Unul din „experții independenți” trimiși de AIEA la Zaporojie e, de fapt, primatolog cu vechi legături politice în Rusia, scrie presa independentă rusă. Veridica a mai selectat articole despre cum sunt învățați elevii ruși să iubească, să lupte și să moară pentru Patria-mamă și despre luptătorii ucraineni de la Azovstal, din Mariupol.
MEDIAZONA: Primatolog – expert în energie atomică. Cine este Renat Karchaa, însoțitorul directorului AIEA la centrala nucleară din Zaporojie
Ucraina a introdus sancțiuni împotriva lui Renat Karchaa, persoana care a însoțit delegația AIEA la centrala nucleară din Zaporojie. Presa rusă de stat îl prezintă ca „expert în energie atomică”, însă, potrivit informațiilor contradictorii și mențiunilor fragmentare din sursele deschise, Karchaa poate fi la fel de bine considerat primatolog din Suhumi, consultant politic din Pskov, sau funcționar din Murmansk. Mediazona prezintă biografia acestuia, scurtă dar neobișnuită.
[…]
În imaginile video publicate de reporterul de război Mac William Bishop, un bărbat ras pe cap, în costum albastru și cu ochelari de soare, Karchaa, le arată unor străini o rachetă înfiptă în sol și le explică gesticulând că aceasta s-a întors după ce a căzut (la 180 de grade), adică nu a venit de acolo de unde pare la prima vedere.
Se pare că Renat Karchaa a devenit recent „expert în energie atomică”. În 2014, jurnaliștii îl prezentau drept „specialist pe Caucazul de Nord și Abhazia”, de exemplu atunci când povestea la TV Rain despre situația politică din regiune.
În nota biografică de pe Abkhazia-Inform se spune că s-a născut în Ufa pe 17 iulie 1966, a absolvit școala premiant, a făcut serviciul militar în Tallinn. La sfârșitul anilor 1980 a ajuns în Abhazia, unde a obținut diploma Facultății de biologie și geografie a Universității de stat din Abhazia. La vârsta de 25 de ani, Karchaa a devenit cel mai tânăr deputat din parlamentul Abhaziei, prima legislatură. Activitatea de deputat era cumulată cu postul de director al Institutului de primatologie și terapie experimentală care funcționa în baza vestitei pepiniere de maimuțe din Suhumi.
Între 1994-1995, viitorul consultant politic și „expert în energie atomică” a fost acuzat de delapidarea averii Institutului prin vânzarea arhivei științifice a acestuia. Comentând acuzațiile peste mai mulți ani, el spunea că „e o poveste veche care îi stârnește zâmbetul”.
În 2004, Karchaa a figurat într-un dosar penal în urma unui accident rutier soldat cu moartea unui minor. La acel moment el ocupa funcția de șef al reprezentanței regiunii Murmansk în cadrul Guvernului federal. După cum informa ziarul Izvestia, funcționarul a lovit mortal un adolescent de 16 ani. Accidentul s-a produs în orașul Pustoșka, regiunea Pskov, unde Karchaa se afla în calitate de consultant politic în campania pentru alegerile guvernatorului regiunii. Potrivit sursei citate, el a fugit de la locul accidentului, dar a fost identificat și reținut datorită martorilor care au notat numărul automobilului.
[…]
Mediazona nu a găsit informații privind examinarea în instanță a accidentului din Pustoșka.
Un alt rând din lista de activități a lui Karchaa – consilier al președintelui Abhaziei; în 2021 a fost concediat din această funcție.
La sfârșitul lunii august 2014, în timpul alegerilor prezidențiale din Abhazia, Karchaa, desemnat observator din partea autorității electorale ruse, a fost bătut în timpul unei altercații dintre simpatizanții unor candidați lângă sediul Comisiei electorale republicane. După cum relata Kavkaz-uzel, consultantul politic „a fost transportat la spital cu vătămări corporale grave”.
