Donații
Veridica.md
În vara anului 1975, satul Sinești, raionul Ungheni, a fost cutremurat de o veste neobișnuită. O duzină de milițieni cu câini au fost mobilizați într-o operațiune de reținere a unui bărbat, Simion Mărgărint, de 60 de ani, care s-a ascuns într-o groapă săpată în curtea consătencei lor, Elizaveta Vârtosu, scrie Veridica.md.
„Unul dintre milițieni a avut curajul să se bage în ascunziș și a nimerit în brațele moșului. Colegii săi îl trăgeau de picioare afară, iar moș Simion și-a încleștat mâinile în gâtul milițianului. Mărgărint a cedat doar după ce a fost amenințat cu o grenadă”, relatează Petru Bulat din Sinești, un nepot al lui Simion Mărgărint, membru al grupării militare antisovietice „Armata Neagră”.
În toamna lui 1950, când au fost arestați toți camarazii săi, Simion Mărgărint a reușit să scape de arest, refugiindu-se în casa iubitei sale, Elizaveta Vârtosu. Așa a stat ascuns timp de 25 de ani, până când un vecin de-al femeii sale dragi, Dumitru Miron, l-a zărit într-o seară și a alertat miliția.
Mămăliga și vinul, regimul alimentar în timpul „postăvcilor”
Am aflat inițial despre cazul lui Simion Mărgărint, membru al grupării antisovietice „Armata Neagră”, de la locuitorii satului Sinești, impresionați de curajul și determinarea femeii de a-și proteja iubitul, riscând ea însăși „muncă corecțională” în lagăr timp de 25 de ani. Aceasta a fost pedeapsa pentru consătenii săi, care „i-au sprijint” pe luptătorii antisovietici, cu vin și făină de porumb pentru mămăligă, alimentația lor de bază, conform documentelor KGB. După foametea organizată în 1946-1947 de regimul sovietic și impozitele colectate în anii următori, „postavka” (așa se numeau aceste impozite), regimul alimentar al basarabenilor nici nu putea să fie altul.
În toamna anului 1950, angajații miliției și ai Ministerului Securității de Stat (MGB), poliția politică, au reușit fie să îi omoare, fie să îi aresteze cam pe toți membrii grupării antisovietice „Armata Neagră”, care au făcut zile negre vieții sovietice în zona actualelor raioane Ungheni, Călărași, Nisporeni, Fălești și Sângerei în decursul unui an, începând cu toamna anului 1949, după deportările din iulie și până în toamna lui 1950.
Zilele negre ale vieții sovietice
În urma foametei și deportărilor, Gavril Andranovici din Condrătești, Gavril Bodiu din Flămânzeni, frații Teodor și Ion Coșcodan și Ion Borș din Condrătești au adunat în jurul lor persoane care au reușit să scape de mobilizarea în Armata sovietică în 1944, de deportările din 1949, și tot felul de oameni urmăriți de miliția sovietică pentru conflicte cu comuniști, activiști și funcționari sovietici, precum și dintre cei care comiseseră infracțiuni de drept comun.
Căpeteniile grupării au decis să opună rezistență armată regimului sovietic. Nucleul organizației era format din locuitori ai satelor Condrătești, Năpădeni, Mânzătești, Boghenii Vechi, Sinești, Cornești, Flămânzeni, Chișcăreni și Cornova.
La propunerea lui Gavril Andranovici, gruparea s-a intitulat „Armata Neagră”, iar membrii acesteia – „haiducii morții”. Opțiunea pentru această denumire ar putea să fie explicată, probabil, pe de o parte, prin dorința luptătorilor de a provoca teamă activiștilor sovietici, iar, pe de altă parte, prin condiția lor asumată de a lupta până la moarte cu regimul care le-a provocat suferințe – arestarea și omorârea apropiaților, înfometarea până la moarte și lipsirea de mijloace de existență.
