Putin este interesat de continuarea războiului, scrie presa independentă rusă, care explică și de ce nu vrea pace liderul de la Kremlin. Gary Kasparov arată de ce relația China – Rusia rămâne una strânsă, astfel încât SUA nu vor reuși să izoleze Beijingul cu ajutorul Moscovei.
Bugetul de război al Rusiei: limitele stabilității
RIDDLE scrie despre capacitatea economiei rusești să susțină nivelul actual al cheltuielilor de război în următoarele 12-18 luni. […] În 2025-2026, Rusia poate să-și permită cheltuieli de război de 13-15 trilioane de ruble pe an. În același timp, situația politico-militară rămâne foarte complicată și se înrăutățește tot mai mult. Analiștii militari susțin că Ucraina și aliații ei occidentali se adaptează mai rapid decât Rusia la caracterul în schimbare al războiului: sunt folosite la scară largă dronele și noile sisteme de luptă la distanță, inteligența artificială și tehnicile avansate de urmărire a inamicului. În același timp, Rusia mizează în continuare pe forța umană și armamentul greu. Se pare că la Kremlin nu există un „plan B” dacă situația de pe front se va înrăutăți, mizându-se pe o „mobilizare ca în Marele Război pentru Apărarea Patriei”, ceea ce e puțin probabil să aducă victoria și în același timp va cauza un prejudiciu iremediabil economiei. […]
De ce schimbarea conjuncturii economice nu va duce la oprirea războiului în Ucraina sau reducerea cheltuielilor de război? Principala cauză ține de apatia societății ruse. Pentru ca problemele economice să devină un declanșator al schimbărilor politice și al revizuirii strategiei de dezvoltare a țării, ele trebuie să genereze reacții de răspuns ale anumitor grupuri sociale. În Rusia, însă, nu există nici societate civilă, nici măcar sindicate și lobby. Stabilitatea sistemului putinist se datorează faptului că nivelul de viață al rușilor a crescut brusc în anii 2000 și de atunci nu a scăzut dramatic; businessul este dependent în totalitate de aparatul de stat și nu îndrăznește să-și revendice propriile interese; acțiunile singulare de protest sunt paralizate de teroarea exercitată de stat și frica de a pierde activele acumulate de-a lungul anilor. Astfel, Kremlinul deține o putere economică enormă asupra societății, ceea ce-i legitimează pretențiile asupra unei părți considerabile avuția comună, când e vorba de finanțarea războiului. Deși sondajele arată o anumită dezamăgire a rușilor privind operațiunea specială, nu există o nemulțumire exprimată deschis.
Războiul este o prioritate pentru Putin: astfel el încearcă să demonstreze că poate înfrânge forțele occidentale în tot spațiul post-sovietic (sau chiar Occidentul în întregime). De aceea războiul nu va fi oprit în curând (un posibil armistițiu va avea, cel mai probabil, caracter temporar), iar finanțarea programelor de război va rămâne principalul scop al economiei pentru un termen indefinit. Cheltuielile pentru apărare de 8% din PIB nu sunt o amenințare pentru economia rusă, însă exclud orice dezvoltare economică, de aceea, nivelul de 13,5 trilioane de ruble reprezintă probabil limita maximă a cheltuielilor de război, iar creșterea reală a acestora e puțin plauzibilă. Menținerea nivelului actual de cheltuieli va deveni problematică chiar în acest an (printre cauze numărându-se: stagnarea economică, scăderea prețurilor la petrol, posibilele noi sancțiuni), însă aceste tendințe nu vor influența decisiv, deoarece finanțarea va continua din rezerve, din creșterea impozitelor și din majorarea datoriei de stat. Deficitul prognozat deocamdată e sub nivelul riscului pentru economie, de 3-5% din PIB, și nu reprezintă un motiv de revizuire a scopurilor lui Putin. În următoarele 12-18 luni, cu excepția unui armistițiu în condiții convenabile lui Putin, nu există factori care să influențeze reducerea cheltuielilor de război. În ceea ce privește restructurarea economiei, aceasta nu a devenit una de război. Kremlinul nu intenționează s-o militarizeze ca în timpul unor conflicte militare majore. Pentru Rusia, ceea ce se întâmplă în Ucraina rămâne deocamdată „operațiune militară specială”, nu război care să determine transformarea economiei și a societății. De aceea, factorul economic nu va pune capăt acestei agresiuni.
