Facebook Twitter Instagram Youtube LinkedIn

Analize

PRESA DIN UCRAINA: Proteste în Rusia. Ca va urma? Înțelegeri? Belarusizare? Maidan?

Proteste
©Sergey Korneev, CC BY-SA 4.0, https://commons.wikimedia.org/w/index.php?curid=99219877  |

Situația din Rusia este urmărită cu atenție și în Ucraina, țară care a fost în ultimii ani o țintă a regimului de la Kremlin. Ce se întâmplă la Moscova poate avea implicații și în Ucraina, cu atât mai mult atunci când ar putea fi vorba de schimbări în plan politic. Arestarea lui Alexei Navalnîi și protestele generate de aceasta pot anunța astfel de schimbări, chiar dacă nu imediat, ceea ce ar însemna și noi perspective privind dialogul dintre cele două țări și chiar o posibilă reglementare a situației. Veridica vă prezintă o analiză a pe acestă temă a lui Victor Cioba, publicată de Agenția Națională de Presă Ukrinform. Traducerea din limba ucraineană este semnată de Marin Gherman.

Pentru prima dată în ultimii ani, în Rusia, au ieșit în stradă în același timp în diferite orașe, dacă nu chiar sute, atunci cu siguranță zeci de mii de oameni. Lipsa unui număr exact, care să poată fi unul de referință, nu diminuează amploarea acțiunilor în sprijinul lui Alexei Navalnîi. Evenimentele stradale au fost alimentate de investigația despre palatul lui Putin din Gelendjik. În pofida relațiilor dificile dintre Ucraina și Rusia, zguduirea regimului dictatorial de la Moscova este un obiectiv pragmatic și direct al Kievului, deoarece căderea regimului Putin și a modelului său de putere ne apropie de recâștigarea controlului asupra Crimeii și Donbassului. Ce avem acum? Ce predicții sunt mai aproape de adevăr?

Situația după proteste

Trebuie remarcat faptul că acțiunile din aproape 90 de orașe din Rusia s-au desfășurat conform unui scenariu simplu: ele nu au fost în principiu convenite cu autoritățile și, prin urmare, în piețele, bulevardele și străzile Rusiei au existat mulți „tovarăși” atât în ​​uniformă, cât și în civil. În orașele mari s-au adunat proteste care ne impresionează: peste douăzeci de mii de protestatari la Moscova și Sankt Petersburg, câteva mii în Novosibirsk, Ekaterinburg și alte orașe cu o populație de peste un milion de locuitori, sute în centre provinciale și zeci în așa-numitele sultanate din Caucazul de Nord sau regiuni foarte îndepărtate. Apropo, au existat protestatari și în Crimeea ocupată –  în Simferopol și Sevastopol. Câteva zeci de oameni au venit în piețele orașelor din Crimeea, după cum susțin martorii oculari, iar cei ce „observau” protestele erau aproape de două ori mai mulți.

În ordinea obișnuită a acțiunilor, miliția i-a îndemnat pe toți să se disperseze. Nimeni nu a ascultat de forțele de ordine: milițienii au început să ia pancartele, iar protestatarii aruncau cu zăpadă în gardieni și scandau lozinci politice. Au început arestările. Potrivit observatorilor din rândul activiștilor pentru drepturile omului, activitatea miliției nu este încă la fel de brutală ca, de exemplu, în vara anului 2019. Unele cifre impresionează totuși – peste 3.000 de deținuți într-o singură zi, mai mult de o treime dintre ei fiind minori. Ei au fost eliberați din secții fără întocmirea protocoalelor.

Vă par stranii aceste acțiuni ale puterii? Pentru protestatari, acțiunea stradală constituie un moment de cotitură începând cu 23 ianuarie.  Intoxicarea lui Navalnîi, șederea sa în Germania, întoarcerea, arestarea sa și investigația despre palatul lui Putin sunt dovezi ale începutului unui mare joc politic de demontare a regimului Putin. Acum este dificil să ne imaginăm unde se va ajunge. Va fi oare un protest în masă care se va transforma într-o revoluție sau va fi un  simplu conflict intern al elitelor, atunci când un grup de la conducere (unii oligarhi și forțele de securitate), vor îndepărta un alt grup de la putere. În orice caz, Putin va fi un model de personificare a întregului sistem. Procesul a fost lansat, așa cum a spus președintele URSS Gorbaciov, iar  după 23 ianuarie el nu poate fi oprit. Este doar o chestiune de timp când se va produce răsturnarea regimului: un an sau trei. Până acum ceea ce se întâmplă pare a fi, totuși, un mister.