Scopurile declarate ale „Armatei Negre”
În cadrul interogatoriului, unul dintre liderii grupării, Ion Borș, a spus că organizația sa militară avea următoarele obiective: jefuirea magazinelor și întreprinderilor pentru asigurarea camarazilor săi cu arme, haine și produse alimentare; racolarea luptătorilor din rândurile tinerilor care urmau să fie recrutați în Armata sovietică și a celor mobilizați la „Cursurile de pregătire pentru fabrică” / „Школа фабрично-заводского ученичества” sau la lucrul în uzinele din adâncul Rusiei; compromiterea procesului colectivizării, pedepsirea comuniștilor și activiștilor sovietici; omorârea funcționarilor sovietici pentru a compromite colectarea abuzivă a pâinii de la țărani; descurajarea sătenilor să achite impozite statului sovietic. Colportarea zvonului că, în viitorul apropiat, URSS va fi înfrântă de Marea Britanie și SUA.
În ianuarie 1950, în timpul ciocnirilor cu miliția, au fost omorâți Gavril Bodiu și Gavril Andranovici. În mai același an, conducerea organizației a fost preluată de Ion Borș, păstrându-și scopurile stabilite de fondatori – Bodiu și Andranovici. După arestarea lui Borș, conducerea organizației a fost preluată de frații Ion și Mihail Bulat. În această perioadă, conform documentelor de arhivă, Simion Mărgărint a participat la operațiunile organizate de „haiducii morții”.
Simion Mărgărint, în depozițiile martorilor
În vara lui 1950, conform mărturiilor camarazilor lui Mărgărint depuse în fața anchetatorilor sovietici, el a participat la operațiunile și jafurile grupării împreună cu Daniel Bulmaga, Mihail și Ion Boboc, Ion Coșcodan, Vladimir Tudorovici, Hariton Celpan, Emanuil Plăcintă, Pavel Cațer, Petru Rotari, Ion Barcan, Sofronii Mușinschi, Simion Alexa, Nicolai Cucieru, Ion Sârbu.
În 1944, după intrarea Armatei sovietice în Basarabia, pentru a se eschiva de la mobilizare, frații Bulat erau în ilegalitate, de fapt, au stat ascunși într-un loc amenajat în pământ, lângă casa mamei lor, Elizaveta Bulat, o practică la care recurgeau frecvent localnicii. Despre un alt membru al grupării, Mihail Boboc, familia acestuia a spus sovieticilor că plecase în 1946, în timpul foametei, după merinde la Cernăuți și nu mai aveau nicio veste de la el. În 1950, la patru ani distanță, fiul său, Ion Boboc, în piața din Cornești a aflat de la Teodora Atamaniuc că tatăl său îl așteaptă în pădure.
Pedeapsa preferată a luptătorilor antisovietici
În toamna anului 1950, au fost arestați majoritatea membrilor „Armatei Negre”. Pe 13-22 martie 1951, Tribunalul Forțelor Ministerului Afacerilor Interne l-a condamnat pe Mihail Bulat (Sinești) la 25 de ani de muncă corecțională în lagăre pentru că a organizat un grup criminal și s-a aliat cu gruparea „Armata Neagră”, condusă de Ion Borș. Aceeași pedeapsă a fost aplicată camarazilor săi Ion Sârbu (Cornești), Gheorghe Colțișor (Cornești), Eremei Rotari (Funducul), Simion Rotari (Funducul).
Ei au fost învinuiți de incursiuni armate asupra localităților Coșeni, Pocrovca, Burciuceni, Cornești, Bușila, Temeleuți și jefuirea magazinelor cooperativelor sătești de consum, a birourilor gospodăriei silvice Rădeni, a casei oficiului de colectare din Cornești.
