A face prognoze înaintea unor alegeri în Republica Moldova înseamnă a te hazarda. O astfel de acțiune presupune nu numai cunoștințe și intuiție, dar și mult noroc și un fler aparte în a anticipa cumva jocurile de culise de pe ultima sută de metri. Dar s-a intrat oficial în campania electorală pentru alegerile parlamentare anticipate ce vor avea loc pe 11 iulie și, pe baza unor date actuale și a unor tendințe, vom analiza cine sunt actorii și ce șanse au ei în acest moment. Se anunță o campanie electorală murdară dinspre zona de stânga, care pare să fie gata să arunce în joc resurse incomparabile cu cele pe care le are la dispoziție dreapta.
Dodon și Voronin, din nou braț la braț
În zona de stânga și centru-stânga găsim din nou, tradițional, partidele filoruse și anti-europene. Ca premieră, pe stânga avem cinci partide din care patru cu șanse de trece pragul de 6%. Dacă pe vremea oligarhului Vladimir Plahotniuc, Dodon a avut ani la rând un culoar lejer pe stânga, de data aceasta puternicul Partid al Socialiștilor din Republica Moldova (PSRM) va avea o concurență ceva mai semnificativă.
Creditat totuși cu cele mai mari șanse pe acest segment, Igor Dodon s-a arătat dispus încă din startul campaniei să se implice în coagularea stângii. Folosind strategia „cetății asediate”, uzitată în vremea Uniunii Sovietice, Dodon și PSRM au scos de la naftalină retorica îndreptată înspre dușmanul imaginar din Occident și cel unionist care atentează grav la însăși existența Republicii Moldova ca stat.
Discursul geopolitic a revenit în forță pe fundalul a doi ani și jumătate de guvernare slabă, fără niciun rezultat din partea PSRM în care pauperizarea și izolarea Republicii Moldova au continuat.
Dorința de a aduna cât mai multe mandate l-a făcut pe Dodon să se alieze chiar și cu comuniștii lui Voronin, cei pe care în urmă cu 10 ani îi abandona, trecând la PSRM-ul în noiembrie 2011. A urmat o decadă de jigniri în care Dodon a purtat „litera stacojie” a trădării și a preluat electoratul de stânga care, în decada anterioară, votase cu PCRM-ul.
Voronin nu l-a iertat vreodată, dar probabil ultima șansă de a mai reveni în Parlament l-a făcut pe fostul general de miliție să se așeze la masa tratativelor și să accepte o alianță cu fostul său discipol politic. Astfel, PSRM-ul lui Dodon va merge cel mai probabil într-un bloc electoral cu PCRM-ul lui Voronin, formând acel nucleu dur sau locomotiva anti-occidentală pe zona de stânga.
Usatîi, justiție ca-n „Estul Sălbatic”
Pe același tip de mesaj anti-occidental, dar ceva mai populist, își construiește retorica și Partidul Nostru a lui Renato Usatîi. Carismatic, dar de un populism ieșit din comun, Usatîi a promis că va face un „Mossad” care să rezolve problemele țării sub toate aspectele. În fapt, acesta promite un soi de poteră care să lupte cu adversarii săi politici și care să pune ordine în lucruri pe modelul lui „Vlad Țepeș”.
În schimb, atunci când jurnaliștii au deschis cutia Pandorei și l-au întrebat despre legăturile sale cu lumea interlopă rusească, Usatîi a avut un derapaj total și a arătat că nu este departe de liderii de pe stânga anteriori lui, gata să calce peste cadavre pentru a ajunge la putere, ca apoi să o folosească în mod discreționar împotriva tuturor celor care nu sunt de acord cu el.
Îmbătat de scorul de circa 16% și titlul de „kingmaker”, primit după ce s-a clasat pe poziția a treia în primul tur al prezidențialelor din toamna anului trecut, Usatîi speră să repete figura și la aceste alegeri parlamentare. Mesajul său este unul dur, împotriva Maiei Sandu și a PAS-ului, dar și a micilor partide unioniste pe care și el le include în sfera „răului suprem”.