Cum l-a creat Putin pe Navalnîi

Regimul nu se grăbește să pună pe toți în pușcărie și să pronunțe multe sentințe tinerilor care au luat parte la proteste. Scopul lui Putin și al anturajul său este să decapiteze rapid protestul, să scoată liderii din scenă. Navalnîi este în închisoare, unul câte unul sunt arestați simpatizanții acestuia. Ne putem aștepta în următoarele zile la noi arestări (Lyubov Sobol, Ilya Yașin, Dmitry Gudkov). Este vorba despre alți opozanți mai puțin cunoscuți, dar care pot să genereze revolte.

De ce opozanții sunt lăsați totuși să cheme masele la revoltă? Pentru a avea motive juridice de a da sentințe, poate chiar și temporare. Sentințele închid calea participării la orice alegeri. În septembrie 2021 în Rusia vor avea loc alegerile pentru Duma de Stat, unde opoziția democratică, pe fondul diferitelor condiții și circumstanțe, are pentru prima dată o bună șansă de a forma o fracțiune. Așadar, strategia regimului este destul de evidentă. Desigur, există CEC [Comisia Electorală Centrală, n.r.] care va proceda așa cum i se va spune, cu riscul să apară noi și noi proteste.

[...]

Anume regimul Putin este de vină de faptul că o persoană inflexibilă, aventuroasă și extrem de dubioasă ca Navalnîi, în mod evident infectat de setea de putere, a devenit un simbol și o personificare a protestului democratic. Navalnîi nu este un înger, dar a devenit o icoană, oamenii îl urmăresc tocmai pentru că regimul a acționat prost, penal, neprofesionist și nedrept. Prin urmare, principalul promotor și organizator al protestelor este regimul și forțele sale de securitate. Cu siguranță că niciunul dintre deținuți nu va ierta greșelile miliției sau ale Gărzii Naționale, nu va uita insultele și atacurile. Cel mai important este faptul că din ce în ce mai mulți oameni se gândesc de ce nu au libertatea de a alege. De ce sunt privați rușii de acest drept politic evident?

Informațiile de pe canalele lui Navalnîi sunt acum distribuite de zeci de milioane de oameni (filmul despre palatul lui Putin a fost deja vizionat de peste 80 de milioane). Acest lux inexplicabil pe fundalul vieții cotidiene rusești este un caz șocant. Și doar ofițerii de securitate bine instruiți, propagandiștii sau provocatorii apără acum regimul. Situația atinge un nou nivel politic, nemaiîntâlnit până acum.

Ce va urma? Un compromis? Modelul Lukașneko? Maidan?

Contează mult în momentul de față să aflăm ce va urma. Este un început al unei mișcări de protest care se va extinde? Totul se va transforma într-o farsă prin controlul lui Navalnîi din partea puterii?

Luând în calcul situația social-politică, lui Navalinîi și susținătorilor săi nu le convine să accepte un compromis cu Kremlinul, pentru că ei nu au nimic de pierdut. Nu credem că regimul ar accepta scenariul unui deces „întâmplător” al lui Navalinîi în închisoare. Într-o astfel de situație asemănările cu regimul Stalin din 1937 sunt prea evidente.

Să analizăm trei scenarii posibile:

Marele compromis

Compromisul – puterea face doi-trei pași înapoi și renunță la arestări și persecuții, iar Navalinîi este eliberat în urma unei înțelegeri. Ceva asemănător s-a întâmplat în 2011-2012 în cazul protestelor de la Bolotna-Saharov, atunci, însă, după compromis, Kremlinul și-a trădat rapid noii  parteneri. Putin nu este Medvedev, el nu se va așeza din principiu la masa negocierilor cu „pacientul din Berlin” care i-a creat atâtea probleme. În acest context, este oare posibil compromisul?

Există o singură opțiune pe care Kremlinul ar putea să o folosească teoretic pentru a dezamorsa situația: 2021 este anul alegerilor parlamentare. Întreaga opoziție democratică poate merge la urne doar pe lista partidului „Yabluko” - doar acest partid are licență, altele nu sunt înregistrate. Toate campaniile privind colectarea de semnături de către candidații independenți  se pot încheia în etapa de verificare a semnăturilor prin refuzul înregistrării, ceea s-a întâmplat deja  în anul 2019 la alegerile pentru Duma orașului Moscova. Atunci au avut loc ciocniri pe străzile Moscovei. Pentru Kremlin primirea a 20-40 de reprezentanți ai opoziției democratice în Duma de Stat de la „Yabluko” ar fi un motiv bun pentru a spune: „Ei bine, vedeți, avem o sărbătoare a democrației, toată lumea este în parlament. Rămâne ca opoziția să-și respecte promisiunile”.

