Rusia poartă în Ucraina un război „total”, în care civilii sunt ucraineni și ei ținte, iar tot mai mulți ruși vor să plece pe front pentru bani, scrie presa independentă. Tot acolo, despre cum e afectat Kremlinul de scoaterea lui Marine Le Pen din cursa pentru președinția franceză.
Război total. Ce arată atacul asupra orașului Sumî, explică politologul Vladimir Pastuhov, în Kasparov.ru
Rusia poartă de mult timp un război total împotriva Ucrainei, în timpul luării deciziilor fiind excluse noțiunile de „oraș civil” sau „populație civilă”. Sunt luate în calcul doar rațiunile militare. Adică, dacă atingerea obiectivului militar este împiedicată de circumstanțe de natură umanitară – la naiba cu ele. Se pare că aceasta înseamnă, de fapt, „doctrina Gherasimov” [a „războiului hibrid”]. Graficul atacurilor rusești cu rachete este alcătuit în baza a doi parametri: îndeplinirea misiunii și minimizarea propriilor pierderi, în rest, nimic nu contează. Conducerea militară a rezolvat această dilemă încă din toamna anului 2022, atunci când între distrugerea Donbasului și normele „războiului civilizat”, a ales fără echivoc distrugerea. De atunci nu s-a schimbat nimic în această doctrină. Se pare că Rusia nu doar că nu vrea să lupte altfel, dar nici nu știe cum să o facă (sau nu este capabilă). Astfel, dacă războiul va continua, iar totul sugerează acest lucru, gradul de cruzime al acestuia doar va crește. Dacă se va ajunge la asediul orașului Dnepro sau Harkov, sau același Sumî, cel mai probabil ne vom aminti de cadrele documentare despre Stalingrad. Niciun amendament umanitar la „doctrina Gherasimov” nu este preconizat.
„Se pare că vom lupta cât va fi cu putință”
La Moscova a crescut brusc numărul celor care vor să semneze contracte cu Ministerul Apărării, arată datele statistice ale Biroului de recrutare pe care le-a văzut VERSTKA. Creșterea a început la mijlocul lunii martie. În aprilie, numărul contractanților a depășit deja indicatorii din lunile precedente. Autoritățile capitalei oricum planifică să majoreze fluxul de voluntari, prin reclamă și propagandă. Din Moscova, în fiecare zi merg la război peste o sută de oameni. Între 1 și 10 aprilie, 993 de persoane au semnat contracte cu Ministerul Apărării, la punctul de recrutare de pe strada Yablochkov. Pentru comparație, în primele zece zile ale lunii martie, tot acolo, s-au înrolat 499 de persoane, în februarie 503, în ianuarie – 341 de persoane. Fluxul de voluntari la Moscova s-a majorat începând cu 17 martie. Dacă anterior la acest birou veneau câteva zeci de oameni pe zi, de la mijlocul lunii martie – peste sută. Sporirea cererii de înrolare în armata rusă a fost precedată de știrile despre eliberarea unei părți a teritoriului regiunii Kursk, ocupată de forțele ucrainene, și de procesul de negocieri dintre Rusia și Ucraina. De la începutul anului, mai mult de șase mii trei sute de persoane din Moscova au semnat contracte cu Ministerul Apărării. „Acum peste 100 de oameni vin în fiecare zi, e mult, dar avem informații că de luni vor veni și mai mulți, avem normări pe fiecare raion, cote, au fost implicați activiști voluntari, cei care recrutează în stradă la fel sunt mai activi”, spune o sursă pentru Verstka. […]
O altă sursă afirmă că au primit indicații de la primărie să intensifice propaganda pentru a chema oamenii la război. „La sfârșitul anului au început să reducă brusc agitația, bannerele, foile volante, însă acum iar o intensifică: avem bannere noi, voluntarii lucrează în cartiere, împart pliante și fac agitație. De ce, nimeni nu spune. Se pare că vom lupta până la capăt”. […]
Potrivit unui recrutor, motivul cel mai des întâlnit pentru a semna contractul rămâne în continuare cel financiar. „Majoritatea candidaților câștigă mai puțin de o 100 de mii de ruble pe lună. Aproape jumătate din ei câștigă 50 de mii de ruble lunar. Practic fiecare din ei spune că vrea să-și rezolve problemele financiare, vor locuință, iar așa cum arată economia noastră acum, variante sunt tot mai puține, iar oamenii aleg varianta care le rămâne, deși e una riscantă”, spune el. Un recrutor a menționat că o parte din voluntarii care au semnat contracte în ultima perioadă pentru a merge la război, cred că prind „ultimul tren” înainte de încetarea focului și vor să câștige bani. „Păi dacă iau 1,9 milioane. Când semnezi contractul, ministerul dă 400 de mii. Apoi lunar câte 210 mii. Alte 50 de mii supliment. Am recrutat doi la începutul lunii martie, au mers în două misiuni, dar salariul e de aproape 600 de mii pe lună. Există un interes aici”.
