Facebook Twitter Instagram Youtube LinkedIn

Analize

Cine menține în viață regiunea separatistă transnistreană. Partea a II-a: pârghiile Rusiei

Transnistria
©  |  

Uniunea Europeană a contribuit în ultimii ani la menținerea în viață a Transnistriei, oferindu-i acesteia piața sa în ideea că astfel va contribui la evitarea unui conflict în regiune. Rusia a încetat să fie partenerul economic predominant al republicii separatiste, dar și-a păstrat suficiente pârghii în regiune. Moscova livrează gaze naturale, permite dezvoltarea profitabilelor afaceri cu criptomonede, își menține forțe armate în regiune și exercită influență politică, dar nu o folosește pentru reglementarea conflictului.

Negocieri inegale

De 28 de ani, Tiraspolul refuză cu obstinație aducerea în discuție a rezolvării politice a dosarului transnistrean.

Se insistă pe obținerea unor concesii socio-economice din partea Chișinăului și se oferă la schimb o presiune diminuată pe unele aspecte sensibile create artificial de Tiraspol pentru a le folosi apoi ca unealtă sau pârghie de negociere.

Printre acestea sunt predarea limbii române în grafie latină în școli sau accesul fermierilor la pământurile pe care aceștia le dețin în proprietate în stânga Nistrului, dar se regăsesc după așa-numita „linie de demarcație” dintre regiunea secesionistă și restul teritoriul R. Moldova.

În prezent, o astfel de problemă creată artificial este și amplasarea unilaterală, pe timpul pandemiei de COVID-19 a circa 37 de posturi noi de control pentru ca ulterior ridicarea acestor să fie negociată în schimbul unor noi concesii de tip economic din partea Chișinăului.

Aici trebuie menționat că toate negocierile din partea Tiraspolului au în spate Moscova, stat care influențează decisiv mersul greoi al negocierilor prin tot aparatul de conducere al Transnistriei școlit la Moscova și care se află sub controlul total al Kremlinului.

Pe de altă parte, în negocierile din acest dosar, Rusia și-a slăbit aparent poziția inflexibilă asupra Transnistriei pe fondul crizei economice mondiale încă din 2008 și care continuă și în prezent pentru Federația Rusă.

Până la criza economică, Rusia pompa masiv bani în regiunea transnistreană sub formă de ajutoare umanitare, bani care mergeau în special în zona socială în pensii și salarii. Cifrele vehiculate ajungeau undeva la 60 de milioane de dolari anual.

Ca urmare a crizei economice globale, deprecierea rublei rusești și în general a situației economice dificile de la Moscova cauzată și de sancțiunile internaționale, Moscova și-a micșorat apetitul de a furniza bani Tiraspolului și i-a permis deschiderea acestei supape economice înspre UE.

În plus, gazul Gazpromului furnizat regiunii transnistrene nu este plătit din 2007. De circa 14 ani de zile, datoria Moldovagaz către Gazprom a ajuns în jurul valorii de șapte miliarde de dolari, din care peste 90% este numai datoria Tiraspolului. Acest aspect ar putea frâna scenariul reunificării R. Moldova prin prisma imposibilității achitării unei astfel de datorii acumulate de regiunea sa separatistă.

Gazprom deține pachetul majoritar de acțiuni la Moldovagaz de aproape 51%, în timp ce Ministerul Economiei deține 35,5%, iar restul de 13,44% este la Tiraspol, dar oferit în administrare tot Gazpromului.

Reorientare spre afaceri cu criptomonede

Cu toate acestea, Moscova a început și aici să găsească o strategie și mai bună privind energia ieftină produsă la centrala electrică de la Cuciurgan, deținută de compania rusă Inter RAO EES, și cum să valorifice mai bine gazul cu care este alimentată aceasta de către Gazprom.

Potrivit unor declarații ale șefului Guvernului separatist de la Tiraspol, Alexandr Martînov, republica secesionistă miza, pentru 2019, pe suma de 15,5 milioane de dolari ce vor ajunge într-un cont special guvernamental. Astfel, gazul Gazpromului era transformat în energie electrică la centrala de la Cuciurgan, iar apoi aceasta era folosită în activitatea energofagă de „mining” pentru criptomonede.

Afacerea cu „crypto-mining” a fost pusă în mișcare rapid cu implicarea ambasadorului pentru Moldova al asociației de afaceri „Delovaia Russia”, Igor Chaika, fiul fostului procuror general al Rusiei, Iuri Chaika. Acesta are o relație de prietenie și afaceri cu Igor Dodon și familia sa, dar și cu liderul separatist de la Tiraspol, Vadim Krasnoselski.

