europeană și relațiile sale economice sunt preponderent cu aceasta.
O retragere a NATO din România este însă extrem de puțin probabilă și în niciun caz nu ar putea avea loc pentru că o cere Rusia, întrucât un astfel de act ar presupune practic dispariția de facto a Alianței – ar însemna că aceasta cedează agresiunii unei puteri străine, ceea ce este împotriva rațiunii sale de a fi. De altfel, niciun oficial al Alianței nu a făcut vreo declarație care să sugereze că varianta unei retrageri ar fi măcar luată în calcul chiar și la nivel ipotetic.
SÂMBURE DE ADEVĂR: Republica Moldova este văzută ca al doilea stat româneasc, însă, aceasta nu înseamnă că România atentează la suveranitatea Republicii Moldova.
Donează
