
Majoritatea militarilor ruși vor o încetarea focului, scrie presa independentă, care explică și că rușii scot organele prizonierilor morți ca să ascundă tortura, dar și de ce amenință oamenii lui Putin cu război nuclear.
Corpul jurnalistei ucrainene Victoria Roșcina, care a murit în prizonierat în Rusia, a fost returnat fără o parte din organele interne. Pe trupul ei au fost găsite urme de tortură, scrie ISTORIES
Înainte de a fi returnat în Ucraina, din corpul jurnalistei au fost înlăturate o parte din organele interne, constată ISTORIES. Îndepărtarea organelor e modul în care autoritățile ruse ar încerca să ascundă urmele de tortură și violență, consideră medicul legist. Roșcina a ajuns în prizonierat în august 2023, în timp ce investiga implicarea FSB în răpirea cetăţenilor ucraineni din regiunea Zaporojie. Atunci ea avea 27 de ani. MAI al Ucrainei a anunțat repatrierea corpului pe 24 aprilie. După cum au aflat ISTORIES și jurnaliștii de investigație din străinătate, returnarea s-a făcut în cadrul unui schimb [de militari decedați], în februarie 2025, corpul ei fiind trecut în acte drept al unui bărbat neidentificat. Morga din Vinnița a transmis pachetul cu inscripția „NM SPAS 757” (bărbat neindentificat, cu leziune totală a arterelor coronariene, numărul 757). În pachet a fost găsit un corp feminin în stare de extenuare profundă, cu eticheta „7390 Roșcina V. V.”). „Pe corpul decedatei au fost identificate multiple semne de tortură și violență, în special hematoame și hemoragii pe diverse părți ale corpului, o coastă ruptă, leziuni ale gâtului și posibile urme de șocuri electrice la picioare”, ne-a descris rezultatele expertizei reprezentantul Procuraturii Generale a Ucrainei Iurii Belousov. Înainte de a fi trimisă în Ucraina, i-au fost înlăturați globii oculari, creierul și laringele. Osul hioid era rupt, a mai comunicat o sursă din cadrul grupului de anchetă a morții Victoriei Roșcina. „Starea laringelui poate reprezenta o probă credibilă a faptului că a fost strangulată. Atunci când o persoană e strangulată cel mai des este se rupe osul hioid. În timpul strangulării, în albul ochiului pot fi identificate hemoragii, iar în creier hipoxie”, explică medicul legist cu care am discutat.
O sursă din cadrul structurilor de forță ale Ucrainei ne-a explicat că Rusia uneori returnează trupurile ucrainenilor fără organele interne, făcând referire la protocoale medicale, însă motivul poate fi și încercarea de a ascunde urmele de tortură. Inițial, Roșcina a fost ținută într-un garaj din Melitopol, loc de tortură neoficial, apoi transferată în închisoarea nr. 2 din Taganrog, care în decursul războiului s-a transformat în unul dintre cele mai aspre locuri de detenție a prizonierilor de război, militari, dar și civili răpiți, cetățeni ucraineni. După cum a povestit o femeie deținută în această închisoare, Victoria Roșcina a fost adusă la Taganrog într-o stare critică și refuza mâncarea.
Expertiza DNA a confirmat identitatea jurnalistei, însă părinții Victoriei refuză să recunoască moartea fiicei lor. Jurnaliștii de la ISTORIES și alte 11 instituții de presă internaționale au continuat investigațiile începute de Victoria Roșcina despre sistemul de răpire a civililor ucraineni și au aflat ce s-a întâmplat cu ea cât a fost în prizonierat la ruși.
Doresc pace, nu înțeleg scopurile „SVO” (operațiunii speciale) și nu așteaptă încetarea în curând a războiului: ce cred militarii ruși despre un posibil armistițiu, scrie VERSTKA
Jumătate din militari consideră că războiul putea fi evitat, iar aproape toți susțin negocierile de pace. Publicația VERSTKA și un grup de sociologi independenți au constatat că majoritatea militarilor ruși susțin încetarea luptelor, dar nu cred că aceasta se va întâmpla în timpul apropiat.