ISTORIES: „Fericirea Patriei e mai scumpă ca viața”
În noul an școlar, elevilor ruși li se va relata în fiecare săptămână că războiul din Ucraina este un exemplu de iubire adevărată față de țară și poporul rus, iar un veritabil patriot trebuie să fie întotdeauna gata să moară pentru Patrie.
De la 1 septembrie, în școlile ruse este predată o nouă materie săptămânală – „Discuții despre lucruri importante”. La aceste ore, în contextul „protejării societății ruse de influența informațional-psihologică distructivă” și „consolidării valorilor spirituale și morale tradiționale rusești”, profesorii trebuie să le inoculeze elevilor patriotismul și dragostea față de patrie. În fiecare școală va fi introdusă o nouă funcție – consilierul directorului pentru activități educaționale, responsabil de informarea și educația elevilor și personalului didactic”. Ministerul Educației a cheltuit deja 22 de milioane de ruble pentru elaborarea materialelor interactive suplimentare.
Istories a cercetat materialele didactice pentru orele de patriotism: copiilor li se explică că războiul din Ucraina reprezintă „apărarea populației din Donbas maltratată și persecutată de regimul de la Kiev”, „locuitorii din DNR și LNR sunt ruși și din această cauză este importantă readucerea lor în Rusia”, iar „militarii ruși sunt eroi”.
„Pentru Patria iubită ne dăm viața fără frică”
Profesorii trebuie să le cultive elevilor din clasele primare în primul rând dragostea pentru natura din Rusia, ceea ce semnifică „manifestarea dragostei față de Patrie” și „un sentiment enorm de patriotism”.
[…]
După ce profesorul aduce exemple de proverbe și zicători despre patrie, trebuie să le adreseze elevilor o întrebare de verificare: „În ce zicători este redată ideea că dragostea pentru Patrie nu înseamnă doar admirație pentru natura ei, dar și dorința de a o apăra, de a munci pentru ca Patria să devină mai frumoasă și mai bogată?”
- „Exemple de răspunsuri” pe care le așteaptă de la copii autorii materialelor didactice:
- „Pentru Patrie nu cruța nici puterile, nici viața ta”;
- „Fericirea Patriei e mai scumpă ca viața”;
- „Ne vom face zid pentru plaiul sfânt”
- „Pentru Patria iubită ne dăm viața fără frică”
- „Patria ca s-o iubești – trebuie să o slujești”
După răspunsuri, profesorul le recomandă copiilor lucru în perechi: „Discutați și explicați cum înțelegeți proverbul „Patria ca s-o iubești – trebuie să o slujești”. Sugestie: pe tablă sunt scrise câteva semnificații ale cuvântului „a sluji”:
- a îndeplini serviciul militar, a te înrola în armată;
- a lucra în numele a ceva, în folosul a ceva, a cuiva.
Elevii din clasele 5-7, după un mic concurs cu întrebări din istoria, geografia și cultura Rusiei, trebuie să participe la o activitate de creație, care îi va ajuta pe copii să gestioneze „unele situații dificile”, pe exemplul „operațiunii militare speciale”. „Printre scopurile operațiunii militare speciale sunt: apărarea populației din Donbas de fărădelegile regimului de la Kiev, dezarmarea Ucrainei, interzicerea amplasării pe teritoriul ei a bazelor miliare NATO. Forțele armate ale Rusiei, împreună cu cele din DNR și LNR, efectuează acțiuni pentru atingerea acestor scopuri. Ajutorul masiv, militar și de altă natură, acordat de Occidentul colectiv autorităților ucrainene fac să se prelungească acțiunile de luptă și să crească numărul victimelor”, potrivit scenariului acestei activități de instruire.
[…]
ISTORIES scrie ce li s-a povestit elevilor într-una una din școlile din Moscova, în prima zi de școală
Pe 1 septembrie, în școlile din Rusia au avut loc primele ore de „Discuții despre lucruri importante”, în care profesorii trebuie să discute cu elevii despre patriotism și să-i convingă că războiul din Ucraina este spre binele țării.
