Ucraina și-a înăsprit poziția față de liderul autoritar al Belarusului, după ce ani de zile a încercat să nu îl irite prea tare, pentru ca acesta să nu-și implice țara în război. Acum Kievul strânge relațiile cu opoziția condusă de Svetlana Țihanovskaia și nu ezită să îl avertizeze pe Aleksandr Lukașenko că în cazul unei escaladări, dronele ucrainene sunt gata să lovească.
Ucraina alege opoziția belarusă după ce a înțeles că, sub Lukașenko, Belarusul va rămâne în sfera de influență a Rusiei
„Recent, Lukașenko declara că a sosit momentul pentru o întrevedere între președinții Ucrainei și Belarusului. Ironia sorții face ca, după aceste afirmații... la Kiev să nu vină el, ci Svetlana Țihanovskaia. Svetlana, ne bucurăm nespus să te avem alături!” – cu aceste cuvinte l-a întâmpinat președintele ucrainean, Volodimir Zelenski, pe liderul forțelor democratice belaruse în cadrul Forumului internațional al orașelor și regiunilor, găzduit de Kiev pe 26 mai.
Această vizită reprezintă un adevărat moment de cotitură pentru relațiile belaruso-ucrainene, marcând prima deplasare a Svetlanei Țihanovskaia la Kiev și prima sa întrevedere oficială cu președintele Ucrainei. Pe parcursul vizitei desfășurate între 25 și 27 mai, delegația opoziției belaruse a adus un omagiu cetățenilor belaruși căzuți la datorie în apărarea Ucrainei, a vizitat Centrala Nucleară de la Cernobîl și a purtat discuții ample cu ministrul ucrainean al afacerilor externe, Andrii Sîbiha.
Evenimentul oficializează o schimbare radicală de paradigmă: dacă din aprilie 2022 Kievul a încercat să mențină o linie diplomatică prudentă pentru a nu-l antagoniza pe Lukașenko, acum autoritățile ucrainene își declară deschis sprijinul pentru forțele democratice belaruse, subliniind delimitarea clară între regimul de la Minsk și poporul belarus.
Vizibil iritat de întrebările privind această turnură a relațiilor bilaterale, liderul autoritar de la Minsk a reluat retorica sa clasică, acuzând Occidentul că încearcă să îl înlăture de la putere prin intermediul unor grupări paramilitare controlate din umbră: „Asta nu se poate numi opoziție. Sunt niște bandiți. Strategia lor se bazează pe antrenarea unor militanți recrutați din rândul belarușilor, ucrainenilor, polonezilor și lituanienilor, cu scopul de a pătrunde pe teritoriul nostru și de a ocupa cu forța vreun centru raional”.
De la declanșarea invaziei ruse la scară largă în februarie 2022, Kievul a evitat constant orice măsuri diplomatice sau militare care l-ar fi putut provoca pe Aleksandr Lukașenko, chiar și în contextul în care acesta a permis armatei ruse să folosească teritoriul țării sale ca rampă de lansare pentru primele atacuri din faza incipientă a războiului. Această politică de prudență a urmărit să prevină o integrare și mai profundă a Minskului în angrenajul militar al Federației Ruse.
Noua dinamică în raport cu Belarusul s-a cristalizat la Kiev în urma remanierilor de la vârful aparatului de stat ucrainean. Schimbarea majoră a avut loc odată cu înlocuirea lui Andrii Iermak (fostul șef al Cancelariei Prezidențiale, al cărui nume fusese implicat într-un scandal de corupție) cu Kîrîlo Budanov, fostul director al Serviciului de Informații Militare al Ucrainei (GUR). Analiștii politici sugerează că Budanov, beneficiind de date precise privind realitățile din Belarus și structura regimului Lukașenko, nu s-a lăsat ghidat de iluzia că Minskul ar mai putea fi „smuls din sfera de influență a Moscovei”.
Ulterior, în ianuarie 2025, președintele Zelenski a avut o scurtă întrevedere informală cu Svetlana Țihanovskaia la Vilnius, ocazie cu care i-a lansat invitația de a efectua o vizită oficială la Kiev. Întâlnirea a avut o încărcătură simbolică profundă, desfășurându-se în timpul manifestărilor de comemorare a Insurecției din 1863-1864, un reper istoric fundamental în lupta anti-țaristă pentru popoarele din Belarus, Polonia, Lituania și Ucraina. De altfel, unul dintre cele mai cunoscute regimente de voluntari belaruși care luptă în cadrul Forțelor Armate ale Ucrainei poartă numele lui Kastus Kalinovski, lider al acelei insurecții și erou național în Belarus.
„Nu avem altă alternativă”: Ucraina organizează operațiuni țintite pe teritoriul Belarusului și avertizează că, în caz de escaladare, va lovi 500 de ținte
În februarie 2026, Volodimir Zelenski a denunțat public utilizarea continuă a teritoriului belarus de către forțele ruse pentru a lansa atacuri asupra Ucrainei: „Pe teritoriul Belarusului au fost instalate stații de retransmisie pentru drone. Această tehnologie sporește precizia aparatelor rusești Shahed, facilitând atacurilor asupra popuțaiei civile, a infrastructurii critice și a rețelelor noastre energetice. Fără a intra în detalii tehnice, forțele noastre au intervenit deja și au neutralizat trei sau patru astfel de stații de retransmisie din interiorul Belarusului. Nu avem altă alternativă. În caz contrar, agresiunile asupra teritoriului nostru vor continua”. Kievul a reclamat constant și alte aspecte stringente: implicarea industriei civile și de apărare din Belarus în aprovizionarea logistică a armatei ruse, amplasarea armelor nucleare tactice pe teritoriul belarus (în special a sistemelor de rachete „Oreșnik”), precum și exercițiile militare comune de amploare desfășurate periodic de cele două state.