Este oare pregătit regimul rus să facă acest pas? Nu prea credem. Capacitatea de analiză la Kremlin este limitată acum sau nici nu a existat vreodată. Se mai spune că Putin este bun la tactică, și nu la strategie. Ca și în vremurile când era tânăr, Putin consideră ca fiind o rușine să accepte compromisuri. Duma de Stat, potrivit acestui scenariu, va deveni inconvenabilă, iar destabilizarea regimului va fi inevitabilă. Scenariul compromisului, din punctul nostru de vedere, se va realiza cu o probabilitate de 20%.

[...]

Calea belarusizării

Un alt scenariu este belarusizarea: regimul începe să atace și să preseze pe toți acei care vor ieși la protest.

[...]

Consecințele acestor acțiuni ale puterii sunt reprezentate de o creștere evidentă a gradului de confruntare. Mai mult, viața cetățenilor obișnuiți nu se va îmbunătăți, iar ieșirea din insidioasa criză economică, accentuată de înăsprirea sancțiunilor, poate fi întârziată pentru totdeauna. Metodele propagandei oficiale au limite în ceea ce privește „spălarea eficientă a creierului”, mai ales după publicarea unor investigații jurnalistice despre Putin. Dar ce e de făcut cu Facebook-ul? Ce e de făcut cu posibilitatea publicării unor noi informații despre regim în străinătate, unde presa nu este controlată? Lupta împotriva internetului, precum și cu mass-media online, este pur și simplu inutilă în secolul XXI. Adică, conform scenariului din Belarus, regimul va intra singur în propria capcană: la un moment dat un milion de oameni vor ieși în stradă și nu va fi posibil să mai fie opriți. Putin nu are mari perspective potrivit acestui scenariu. Vom estima probabilitatea acestuia la 40%.

Un Maidan în Rusia

Trebuie menționat faptul că un Maidan din Rusia nu va fi identic cu unul din Ucraina. Rusia are altă istorie, alte tradiții, o mentalitate aparte... Dar transformarea protestelor într-o revoluție sângeroasă este destul de posibilă în Rusia. Au demonstrat acest lucru Pugacev și bolșevicii. Și, în general, am uitat deja că prima revoltă sângeroasă a avut loc la Moscova în septembrie-octombrie 1993, fiind atunci brutal suprimată. A fost lansat procesul de construire mai întâi a unei monarhii prezidențiale a lui Elțin și apoi - a unei dictaturi directe a lui Putin. Așadar, rușii au o experiență foarte bogată în acest domeniu. Probabilitatea unui astfel de scenariu este de cel puțin 40%. [...]a

Citește articolul complet pe Agenția Națională de Presă Ukrinform

Tags: Ucraina, Rusia, Vladimir Putin, Alexei Navalnîi
Carte recomandata
Alte articole
Cearta dintre Chișinău și Moscova. Ce se află în spatele războiului declarațiilor dintre Maia Sandu și Vladimir Putin

Cearta dintre Chișinău și Moscova. Ce se află în spatele războiului declarațiilor dintre Maia Sandu și Vladimir Putin

Rusia maschează, prin retorică agresivă, lipsa de idei și chiar de interes real pentru Moldova. Transnistria – un pion pentru viitoare schimburi, controlat tot mai ferm de Șeriff.

Cine menține în viață regiunea separatistă transnistreană (partea I)

Cine menține în viață regiunea separatistă transnistreană (partea I)

Transnistria a reprezentat în ultimele trei decenii una dintre cele mai mari enigme din Europa de Est și continuă să fie un studiu de caz aparte, fiind unul dintre primele conflicte înghețate din spațiul ex-sovietic și apoi un model pentru cele ce au urmat în jurul bazinului Mării Negre.

În vreme ce Republica Cehă se pregătește de alegeri, președintele (pro-rus), premierul și șeful serviciilor de informații sunt angrenați într-un complicat joc pentru putere

În vreme ce Republica Cehă se pregătește de alegeri, președintele (pro-rus), premierul și șeful serviciilor de informații sunt angrenați într-un complicat joc pentru putere

Președintele pro-Rus al Republicii Cehe pare hotărât să scape de șeful serviciilor de informații interne, a cărui treabă este să oprească spionii ruși. A fost o vreme când șeful serviciului de informații s-a bucurat de sprijinul prim-ministrului, dar, având în vedere că alegerile bat la ușă, acesta din urmă are nevoie ca președintele să fie de partea sa.