Chaika a pus umărul și la întocmirea și la adoptarea pe repede-înainte a legislației, astfel că pe 31 ianuarie 2018, acesta deja promova afacerea cu cripto valută din Transnistria într-un interviu pentru Kommersant.

De altfel, campania offshore Go Web International, condusă de un fost angajat al Ministerului de Interne rus a început imediat să le vândă token-uri în valoare de 90 de milioane de dolari investitorilor străini interesați de oportunitățile de afaceri cu criptomonede produse în Transnistria.

De menționat este faptul că raportul Mueller”, ce a investigat în SUA amestecul Moscovei în alegerile prezidențiale din SUA, notează că operațiunile serviciilor speciale rusești de plata a reclamelor pentru mai multe rețele de socializare s-a făcut cu criptovalută, dar nu precizează proveniența lor.

Permiterea dezvoltării acestui tip de afaceri în regiunile separatiste controlate de Moscova, ce au loc în prezent în Transnistria (Moldova), Donbas și Crimeea (Ucraina) și Abhazia și Osetia de Sud (Georgia) este o nouă modalitate a oamenilor din anturajul Kremlinului de a ajuta economiile acestor regimuri și o nouă modalitate de spălare a banilor și finanțării separatismului.

De altfel, regiunea riscă să devină una și mai criminalizată decât este deja în prezent. Criptomonedele sunt folosite tot mai des în operațiuni specifice crimei organizate, de la traficul de droguri la finanțarea terorismului sau diverse operațiuni ale serviciilor speciale.

Negocieri în limbo

De-a lungul celor circa 28 de ani de la încheierea războiului de pe Nistru și acordul de încetare a focului, „dosarul transnistrean” a fost tergiversat în scopul de a menține status quo-ul care prevedea prezența militară a Rusiei pe teritoriul R. Moldova în regiunea transnistreană.

În primul rând este vorba despre avantajul militar păstrat de Rusia în regiune prin cei circa 1.500 - 2.000 de soldați ruși încadrați în Districtul Militar de vest al Armatei ruse, cu sediul la Sankt-Petersburg.

Aceștia au misiunea de a păzi unul dintre cele mai mari depozite de muniție din estul Europei și anume cel de la Cobasna, acolo unde se estimează că sunt păstrate circa 20.000 de tone de muniție. dar și de a se roti, în calitate de „pacificatori” în cadrul misiunii comune de menținere a păcii formată din militari moldoveni, transnistreni, ucraineni și ruși.

Această bază materială militară, împreună cu militarii ruși și armata transnistreană (estimată undeva la 10.000 - 15.000 de persoane din mai multe instituții de forță) constituie premisele și argumentele forte pentru situația din prezent în care nu se poate avansa pe acest dosar.

Cu toate că a fost angajată efectiv în confruntările militare din 1992 de partea rebelilor transnistreni, Rusia a devenit ulterior mediator în formatul internațional 5+2 în dosarul de reglementare al conflictului și folosește de facto „paradiplomația” transnistreană pentru a influența mersul acestui dosar.

De aici și rezultatele modeste în negocieri și evitarea absolută a oricăror discuții, în formatul 5+2, ce ar putea duce la rezolvarea politică a conflictului.

În timp ce Chișinăul nu și-a schimbat poziția și îi oferă Tiraspolului o largă autonomie în cadrul Republicii Moldova, pe modelul deja existent în UTA Găgăuzia, regiunea separatistă transnistreană nu ia în calcul decât recunoașterea de către Chișinău și chiar scenariul transformării într-un subiect de drept al Federației Ruse.

În cadrul unui referendum din 17 septembrie 2006, 97% dintre locuitorii regiunii separatiste s-ar fi pronunțat pentru aderarea Transnistriei la Federația Rusă.

 

Tags: Republica Moldova, Rusia, Transnistria

Alte articole
Jocurile Kremlinului: punctele de presiune pe care Moscova le va apăsa în Republica Moldova la parlamentare

Jocurile Kremlinului: punctele de presiune pe care Moscova le va apăsa în Republica Moldova la parlamentare

Rusia remarca prin vocea diplomației sale că UE și SUA s-ar amesteca în alegerile parlamentare de la Chișinău, programate pentru 11 iulie. Purtătoarea de cuvânt al MAE rus, Maria Zaharova, spunea pe 13 mai că „este regretabil amestecul în creştere din partea SUA şi a ţărilor UE în procesele politice interne ale Republici Moldova, ceea ce noi condamnăm cu fermitate”. 

Victorie a la Pirus în Bulgaria pentru Boiko Borisov și GERB

Victorie a la Pirus în Bulgaria pentru Boiko Borisov și GERB

Partidul premierului Boiko Borisov, aflat la guvernare de foarte mult timp și măcinat de controverse, câștigă alegerile dar pierde, în același timp, majoritatea și nu există vreun partener clar cu care să formeze o coaliție.