Au fost chestionați peste o sută de militari, pentru a le afla opinia despre Trump, negocierile de pace și posibilitatea încheierii războiului. De asemenea, publicația a făcut o comparație a răspunsurilor militarilor cu cele ale populației civile. […] „Fără optimism și dispoziție. Suntem praf/terminați. Nu avem cale de ieșire, băieții au rămas sub ruine, jumătate sunt „200” și „300” coduri numerice pentru morți și răniți în armata rusă n.r.). Ucrainenii lovesc dur poziția noastră. Nu reușim să ne tragem sufletul”, scrie Andrei, a cărui unitate a fost blocată la subsolul unui bloc și este atacată de forțele ucrainene de câteva săptămâni. „Cel mai important e să oprească focul”, a fost prima lui reacție când l-am sunat. Acum câteva luni Andrei gândea altfel, nu dorea să se termine războiul pentru că „încă nu a reușit să câștige destui bani”. Acum, după câteva săptămâni de foc neîntrerupt și morți, opinia militarului s-a schimbat.
„Important e să înceteze focul” – această opinie este împărtășită de majoritatea militarilor, din cei peste o sută chestionați. Trei pătrimi din respondenți doresc încetarea acțiunilor militare, iar o treime – prelungirea SVO până la victorie și doar două persoane din 100 au spus că vor să continue să lupte mai departe „ca să răzbune moartea celor căzuți”.
„Cea mai proastă pace e mai bună decât un război. Cine a fost în tranșee o știe”, spune Evghenii, mitralior, care a luptat în Ucraina în cadrul unui grup de mercenari. El a reușit să revină acasă viu și fără răni grave. O poziție similară au majoritatea interlocutorilor. Unii susțin continuarea luptelor în anumite condiții. „Desigur, e important să se oprească cât mai curând. Pe de altă parte, însă, trebuie să se înțeleagă faptul că e necesar să fii puternic din punct de vedere al tehnologiilor militare. Când ești puternic, aceasta e o garanție de pace”, spune Ruslan, care ne trimite o fotografie de pe front, cu camarazii săi pe fundalul caselor distruse, cu un drapel și inscripția „Suntem ruși, Dumnezeu e cu noi”.
Ruslan e dezertor. S-a împușcat în picior și a plecat din spital într-o țară vecină. A fost un an în prima linie și a așteptat în tot acest timp prilejul potrivit să fugă. Paradoxal, prezența îndelungată pe câmpul de luptă reduce dorința de încetare a războiului. Doar 57% din „veteranii” care au fost la război mai mult de doi ani susțin încetarea focului. Dintre militarii care fost la război mai puțin de doi ani, 77%, susțin încetarea luptelor. 19% din „veterani” sunt gata să continue războiul „până la victorie”, iar 10% dintre aceștia vor în primul rând să se răzbune pentru camarazii căzuți. De exemplu, Igor, care a participat la război ca voluntar, visează la reînvierea lui Evghenii Prigojin și acapararea întregii Europe. […] Igor consideră că SVO trebuie continuată până vor fi refăcute „granițele istorice ale Uniunii Sovietice”. 51% din militarii cu care am discutat ar susține o eventuală decizie a lui Putin de a retrage trupele din Ucraina chiar fără a îndeplini „scopurile SVO”. 41 % din respondenți nu ar aproba o astfel de perspectivă. […]
I-am întrebat pe militari cum înțeleg ei obiectivele invaziei Ruse în Ucraina. În armata rusă nu există o opinie unică la această temă. Doar o cincime din cei chestionați au indicat drept „copuri ale SVO” demilitarizarea și denazificarea, cele declarate oficial și de Kremlin. 22% au în vedere o rezistență în fața Occidentului colectiv și NATO. Încă 17% din militari consideră că principalul motiv al invaziei este anexarea în totalitate a Ucrainei la Rusia. […]
„Scopul războiului a fost ridicarea ratingului lui Putin și atât, presupune unul dintre militari. De la an la an, în Rusia viața e tot mai grea. Oricâte rachete am avea, oricât de duri am fi, oamenii obosesc, mai ales tinerii. Victoria într-un război ridică ratingul puterii. Anul 2014 este un exemplu”. […] „
Trebuie pusă conducerea noastră în Ucraina. În primul rând schimbarea puterii, ca să fie ai noștri”, consideră mitraliorul Evghenii. „Refacerea granițelor istorice. Nu doar întreaga Ucraină. Din Uniunea Sovietică făceau parte Polonia (sic!), Letonia, Moldova și așa mai departe, inclusiv românii (sic!). Aceste frontiere trebuie refăcute”, visează voluntarul Igor […]