La fel ca PSRM, Partidul Nostru a creat un bloc electoral prin alipirea unui mic satelit – Partidul Patria-Rodina – pentru care Usatîi are o datorie mai veche, întrucât a vrut să candideze pe listele acestei formațiuni la legislativele din 2014.
Tot în acest bloc al lui Usatîi s-ar putea regăsi și Partidul Congresul Civic, condus de fosta „eminență cenușie” a lui Vladimir Voronin, Mark Tkaciuk. Formațiunea vrea să fie una elitistă de stânga, cu un electoral rusofon, dar nu are puterea de a ajunge în Parlament decât tractată de un partid mai mare. Varianta unei asocieri cu Usatîi este cea mai probabilă, dar nu e imposibilă nici o participare la alegeri în blocul lui Dodon și Voronin.
Dare de mâna din partea oligarhilor fugari
Nu în ultimul rând, Ilan Șor speră are șanse să obțină undeva la 10 mandate în viitorul Parlament. Fieful său din Orhei va funcționa la capacitate maximă, iar pomenile electorale vor fi arma numărul unu a celui care a furat un miliard de dolari acum circa 7-9 ani din băncile moldovenești.
Partidul Șor dispune atât de o logistică bună, cât și de o capacitate de mituire a electoratului cum nu are niciun alt partid. De asemenea, este posibil ca și Vladimir Plahotniuc să joace alături de Șor această partidă și să se implice financiar pentru a-și impune câțiva oameni în Parlament. Ambii oligarhi sunt fugiți în acest moment peste hotare, dar sunt la fel de implicați în jocurile politice de la Chișinău.
De altfel, Ilan Șor a aruncat recent prima momeală, spunând că ar vrea să revină în țară și promite că va aduce cu el și miliardul de dolari furat. Anterior, în alegerile parlamentare precedente, Șor le promitea orheienilor că va face din orașul Orhei viitorul Monaco.
Maia Sandu, locomotiva de imagine a PAS
În ceea ce privește dreapta, lucrurile sunt la fel de complicate. La prima vedere, PAS, fostul partid al Maiei Sandu va câștigat detașat pe zona de dreapta. Sondajele arată promițător, dar formațiunea se confruntă și ea cu o serie de probleme.
În primul rând, nici până acum nu s-a reușit transferul de imagine dinspre Maia Sandu către un alt lider al formațiunii. Voturile pe care PAS le va primi vor fi, în mare parte, noi mandate de încredere pentru Maia Sandu. Chiar și în prezent, PAS are puțini lideri carismatici vizibili și în continuare este asociat cu imaginea Maiei Sandu.
Cel mai probabil, președintele va merge la limita interferenței cu politica de partid, interzisă totuși de funcția prezidențială. Semnele s-au arătat deja. Maia Sandu va începe un tur al întâlnirilor cu diaspora occidentală pentru a transfera dividende către PAS.
De altfel, PAS mizează foarte tare pe voturile diasporei care au făcut diferența și la prezidențialele din toamnă. Fără o mobilizare bună a diasporei, PAS va avea probleme mari în a-și atinge ținta de peste 40 de mandate în viitoarea configurație legislativă.
Chiar dacă și-a mai îmbunătățit rețeaua din țară, PAS stă încă slab în comparație cu celelalte partide privind forța la nivel local. PAS este în continuare un partid sărac, fără prea multe resurse administrative și logistice. Cu toate acestea, formațiunea a arătat o forța bună în organizarea campaniilor online, în special pe zona de diasporă, și aceasta ar veni cumva ca o compensație pentru lipsurile pe intern.
PAS mai are și un teren favorabil pentru următoarele luni, acum că Republica Moldova dispune de suficiente doze pentru a trece în faza a treia de vaccinare a populației. Rezolvarea crizei pandemice de către președintele Maia Sandu se va deconta în pușculița electorală a PAS-ului fără niciun dubiu.