O înregistrare de 13 minute de la una din aceste lecții a fost transmisă de către elevi redacției Istories. Profesoara le povestește istoria unui băiețel de patru ani, ucis de „naționaliști”, laudă deciziile lui Vladimir Putin și încearcă să-i pună pe copii să aleagă ce sunt: naționaliști sau patrioți.
[…]
Profesoara: „Rusia nu are nevoie de teritorii și nu ar fi luptat dacă pe acele teritorii nu ar fi locuit ruși. Înțelegeți? Acolo locuiesc cetățeni de naționalitate rusă. Noi am trăit în același stat. În țara noastră, Uniunea Sovietică, fosta Uniune Sovietică, orice om putea locui în orice republică. Și ei au rămas acolo, trăiesc acolo. Nu vor să-și lase casele și să se mute în Rusia.
Iar pentru a-i apăra pe acei ruși, la rugămintea reprezentanților acelor teritorii, Vladimir Vladimirovici Putin a dat ordin să fie începute acțiuni militare, ca să-i apere pe acei oameni. Timp de opt ani, Ucraina a încercat să le impună acelor oameni să vorbească în limba ucraineană, să uite tot ce e rusesc, a tras în ei.
Eu consider că președintele nostru a luat o decizie corectă”.
THE INSIDER: „Apărarea s-a ținut pe supereroi”. Mărturia apărătorilor de la Azovstal care au revenit din prizonierat
Peste 2500 de militari de la Azovstal au fost luați prizonieri de ruși, acum trei luni. Timp de 86 de zile, ei au apărat orașul Mariupol. Câțiva dintre luptători, cunoscuți cu numele Kombat, Tork și Vișnea, care au fost schimbați pe prizonieri ruși, au povestit pentru The Insider cum au supraviețuit fără mâncare, apă potabilă și medicamente, apărând orașul, cum a evoluat atitudinea militarilor ruși față de ei în timpul prizonieratului și de ce vor să revină pe câmpul de luptă în pofida faptului că au fost grav răniți.
„Gloanțele erau scoase fără anestezice, rănile erau bandajate cu cearșafuri”
Desigur ne-am pregătit moral pentru război, așa e mai simplu. Dar nu pentru un astfel de război, pentru unul mai mic. Cel mai greu a fost când a murit primul camarad din grupul nostru. A doua moarte grea a fost cea a prietenului meu. A fost o lovitură. Celelalte pierderi le-am suportat mai calm.
În Mariupol totul a devenit atât de ireal, încât părea un joc de calculator, Battlefield: avioanele zburau, peste tot se trăgea, tancuri, elicoptere, artilerie, lupte stradale, cineva te scoate rănit pe fereastră, te transportă cu barca. A fost ca un joc de calculator foarte intens. Erau doar două variante: fie te pierzi, te sperii și te blochezi, fie te lași dus de val. Eram bucuros că soția mea e în siguranță și nu trebuia să-mi fac griji pentru ea. Astfel, pur și simplu mi-am făcut treaba.
Grupul nostru trăia doar momentul respectiv: te trezești, mănânci dacă ai ce – foarte bine! Mergi mai departe, ai reușit o operațiune cu succes – foarte bine! Dacă operațiunea iese bine – te bucuri, dacă nu iese bine – nu te bucuri. Trăiești aici și acum și nu te gândești la viitor [...] Când ne-au spus că suntem încercuiți și suntem practic ca și morți, nici la aceasta nu ne-am gândit. Doar ne făceam munca. Nu au rezistat însă toți.
Am fost în apărarea Mariupolului până la începutul lunii aprilie. Au fost lupte stradale, am fost rănit. În Azovstal am ajuns pe 26 martie. Pe 15-16 aprilie a început apărarea circulară, când toți s-au retras acolo.
Aflându-ne în buncăr, printre răniți, nu aveam de mâncare. Aveam niște crupe, dar când o intrare a fost blocată de o bombă, iar apoi a fost distrusă cantina unde puteam să gătim, au rămas doar crupele uscate. Mâncam ceea ce ne pregăteau în alt buncăr, la un kilometru de noi. Băieții aduceau mâncarea în butoaie, ceea ce le lua o oră: erau împiedicați de lovituri aeriene permanente, rachete, bombe, focuri de artilerie. Dejun, prânz și cină ne era jumătate de cană de terci și o bucățică de slănină, pe care o primeam din când în când. Era mâncarea noastră pentru o zi întreagă.