Aproape toți interlocutorii susțin negocierile într-un fel sau altul. Doar 15% din respondenți sunt împotriva oricăror forme de negocieri. […] Însă scopul și poziția Rusiei în negocieri sunt văzute diferit de către cei chestionați. 52% sunt convinși că scopul principal al lui Putin în negocieri e să mențină teritoriile ocupate. 29% consideră că este necesară schimbarea puterii în Ucraina. 23% au numit drept obiectiv principal în negocieri renunțarea Ucrainei de a mai adera la NATO. „Să rupă o bucată cât mai mare și atât. Ce poate fi luat. Teritoriul, desigur e prioritar, că e mai ușor să îl arăți. Iată e pe hartă, poți pune degetul pe el. În rest – nimeni n-are nicio treabă”, spune Ruslan, care crede că acesta e scopul negocierilor. […]
Aproape jumătate (44%) dintre militarii cu care a discutat VERSTKA consideră că negocierile trebuie să fie purtate cu Ucraina, SUA și Europa. […] opiniile militarilor contrastează cu cele ale semenilor lor - bărbaților civili ruși până în 60 de ani. Aceștia, de exemplu, sunt mai optimiști în raport cu situația de pe front. 68% dintre civili consideră de succes acțiunile armatei ruse, față de 53% de militari. „Militarii nu apreciază situația potrivit televizorului”, explică sociologii care au lucrat la această cercetare. […]
Un vechi procedeu al Kremlinului. Dedicat lui Donald Trump
Faridaily observă faptul că recent au apărut câteva interviuri mari ale celor din aripa dură din Consiliului de Securitate al Rusiei – la agenția de presă TASS au ținut discursuri actualul secretar al Consiliului de Securitate Șoigu și fostul secretar Patrușev. La aceeași categorie pot fi încadrate și declarațiile publice ale adjunctului secretarului Consiliului de Securitate Medvedev și interviul șefului MAE Lavrov.
Având în vedere cât de protejat a fost în ultimele luni spațiul informațional de comentarii despre SUA (cu excepția comentariilor lui Putin), despre negocieri și despre Trump și temerile de a periclita un succes neașteptat, există o bănuială că greii din Consiliul de Securitate nu au apărut întâmplător în lumina reflectoarelor. Șoigu sperie Occidentul cu un atac nuclear, dar îl laudă pe Trump pentru „o viziune reală asupra situației”. Lavrov de asemenea îl laudă pe Trump, dar spune că este imperativă recunoașterea internațională a Crimeii, Sevastopolului și a patru „noi teritorii”. Patrușev acuză NATO că intenționează să atace Kaliningradul și spune că Odesa este un oraș rusesc. Medvedev amenință cu denazificarea întregii Europe și cu atacuri nucleare asupra țărilor NATO.
La ce folosesc aceste declarații? Cei care urmăresc mișcările Kremlinului de mai demult, cunosc acest procedeu. În spațiul informațional sunt lansați cei mai radicali speakeri care îndrugă orice baliverne. Apoi, apare Putin ca un cavaler pe cal alb și ne apără de acești nebuni. Astfel, de exemplu, au procedat vara trecută când Medvedev și alții amenințau că vor ataca Ucraina cu rachete nucleare ca răspuns la permisiunea țărilor occidentale de a lovi teritoriul rus cu rachetele lor. La scurt timp a apărut Putin spunând că, deocamdată, nu există motiv pentru o astfel de măsură.
Suntem în a patra luna de când SUA încearcă să împace Rusia și Ucraina. Reprezentanții Ucrainei și ai țărilor europene care o susțin au posibilitatea să se întâlnească personal cu Trump și să-i explice că planul său conține prea multe concesii favoarea Rusiei. Cum poate Kremlinul să-l convingă pe Trump de contrariu și că Putin doar de dragul prietenului său Donald renunță la dorința de a acapara Odesa și de a ataca Europa cu bombe nucleare? Prin lansarea în spațiul public a celor mai radiali dintre oamenii săi, astfel încât pe fundalul acestora el să arate mult mai conciliant și cooperant. Vom vedea dacă îi va reuși să-l impresioneze astfel pe Trump și să-și păstreze poziția în negocieri. Titlurile din presa occidentală care îi citează pe reprezentanții aripii dure arată exact cum și-a dorit, foarte amenințătoare.