Efectele condamnării lui Marine Le Pen asupra relației cu Kremlinul
Lidera partidului de extremă dreaptă Uniunea Națională, Marine Le Pen, a fost găsită vinovată de delapidarea a 4 milioane de euro din fondurile Parlamentului European, cu interdicția de a mai candida pentru posturi publice. Aceasta ar putea pune capăt ambițiilor ei pentru postul de președinte, însă evenimentul nu va afecta mișcarea naționalistă – plecarea lui Le Pen va deschide calea tânărului lider al Uniunii Naționale, Jordan Bardella, al cărui rating este deja comparabil cu cel al lui Le Pen. Pe de altă parte, plecarea vechiului partener va fi o mare pierdere pentru Kremlin, scrie THE INSIDER. […]
Prietena franceză a lui Putin. De la începutul anilor 2010, Marine Le Pen și colegii ei au adoptat o poziție favorabilă autorităților ruse, de justificare a acțiunilor acestora. În 2011, în timpul primei sale campanii prezidențiale, madame Le Pen declara într-un interviu că Franța ar avea de câștigat dacă „s-ar întoarce cu fața spre Rusia”, cu care are „multe interese comune, și în plan cultural, și în cel strategic”. În opinia ei, Rusia este demonizată de presa franceză, inspirată de SUA, iar politicienii care se pronunță pentru relații mai apropiate cu Rusia demonstrează mult curaj. „Cred că Rusia este prea rezervată cu acei politicieni europeni care, ca și mine, o simpatizează și sunt gata să promoveze această relație”, spune Le Pen, iar la finalul interviului mărturisea că „într-o oarecare măsură îl admiră pe Vladimir Putin”, care „are caracter și viziune de viitor, necesare pentru a-i asigura Rusiei dezvoltarea pe care o merită”. În 2012, în programul său prezidențial Le Pen propunea crearea unei „uniuni trilaterale Paris-Berlin-Moscova”. Desigur, semnalele sale nu au rămas neobservate la Moscova. În 2013, ea a vizitat pentru prima dată Rusia, s-a întâlnit cu francofonul Serghei Narîșkin, actualul șef al Serviciului de Informații Externe, pe atunci președintele Dumei de stat. Le Pen a ținut să-și exprime indignarea că „Uniunea Europeană practic a declarat un război rece Rusiei”.
La începutul anilor 2010 au fost în vizite în Rusia nepoata lui Marine Le Pen, deputata Frontului Național Marion Marechal Le Pen, consilierul lui Le Pen pentru relații internaționale, Aymeric Chauparde, precum și alte persoane din anturajul liderei Frontului Național. În 2014, promovarea intereselor rusești a depășit cadrul vizitelor și amabilităților publice. Reprezentanții extremei drepte au fost observatori în timpul „referendumului” din Crimeea și din așa-numitele DNR și LNR. A doua zi după referendumul simulat din Crimeea, Marine Le Pen a recunoscut rezultatele acestuia, la rugămintea Kremlinului, potrivit informațiilor din corespondența unor funcționari ruși. Peste o lună, micropartidul lui Jean-Marie Le Pen Cotelec a primit 2 milioane de euro ca împrumut de la un off-shore din Cipru, care se presupune că ar avea legături cu Rusia. Intermediarul acestei tranzacții a fost Aymeric Chauparde, consilierul lui Le Pen, care a fost observator la referendumul din Crimeea. Nu a apărut nicio informație că acest credit să fi fost întors. În toamna anului 2014 s-a aflat că Frontul Național a primit un credit de 9 milioane de euro. Nu din Rusia, ci de la Prima Bancă Ceho-rusă, prin intermediul eurodeputatului Jean-Luc Schaffhauser și al senatorului rus Alexandr Babakov, unuia dintre operatorii activităților de politică externă a Kremlinului. Marine Le Pen a negat atunci că a primit bani de la structuri rusești în schimbul susținerii sau al altor servicii, explicând că a fost nevoită să ia împrumut din afară, întrucât băncile acordă cu greu împrumuturi partidului său. După anexarea Crimeii și începutul războiului în estul Ucrainei, Marine Le Pen a continuat să susțină autoritățile ruse, acuzând UE de provocarea conflictului dintre Rusia și Ucraina, militând pentru ridicarea sancțiunilor împotriva Rusiei și susținând că peninsula Crimeea a fost parte a Imperiului Rus, iar locuitorii acesteia au ales unirea. Deputații din partidul ei au continuat să meargă în Rusia, în Crimeea Anexată și să colaboreze cu autoritățile ruse. […]
În 2017, în timpul campaniei prezidențiale, Marine Le Pen a vizitat din nou Moscova. A fost o vizită fără precedent; anterior autoritățile ruse evitau să susțină deschis vreun candidat în timpul alegerilor. De acestă dată, ea s-a întâlnit personal cu Putin, care a susținut-o.[…] În 2017, partidul ei a primit 8 milioane de euro de la omul de afaceri francez Laurent Foucher, care se presupune că ar avea legături cu rușii. […]
În 2019, Banca ceho-rusă s-a închis, iar datoria lui Le Pen a trecut la compania „Aviazapceasti”, condusă de foști angajați ai serviciilor speciale ruse. În 2020, partidul de extremă dreaptă a ajuns la un acord cu creditorul să achite suma până la sfârșitul lui 2028. În 2023 Uniunea Națională a anunțat neașteptat că a plătit creditul înainte de termen. Poziția lui Le Pen s-a schimbat între timp. În 2022 ea a condamnat invazia rusă în Ucraina, în opinia ei, Putin a trecut „linia roșie”. […] Însă politiciana a preferat să nu ardă podurile: „Rusia va rămâne mereu vecina Europei: istoria a demonstrat că dușmanii de ieri pot fi aliații de mâine. Prin eforturi diplomatice putem pune capăt invaziei ruse în Ucraina”, a declarat ea în 2022. […]