[…]
Apărarea uzinei Azovstal s-a ținut pe supereroi. Presa rusă pretindea că din uzină au ieșit 2000 de persoane, că ei puteau să apere încă mult timp uzina. De fapt, dacă din acești 2000 scoatem răniții, femeile, morții și cei care au cedat psihic din cauza războiului, rămâneau foarte puțin băieți care s-au aflat sus și au apărat Azovstal. Mai ales în luna mai.
[…]
Cel puțin cinci persoane din buncăr s-au sinucis. Noi am avut noroc: am avut o companie bună. Cel mai greu de îndurat a fost foamea.
[…]
Băieții din grupurile „Azov”, „Medvedi”, din Brigada a 36-a, polițiștii, cei din diviziile aferente au luptat excelent. Unii au murit, alții au fost răniți pentru că nu a existat rotația trupelor și nu au putut să se odihnească. Au fost nevoiți să lupte câte 4-5 zile fără întrerupere. Din grupul meu au murit 40%. Unii au spus că la ei numărul celor morți a ajuns la 80%. După o săptămână de lupte intense în regim non-stop, organismul cedează. Fără somn, cu adrenalina ridicată și mult efort fizic, devii ca un zombi și cedezi. Nu pentru că dușmanul este mai puternic, pur și simplu organismul nu suportă un asemenea efort.
Eu am fost rănit în patru locuri. Aveam o poziție riscantă – într-o încăpere cu geamul cât peretele. Inamicul era în clădirea de vizavi. Ne deplasam spre clădirea de alături când am fost rănit – în genunchi, în șold, în fesa stângă și călcâiul stâng. Toate gloanțele au ieșit, în afară de una. Când medicii tratau rănile, pur și simplu, puneau în ele tifon cu un unguent. Glontele a fost înlăturat fără anestezie.
[…]
Am fost scoși din Azovstal în patru etape. Primul grup – cei răniți grav, al doilea – răniții care erau într-o stare stabilă, care nu puteau merge. Al treilea – cu răni ușoare, iar în a patra etapă – cei care au supraviețuit și comandamentul. Eu am ieșit cu al doilea grup.
Inițial, cu toții am fost duși la Novoazovsk. Am fost întâmpinați de parcă noi eram vinovați de distrugerea Mariupolului. Ne spuneau: „Nu vă este rușine?” Eu le răspundeam: „De ce să-mi fie rușine? Că mi-am apărat orașul? Sunt din Mariupol, credeți că eu mi-am distrus orașul?”. Când auzeau că sunt din Mariupol n-aveau ce-mi spune. Ei înțelegeau foarte bine cine a distrus orașul. Știau că orașul a fost ras de pe fața pământului de către ruși.
[…]
După ce au comunicat cu noi pe diverse teme, 3-4 tineri din Donețk, care ne păzeau, au dezertat. Și-au luat lucrurile și au dispărut când i-au chemat la război. Inițial ne spuneau că suntem fasciști, dar după o săptămână veneau și ne întrebau ce mai facem. Comportamentul lor s-a schimbat în timpul comunicării cu noi. Oamenii au văzut că nu suntem fasciști, nu suntem naziști, ci militari care își apără pământul.
[…]
În Mariupol au murit mulți băieți. Cel puțin fiecare al treilea din grupul Azov. Despre celelalte unități, în genere, nu există nicio informație. Despre morții civili, la fel, nicio informație. Când încercam să scoatem civilii din clădiri și să-i ascundem în subsoluri, casele erau bombardate cu tot felul de armament greu: bombe, artilerie, rachete. Inamicul nu alegea cu ce și asupra a ce obiective să tragă, dacă există acolo vreo poziție de-a noastră sau pur și simplu e un bloc civil.