Opțiunile celorlalte partide de dreapta
Însă, ca-ntotdeauna, dreapta rămâne divizată la Chișinău. Al doilea partid ca anvergură, Partidul Platforma Demnitate și Adevăr (PPDA) nu este luat în calcul momentan pentru crearea unui bloc electoral, pe modelul Blocului ACUM din timpul parlamentarelor din februarie 2019.
Relațiile s-au răcit între cele două partide după debarcarea guvernului Sandu în noiembrie 2019 și non-combatul făcut de Andrei Năstase, liderul PPDA, la Primăria Chișinăului în vara lui 2019, când pentru prima data Capitala a ajuns în mâinile forțelor proruse, un fief tradițional al dreptei pro-europene și pro-românești.
Chiar dacă PPDA ar vrea o alianță cu PAS, Partidul Acțiune și Solidaritate a îndemnat voalat PPDA să meargă în bloc cu partidele unioniste mici și ajunse la niște procente infime, fără șanse de a accede în Parlament. Mișcarea sugerată nu ar fi tocmai rea, sondajele recente arătând că PPDA este și el sub linia celor 6 procente care i-ar permite să intre în Parlament.
Degradarea partidelor unioniste, reprezentate de lideri corupți și dispuși la compromisuri mari pentru a rămâne la putere, a reprezentat un proces treptat, dar continuu. De la un 10%, atât cât aveau în urmă cu deceniu, acum câteva cele câteva forțe unioniste se învârt unde la 1-2%. Electoratul lor a migrat în mare parte spre PAS și, mai puțin, spre PPDA. Partidul Unității Naționale (PUN) și Mișcarea Politică Unirea nu sunt capabile azi să treacă nici măcar împreună pragul minim în Parlament. Nu în ultimul rând, dreapta va avea un „partid-spoiler” înființat de fostul premier de stânga, Ion Chicu - Partidului Dezvoltării și Consolidării Moldovei ( PDCM) - care speră să rupă măcar câteva procente, deși popularitatea sa este infimă.
Mai mult, pe această nișă s-a anunțat ca participant la alegerile parlamentare din Republica Moldova și Alianța pentru Unirea Românilor (AUR) din România. Aceasta a preluat un partid deja existent în Republica Moldova și a anunțat că s-a înscris oficial, cu acte în regulă și sub această siglă, pentru cursa parlamentarelor. Participarea AUR va diviza și mai mult votul pe dreapta, în ciuda numărului crescut al unioniștilor declarați în Republica Moldova.
AUR vrea să capaciteze electoral și să speculeze acest val de entuziasm datorat ajutorului pe care România l-a oferit în Republicii Moldova în lupta cu pandemia de coronavirus. O mișcare interesantă, dar insuficientă pentru a trece pragul, fapt care va arunca aceste voturi în ruleta redistribuirii generale și nu le va păstra în zona de dreapta.
Rezultatul alegerilor se anunță a fi unul disputat în condițiile în care atât stânga, cât și dreapta sunt fărâmițate. Cert este că stânga începe să se coaguleze în blocuri, în timp ce animozitățile și mândria personală rămân constante ale jocului politic pe zona de dreapta. Mai mult, toate partidele din zona de stânga sunt și proruse, fapt ce va putea înlesni misiunea Moscovei de aducere oarecum rapid la un numitor comun în vederea creării unui majorități legislative.
În cazul în care numai PAS va intra în Parlament de pe zona de dreapta proeuropeană, orice combinație cu orice partid din zona de stânga nu va fi decât reeditarea „monstruoasei coaliții” din vara lui 2019 dintre PAS și PSRM, care avut de altfel deznodământul scontat. Toată această victorie a Maiei Sandu la prezidențiale și încercările PAS-ului de a-i oferi și o platformă parlamentară și guvernamentală pentru a face reformele necesare modernizării țării vor fi fost în van și se va intra din nou în același carusel al poveștii politice negative fără de sfârșit din ultimii 30 de ani din Republica Moldova.