Marin Gherman

04 Feb 2021
Marin Gherman

Timp de citire: 9 min
  • Pentru protestatari, acțiunea stradală constituie un moment de cotitură începând cu 23 ianuarie. Intoxicarea lui Navalnîi, șederea sa în Germania, întoarcerea, arestarea sa și investigația despre palatul lui Putin sunt dovezi ale începutului unui mare joc politic de demontare a regimului Putin. Acum este dificil să ne imaginăm unde se va ajunge. Va fi oare un protest în masă care se va transforma într-o revoluție sau va fi un simplu conflict intern al elitelor, atunci când un grup de la conducere (unii oligarhi și forțele de securitate), vor îndepărta un alt grup de la putere?
  • Regimul Putin este de vină de faptul că o persoană inflexibilă, aventuroasă și extrem de dubioasă ca Navalnîi, în mod evident infectat de setea de putere, a devenit un simbol și o personificare a protestului democratic. Navalnîi nu este un înger, dar a devenit o icoană, oamenii îl urmăresc tocmai pentru că regimul a acționat prost, penal, neprofesionist și nedrept. Prin urmare, principalul promotor și organizator al protestelor este regimul și forțele sale de securitate.
  • Contează mult în momentul de față să aflăm ce va urma. Este un început al unei mișcări de protest care se va extinde? Totul se va transforma într-o farsă prin controlul lui Navalnîi din partea puterii? Luând în calcul situația social-politică, lui Navalinîi și susținătorilor săi nu le convine să accepte un compromis cu Kremlinul, pentru că ei nu au nimic de pierdut. Nu credem că regimul ar accepta scenariul unui deces „întâmplător” al lui Navalinîi în închisoare. Într-o astfel de situație asemănările cu regimul Stalin din 1937 sunt prea evidente.
Al Qaida, Statul Islamic, Talibanii. De ce se luptă jihadiștii între ei
Al Qaida, Statul Islamic, Talibanii. De ce se luptă jihadiștii între ei

Acest război între extremiști musulmani poate părea bizar. Ideologiile lor sunt extrem de similare. Cea mai mare parte a luptătorilor provin din aceeași regiune și au aceeași cultură și etnie. Principalul lor inamic este Occidentul, personificat de Statele Unite – a căror retragere din Afghanistan este percepută de mulți drept o înfrângere. Rivalitatea e dată însă de unele diferențe de nuanță între modul în care văd lumea și interpretează religia și jihadul. Este și o chestiune de politică, o dispută pentru întâietate și pentru prestigiu. Este, în sfârșit, o rivalitate care o reflectă pe cea, mai veche, dintre Al Qaida și Statul Islamic.

Cătălin Gomboș
Cătălin Gomboș
08 Oct 2021
Arestarea procurorului general al Moldovei: un pas spre reformă, sau o etapă a luptei pentru instituții?
Arestarea procurorului general al Moldovei: un pas spre reformă, sau o etapă a luptei pentru instituții?

Procurorul general al Republicii Moldova a fost arestat pe 5 octombrie pentru corupție. Este ultimul dintr-o serie de scandaluri legate de această instituție. Va marca el adevăratul debut al reformei în justiție, sau avem de-a face cu o nouă etapă a războiului care se poartă pentru controlul unei instituții vitale?

Mariana Vasilache
Mariana Vasilache
06 Oct 2021
Pionii propagandei. Mirajul șahului în perioada sovietică
Pionii propagandei. Mirajul șahului în perioada sovietică

De la Lenin încoace, o mulțime de lideri comuniști au încercat să practice și să promoveze șahul. De cele mai multe ori, acești lideri erau jucători patetici, care nu erau în stare să facă față unui turneu de șahiști de forță medie sau chiar de amatori; cu excepția, poate, a unuia organizat numai între ei, eveniment care însă n-a avut loc niciodată, cu toată prietenia socialistă dintre popoare. Ceea ce însă nu i-a împiedicat pe aceiași lideri comuniști ca în timpul Războiului Rece să facă din șah un puternic instrument de propagandă.

Ionuț Iamandi
Ionuț Iamandi
01 Oct 2021
De ce va rămâne la putere președintele Bulgariei, Rumen Radev
De ce va rămâne la putere președintele Bulgariei, Rumen Radev

Cu două luni înainte de alegerile prezidențiale, Radev este singurul candidat înscris în cursă. Cu o cotă de popularitate de peste 65%, are șanse foarte mari de a fi reales. Susținut de partidele care se opun status quo-ului de pe scena politică locală, Radev încearcă să-și construiască o reputație mai bună și o prezență pe termen lung în viața politică din Bulgaria.

Svetoslav Todorov
Svetoslav Todorov
21 Sep 2021