În urma acestor atacuri, conform sentinței pronunțate, au fost furate în cantități mari bunuri materiale și sume de bani. „Haiducii morții” au fost învinuiți de asemenea „de batjocură” față de Mihail Stankov, președinte al colhozului „Viață Nouă” din Pocrovca, față de paznicii Ivan Chirilov și Vasile Samokrainev și față de șeful de club Petru Parnoi, de maltratarea colhoznicilor Alexandru și Vasile Ganea din Temeleuți. Conform surselor de arhivă, pedeapsa obișnuită la care recurgeau membrii grupării împotriva șefilor instituțiilor sovietice era forțarea să bea cantități mari de apă, vin și rachiu.
Mărgărint apare în depozițiile camarazilor, dar lipsește în sentință
Deși figurează în mărturiile învinuiților și martorilor, nici Simion Mărgărint și nici Vladimir Tudorovici nu sunt menționați în sentință.
La rândul lor, Ion Boboc (Cornești), Tudor Antanașciuc (Boghenii Vechi), Nicolai Ghidici (Ciuciulea, Glodeni), Filip Roșca (Boghenii Vechi), Vasile Ștefârță (Boghenii Vechi), Dumitru Mahu (Boghenii Vechi), Grigore Știrbu (Veverița), Dumitru Gheceanu (Ghercești), Chiril Ifrim (Cornești) au fost condamnați la 25 de ani de muncă corecțională în lagăre pentru „acordarea conștientă de ajutor și a contribuției directe activității contrarevoluționare a organizației Armata Neagră”.
Soții Petru și Liubov Sârbu (Cornești), Ilie Potlog (Sinești) și Elizaveta Bulat (Sinești), mama fraților Bulat, pentru același delict, au fost condamnați la o pedeapsă mai blândă – zece ani de muncă corecțională în lagăre. Cel mai frecvent ajutor acordat luptătorilor, subliniez, era oferirea de adăpost în timpul iernii, făină de porumb, vin și prepararea mămăligii.
„Dracii, ajutorul Elizavetei”
Din fericire, Simion Mărgărint din Boghenii Vechi, în momentul arestării camarazilor săi, se afla la iubita sa din Sinești, Elizaveta Vârtosu. Faptul că Mărgărint nu a figurat în decizia magistraților sovietici se explică, după spusele nepotului său Petru Bulat, prin faptul că în timpul interogatoriului, camarazii săi au mărturisit că l-au omorât, arătându-le drept probă un mormânt al unui președinte de colhoz din pădurea din apropierea Sineștilor.
Datorită încrederii pe care o avea în Elizaveta Vârtosu, Simion Mărgărint s-a ascuns în casa acesteia, alături de care și-a construit un bordei cu intrare secretă din interior. Ziua stătea în ascunziș, iar noaptea – în casă. Nu erau căsătoriți, Elizaveta nu avea niciun angajament față de Mărgărint. Cu toate acestea, femeia, în decursul a 25 de ani, i-a asigurat bărbatului refugiu, protecție și hrană.
Comportamentul femeii trezea totuși suspiciunile consătenilor săi. De exemplu, când mergea la magazin, cumpăra prea multe pâini, rachiu și țigări. Sau aducea în fiecare seară acasă câte o căruță plină de tutun și, până dimineață, reușea să o înșire. La acestea, consătenii au găsit fericita, pentru Elizaveta, explicație: „Are draci!”. Faptul de a fi considerată posedată de demoni a ferit-o pe femeie de denunțurile consătenilor pentru „ajutorarea unui dușman al regimului sovietic”.
Așa au trecut circa 22 de ani. În 1972, s-a întors din detenție camaradul lui Mărgărint, Vladimir Tudorovici. După spusele lui Petru Bulat, acesta s-a revăzut cu frații lui Mărgărint la o nuntă. După mai multe pahare de vin, frații Mărgărint l-au luat deoparte pentru a-i cere socoteală pentru omorul lui Simion. La aceste vorbe, Tudorovici i-a îndemnat pe frații înfierbântați să-și țină gurile închise. Până la urmă, Tudorovici a cedat și i-a dus pe aghezmuiți la fratele lor. Simion a deschis doar după ce Vladimir a rostit o parolă, după 22 ani.
Citește articolul integral pe Veridica.md
---copie-image.webp)