Megaproiectele Turciei și influența în creștere a Chinei la Bosfor

Megaproiectele Turciei și influența în creștere a Chinei la Bosfor

Aflată sub conducerea partidului conservator AKP din noiembrie 2002, Turcia s-a angrenat în numeroase proiecte de dezvoltare la începutul anilor 2010, prezentate în mod obsesiv publicului ca semne ale creșterii puterii regionale a Turciei. Lăsând deoparte faptul că au un impact nimicitor asupra mediului înconjurător, ele riscă să devină pe termen lung „găuri negre” care vor absorbi neîncetat banii contribuabililor timp de generații întregi.

Timp de citire: 5 min
  • Uniunea Europeană a contribuit în ultimii ani la menținerea în viață a Transnistriei, oferindu-i acesteia piața sa în ideea că astfel va contribui la evitarea unui conflict în regiune. Rusia a încetat să fie partenerul economic predominant al republicii separatiste, dar și-a păstrat suficiente pârghii în regiune. Moscova livrează gaze naturale, permite dezvoltarea profitabilelor afaceri cu criptomonede, își menține forțe armate în regiune și exercită influență politică.
  • De-a lungul celor circa 28 de ani de la încheierea războiului de pe Nistru și acordul de încetare a focului, „dosarul transnistrean” a fost tergiversat în scopul de a menține status quo-ul care prevedea prezența militară a Rusiei pe teritoriul R. Moldova în regiunea transnistreană.
  • Cu toate că a fost angajată efectiv în confruntările militare din 1992 de partea rebelilor transnistreni, Rusia a devenit ulterior mediator în formatul internațional 5+2 în dosarul de reglementare al conflictului și folosește de facto „paradiplomația” transnistreană pentru a influența mersul acestui dosar. De aici și rezultatele modeste în negocieri și evitarea absolută a oricăror discuții, în formatul 5+2, ce ar putea duce la rezolvarea politică a conflictului.
Toată ura din lume: Armenia vs. Azerbaidjan*
Toată ura din lume: Armenia vs. Azerbaidjan*

Când două state se urăsc și planifică răzbunări și atacuri, ceea ce rămâne în urmă sunt orașe și sate distruse, sute, dacă nu mii de oameni morți și răniți și foarte, foarte mulți refugiați care trebuie să își ia viața de la zero.

Horia Sârghi
Horia Sârghi
29 Nov 2021
Cum sunt camuflate dezinformările Kremlinului în narațiuni aparent românești
Cum sunt camuflate dezinformările Kremlinului în narațiuni aparent românești

Pandemia de coronavirus a fost dublată de un adevărat val de fake news, al doilea în doar un deceniu. Dezinformările pe care le conțin sunt camuflate astfel încât să pară că este vorba de teme și de preocupări locale. Kremlinul și-a adaptat astfel strategia de diseminare a dezinformării la rusofobia notorie a românilor.

Marian Voicu
Marian Voicu
11 Nov 2021
De la SM-3 la SMR: Cum pun americanii România sub umbrela de securitate energetică
De la SM-3 la SMR: Cum pun americanii România sub umbrela de securitate energetică

Parteneriatul strategic dintre România și SUA va intra într-o nouă etapă, după semnarea de joia trecută a unui acord foarte important între compania de stat Nuclearelectrica și NuScale Power din SUA privind amplasarea în România a reactoarelor nucleare modulare, denumite pe scurt SMR, ce vor oferi accesul la o nouă sursă de energie nepoluantă.

Mădălin Necșuțu
Mădălin Necșuțu
08 Nov 2021
Al Qaida, Statul Islamic, Talibanii. De ce se luptă jihadiștii între ei
Al Qaida, Statul Islamic, Talibanii. De ce se luptă jihadiștii între ei

Acest război între extremiști musulmani poate părea bizar. Ideologiile lor sunt extrem de similare. Cea mai mare parte a luptătorilor provin din aceeași regiune și au aceeași cultură și etnie. Principalul lor inamic este Occidentul, personificat de Statele Unite – a căror retragere din Afghanistan este percepută de mulți drept o înfrângere. Rivalitatea e dată însă de unele diferențe de nuanță între modul în care văd lumea și interpretează religia și jihadul. Este și o chestiune de politică, o dispută pentru întâietate și pentru prestigiu. Este, în sfârșit, o rivalitate care o reflectă pe cea, mai veche, dintre Al Qaida și Statul Islamic.

Cătălin Gomboș
Cătălin Gomboș
08 Oct 2021