La rândul său, Ministrul ucrainean de Externe, Andrii Sîbiha, a subliniat pe 4 mai (în urma unei întrevederi cu Svetlana Țihanovskaia la Erevan, în marja Summitului Comunității Politice Europene) angajamentul Ucrainei de a coopera strâns cu forțele democratice belaruse pentru asigurarea stabilității regionale și a unui viitor predictibil: „Moscova atrage tot mai adânc Belarusul în acest război, transformându-l într-o platformă de agresiune îndreptată nu doar împotriva țării noastre, ci a întregii Europe. Este imperativ ca poporul belarus să nu cadă ostatic regimului Lukașenko, cel care poartă întreaga răspundere pentru complicitatea la această agresiune”.
Ulterior, pe 15 mai, Zelenski avertiza că Ucraina deține informații despre noi contacte bilaterale între Moscova și Minsk, axate pe implicarea directă a Belarusului în viitoare operațiuni militare rusești: „Mai exact, Rusia analizează scenarii ofensive fie pe axa Cernihiv–Kiev, fie împotriva unui stat membru NATO, intenționând să folosească Belarusul ca bază de lansare a atacului. Ucraina deține informații deosebit de detaliate cu privire la aceste discuții”.
Cu toate acestea, mesajul din partea Kievului care a atras cea mai mare atenție în spațiul public a fost cel transmis pe 26 mai de Robert „Madiar” Brovdi, comandantul Forțelor de Sisteme Fără Pilot ale Ucrainei, care i s-a adresat direct liderului belarus: „Către Gauleiterul de la Minsk, Lukașenko: câinii care lătră mult nu prea mușcă. Păsările de pradă sunt însă cu totul altceva. Primele 500 de ținte au fost deja stabilite. Îți ofer un sfat gratuit și extrem de practic: nu sta în calea Ucrainei”.
Reacția liderului autoritar din Belarus la noua retorică a oficialilor ucraineni și la consolidarea legăturilor cu opoziția democratică a fost, conform așteptărilor, una extrem de virulentă. Lukașenko l-a atacat verbal pe Zelenski, acuzându-l că se droghează și a dat asigurări că este pregătit să ofere un „răspuns necruțător oricărei provocări”. Totuși, avertismentul lansat de Brovdi l-a determinat să recurgă din nou la retorica șantajului nuclear: „Or fi identificat ei 500 de ținte, dar și noi avem o singură țintă, însă de o importanță capitală, cu coordonate extrem de precise, situată foarte aproape de granița noastră. Iar ei sunt perfect conștienți de asta”. Aluzia cât se poate de clară la Centrala Nucleară de la Cernobîl ilustrează escaladarea amenințărilor la care Lukașenko apelează din ce în ce mai des în ultima perioadă.
Dosar la Haga pentru Lukașenko
Strategia pe termen lung a Ucrainei include deferirea lui Aleksandr Lukașenko justiției internaționale, alături de oficiali ruși de rang înalt precum Vladimir Putin, Serghei Șoigu, Valeri Gherasimov, Dmitri Medvedev sau Nikolai Patrușev. Aceștia ar urma să fie inculpați atât în fața Curții Penale Internaționale, cât și în cadrul Tribunalului Special pentru Crima de Agresiune împotriva Ucrainei, proiect susținut de Consiliul Europei. Una dintre cele mai grave acuzații vizează transportul ilegal de copii ucraineni din teritoriile ocupate de Rusia către tabere din Belarus, unde aceștia sunt supuși unui proces de îndoctrinare axat pe ideologia „Lumii Ruse” și pe retorici anti-occidentale. Organizația belarusă Națională de Management Anti-Criză, coordonată de Pavel Latușka, a înaintat deja Curții Penale Internaționale un dosar cu dovezi ce atestă că cel puțin 3.500 de copii ucraineni, proveniți din minimum 15 localități, au fost relocați forțat în Belarus.
În paralel, Ucraina continuă să își înăsprească regimul de sancțiuni împotriva autorităților de la Minsk și a companiilor controlate de stat, preluând integral restricțiile economice și politice introduse de Uniunea Europeană. Lista entităților și persoanelor sancționate este extinsă periodic, ultima actualizare fiind adoptată pe 30 mai 2026.
Pe 15 mai, expertul în spațiul post-sovietic Iaroslav Ciornohor a fost numit Ambasador cu însărcinări speciale al Ucrainei pentru Transformare Democratică în State Neprietenoase, iar pe 27 mai, la Kiev, a fost inaugurată oficial Misiunea Belarusului Democratic în Ucraina. Prin aceste măsuri, Ucraina confirmă că prioritatea sa actuală nu mai este încercarea iluzorie de a-l distanța pe Lukașenko de Moscova, ci efortul concret de a preveni cooptarea directă a poporului belarus în efortul de război al Rusiei.