Garry Kasparov: „Separarea Rusiei și Chinei - o fantezie geopolitică”
Americanii, care încearcă să-și facă un aliat din Rusia în confruntarea cu China, trebuie să studieze atât istoria, cât și realitatea curentă. […]
În primele luni după revenirea sa la Casa Albă, președintele Donald Trump a dus o politică pro-rusă sub pretextul îndepărtării Moscovei de Beijing. Și criticii și susținătorii acestei strategii o numesc „contra-Nixon”, cu referire la vizita lui Richard Nixon în China, în 1972, care a scindat blocul socialist. Această strategie, totuși, este sortită eșecului. […] Vizita lui Nixon în China a fost o manevră diplomatică impresionantă, însă una mai mult tactică decât strategică. Succesorii săi nu au reușit să îmbunătățească relațiile cu Beijingul. Fără reforme democratice substanțiale în China, o alianță politică între autoritara RPC și SUA libere ar fi fost fragilă și tensionată din cauza disensiunilor pe tema Taiwanului, a Coreei de Nord și a drepturilor omului. Același lucru se poate spune și despre o alianță ipotetică dintre SUA și Rusia. „Luna de miere” dintre Nixon și Mao a fost doar un scurt episod dintr-o lungă istorie.
Rusia și China au fost legate de veacuri printr-o relație parazitară. În secolul XVII China a întrecut Rusia. Apoi, în anii 1858 și 1860 Rusia și-a recuperat teritoriile pierdute și s-a alăturat altor imperii care au sfâșiat China slăbită. După 1991, China a ocupat din nou o poziție dominantă, învăluind tot mai strâns Rusia. Regretatul Boris Nemțov glumea că Putin e spion chinez. În același timp, această alianță este avantajoasă ambelor părți. Kremlinul se alege cu un susținător puternic în agresiunea asupra Ucrainei. China – cu un asistent ascultător pentru destabilizarea Occidentului și un vecin concesiv. De aceea, Rusia nu va trece de partea SUA fără o schimbare radicală a politicii externe americane, la care e puțin probabil să se încumete chiar și Partidul Republican al lui Trump.
Iar în cazul în care strategia „contra-Nixon” ar fi avut vreo minimă șansă, China nu i-ar fi dat drumul Rusiei. Atunci când Xi Jinping a vizitat Moscova, săptămâna trecută, el a mers acolo pentru ca Putin să-i jure credință. Ambii dictatori știu foarte bine: bazinul râului Amur, slab apărat, nu a aparținut întotdeauna Rusiei, iar Vladivostok – inițial nu a fost un oraș rusesc. Turiștii și oamenii de afaceri chinezi îl numesc Haishenwai. Când am fost în Irkutsk, în 2005, unul dintre localnici observa ironic că chinezii trec frontiera în grupuri „mici”, a câte 100 de mii de persoane. De atunci, prezența chineză în Orientul îndepărtat rus doar a sporit. În același timp, regiunea suferă un declin social-economic și e afectată de înrolarea masivă pentru abatorul din Ucraina.
America rămâne liderul mondial. Însă încercarea lui Trump de a rupe alianța dintre Rusia și China - nu e diplomație, ci o strategie care va pune SUA într-o poziție dependentă în ierarhia în care domină Beijingul. Contradicția dintre poziția dură față de China și una mai îngăduitoare față de Rusia este tot mai vizibilă, în timp ce Xi ține Moscova tot mai strâns în sfera sa de influență. America trebuie să-și concentreze resursele pentru crearea unei coaliții largi de contracarare a axei China-Rusia, nu pentru a încerca să o coopteze.
O instanță din Rusia l-a condamnat la 5 ani de închisoare pe copreședintele organizației „Golos”, relatează MEDIAZONA
Grigori Melkonianț a fost acuzat de organizarea activității unui ONG „indezirabil”. Procuroarea Ekaterina Frolova a cerut pedeapsa maximă - șase ani de închisoare. Nici organizația „Golos” (de monitorizare a alegerilor), nici predecesoarea acesteia, nu au fost niciodată declarate „indezirabile” de autoritățile ruse. Grigori Melkonianț se află în arest din august 2023. El este învinuit de organizarea activității asociației observatorilor europeni ENEMO, declarată „indezirabilă” în Rusia. Apărarea lui Melkonianț subliniază că atunci când ENEMO a fost declarată „indezirabilă” în Rusia, asociația „Golos” nu mai exista, fiind lichidată după ce a fost introdusă în registrul „agenților străini”, iar mișcarea obștească omonimă nu face parte din ENEMO și nici nu poate fi considerată „organizație”, pentru că nu este persoană juridică. […]
Acuzarea consideră că mișcarea „Golos” a fost o „filială” a ENEMO, însă asociația nu are nicio structură în Rusia. Absurditatea acestui caz o denotă și faptul că Melkonianț este acuzat de participarea la o masă rotundă la Comisia Electorală Centrală, la invitația acesteia. Președinta Comisiei Ella Pamfilova, a refuzat să se prezinte la ședința de judecată. Faridaily notează că încă din 2012, autoritățile ruse persecută „Golos” – o mișcare de monitorizare a alegerilor în Rusia, și cred că închiderea lui Melikonianț este etapa finală de distrugere a unei organizații-cheie pentru societatea civilă. Pe lângă condamnarea de 5 ani, instanța de judecată i-a interzis ca la ieșirea din închisoare să participe la activități obștești, timp de 9 ani. Este clar și de ce: în Rusia nu este nevoie de alegeri corecte. […]
